ANOSR: Scrisoare deschisa pentru viitorul Romaniei!

Scris de Alex Neagoe | Publicat in 09.10.2012 18:43 | Publicat in AGENTIA DE PRESA | Tipareste pagina

Către:
*Parlamentul României
*Guvernul României
*Candidaţii pentru Parlamentul României
*Preşedinţii Partidelor Politice din România

Respectaţi viitorul ţării!
- o campanie pentru viitorul României -

Stimată Doamnă,
Stimate Domn,

Ignorarea importanţei pe care o au elevii, studenţii şi tinerii absolvenţi ai instituţiilor de învăţământ superior românesc în construirea şi consolidarea viitorului României reprezintă una dintre cele mai grave erori pe care instituţiile statului le pot face atunci când trasează priorităţile în care se va investi în vederea dezvoltării societăţii româneşti.

Necesitatea prioritizării nevoilor tinerilor trebuie conştientizată, asumată şi abordată spre rezolvare prin trasarea unor strategii concrete şi coerente şi adoptarea unor măsuri concordante, care să producă schimbări semnificative atât pe termen scurt, cât mai ales pe termen lung, conducând la progresul societăţii noastre.

1. Beneficiile învăţământului superior - ce câştigă statul prin educarea tinerilor?
Beneficiile învăţământului superior sunt indiscutabile. Conform OECD1, un stat câştigă zeci de mii de dolari de pe urma fiecărui absolvent de studii superioare (în medie, între statele OECD, 91036 dolari pentru fiecare absolvent de sex masculin). Se adaugă creşteri semnificative ale toleranţei, ale participării la viaţa democratică şi scăderi ale costurilor legate de sănătate. În România, rata de ocupare a forţei de muncă pentru persoanele fără studii superioare este de 40,5%, pe când pentru persoanele cu studii superioare aceasta se dublează2, ajungând la 82,1%. Studiile care analizează proiecţiile pieţei muncii în Europa pentru anul 20203, arată clar tendinţa de creştere a nevoii de forţă de muncă înalt calificată, estimându-se că numărul de locuri de muncă pentru populaţia cu studii superioare va creşte cu aproximativ 20 de milioane, în timp ce numărul de locuri de muncă pentru populaţia cu un nivel scăzut de educaţie va scădea cu aproape 12,5 milioane. Contrar convingerii multora, România este pe penultimul loc în Europa la ponderea populaţiei cu vârste cuprinse între 30 şi 34 de ani cu studii superioare4, cu un procent de doar aproximativ 18,1%. Statul suportă cheltuielile de şcolarizare doar pentru aproximativ o treime din totalul de studenţi - aceste cheltuieli fiind în general de sub 1200 de euro/an/student. În total, investiţia în învăţământul superior a statului Român în ultimii ani se situează la un nivel foarte scăzut – sub 0,5% din PIB-ul României.
2. Deficitul de finanţare şi efectele sale
(In)echitatea sistemului de învăţământ
Cei care reuşesc să urmeze studii superioare provin din medii socioeconomice favorizate într-o proporţie covârşitoare faţă de media populaţiei. Statul nu a realizat însă o analiză clară a modului în care veniturile părinţilor, etnia, dizabilităţile, genul sau alte aspecte influenţează participarea la învăţământ superior. Categoriile definite prin lege, fără a fi greşite, nu sunt susţinute de un studiu care să le dovedească legitimitatea. Valoarea burselor dar şi alte servicii sunt stabilite fără un studiu de impact şi deci fără o dovadă a (in)eficienţei lor!
În perioada 2006-2011 numărul de locuri în cămine a crescut doar cu 4,3%, în ciuda unui deficit major de locuri5. Creşterea preţurilor utilităţilor, a TVA-ului şi inflaţia nu s-au reflectat în valoarea subvenţiei cămine-cantine, rămasă neschimbată cel puţin din 2007. Acest lucru a dus şi duce şi în acest an la creşteri ale taxelor de cămin6. Bursele sociale nu acoperă costurile minime de cazare şi masă. Studenţii săraci sunt astfel obligaţi să lucreze în paralel cu facultatea, acest lucru ducând adesea la abandon şcolar sau la o implicare doar supefircială în studiu. Nici situaţia studenţilor cu dizabilităţi nu este una fericită, existând şi în cazul lor o inechitate pronunţată. Cu alte cuvinte, sistemul de învăţământ îi dezavantajează profund pe cei deja defavorizaţi şi refuză să facă o analiză clară asupra gravităţii situaţiei!
Creşte presiunea financiară asupra studenţilor?
Există cel puţin două surse importante de cheltuieli pentru majoritatea universităţilor din România care momentan nu au un răspuns din partea statului. În primul rând, finanţarea universităţilor de către stat (finanţarea de bază) a fost redusă puternic sub pretextul scăderii salariilor bugetarilor. Revenirea parţială a salariilor, deşi decisă şi anunţată public, nu este susţinută momentan şi de o revenire a finanţării de bază! Acest lucru nu poate decât să facă creşterea salarială irealizabilă sau să ducă la majorări ale taxelor plătite de studenţi!
O altă sursă majoră de cheltuieli care afectează bugetul universităţilor, inclusiv capacitatea lor de a suplimenta fondurile menite să abordeze probleme sociale ale studenţilor, este reprezentată de blocarea rambursărilor din cadrul fondurilor europene! Pentru a realiza plăţile, universităţile au făcut adesea credite, găsindu-se acum în situaţia nu doar de a nu putea plăti beneficiarilor drepturile prevăzute în contracte, inclusiv bursele studenţilor doctoranzi, ci şi de a plăti dobânzi imense băncilor!
3. Tragedia tinerilor absolvenţi - Cum nu reuşeşte România să îşi păstreze tinerii în ţară, cu accent pe tinerii medici şi tinerii angajaţi în domeniul educaţiei
Orice societate are nevoie de tinerii ei cei mai calificaţi pentru a se întreţine şi dezvolta. România, însă, reuşeşte să piardă o bună parte dintre absolvenţii cu potenţial, care ar putea contribui semnificativ la creşterea economiei şi la dezvoltarea socială, ştiinţifică şi culturală a ţării. 75% din populaţia cu studii superioare şi-ar dori să părăsească România7 pentru un loc mai bine plătit într-o altă ţară, iar din totalul de tineri cu vârste cuprinse între 18 şi 35 de ani, peste jumătate şi-ar dori să muncească în străinătate. Până şi domeniile publice elementare – sănătatea şi educaţia – sunt într-o stare cumplită din punct de vedere al atractivităţii lor. Se pare că doar anul trecut, din numărul total de medici pe care îi are România, 2841 dintre aceştia8 au solicitat certificate profesionale curente pentru a putea să lucreze în străinătate. Analizând situaţia tinerilor din aceste sectoare, aflăm că aproape 60% din numărul total al medicilor rezidenţi au solicitat aceleaşi acte care să le permită munca în străinătate, iar din numărul de tineri ajunşi la catedre, 41% dintre ei se gândesc tot mai serios la varianta unui loc de muncă în străinătate9. Din totalul de tineri care emigrează, peste 40% sunt absolvenţi de studii superioare10, un procent covâşitor mai mare decât media populaţiei! De altfel, în ultimii ani, doar din sectorul medical au emigrat un număr de aproximativ 2000 de medici anual - echivalentul tuturor absolvenţilor Universităţii de Medicină şi Farmacie Iaşi, în fiecare an. Merită menţionat aici că România este penultima ţară din UE ca număr de medici / cap de locuitor11. Cu toate acestea, după 6 ani de studiu, un medic rezident câştigă între 700 şi 1400 de lei până la (alţi) 7 ani. În educaţie, situaţia este la fel de tragică. Numărul de posturi neocupate în această vară în învăţământul preuniversitar după două etape de repartizare a fost de 25.993, îngrijorătoare fiind totodată şi rezultatele de la examenul de titularizare, examen la care mai mult de jumătate dintre cei prezenţi au luat note sub 7, pragul necesar pentru obţinerea unui post titularizabil12. De altfel, din cauza veniturilor foarte reduse, tinerii lasă de cele mai multe ori ca ultimă opţiune angajarea în sistemul de educaţie, fapt ce are consecinţe dezastruase asupra calităţii acesteia şi implicit a viitorului tinerilor care o urmează!
4. Vocea tinerilor, izolată  
În sistemul de învăţământ, studenţii (şi elevii, pentru învăţământul preuniversitar, în special în liceu) ştiu cel mai bine dacă experienţa educaţională prin care trec este una relevantă pentru ei. Atât prin asumări internaţionale (Procesul Bologna) cât şi prin reglementări interne (Legea Educaţiei Naţionale, Statutul Studentului) învăţământul este declarat ca fiind centrat pe student (şi pe elev în învăţământul preuniversitar). În special în învăţământul universitar, miniştrii educaţiei Spaţiului European al Învăţământului Superior au recunoscut şi afirmat în repetate rânduri faptul că studenţii sunt parteneri în luarea deciziilor.
Putem constata şi salutăm o evoluţie semnificativă a reglementării drepturilor studenţilor prin adoptarea Statutului Studentului (Codului Drepturilor şi Obligaţiilor Studentului). Vocea studenţilor acolo unde contează este însă, încă, mult subreprezentată. În sistemul de educaţie actual Rectorul numeşte atât prorectorii cât şi decanii. Influenţa studenţilor în alegerea sa poate coborâ şi până la 5%, deşi studenţii au 25% din locurile disponibile în Consiliile Facultăţilor şi Senatele Universităţilor. Consiliul de Administraţie, organism foarte important datorită prevederilor Legii Educaţiei Naţionale, regăseşte, pe lângă Rector şi oamenii numiţi de acesta, enumeraţi anterior, un singur student - şi aici, procentul studenţilor poate coborî sub 5%. Nici la nivel naţional lucrurile nu stau foarte bine. Majoritatea comisiilor naţionale din învăţământul superior au un singur student în componenţă. Totodată, în Consiliul Economic şi Social, care este (sau ar trebui să fie) cel mai important organism consultativ pentru Guvern şi Parlament, studenţii sunt nereprezentaţi - atât direct cât şi indirect (de altfel, ar fi foarte dificil ca aceştia să fie reprezentaţi în condiţiile actuale, altfel decât prin delegaţi, din cauza criteriului de vârstă minimă - 30 de ani). În licee, elevii nu au garantat un loc al reprezentanţilor în Consiliul de Administraţie al şcolii.
Studenţii pot avea o contribuţie majoră la îmbunătăţirea condiţiilor de studiu la democratizarea României. Modul în care aceştia sunt încurajaţi să participe la viaţa democratică a comunităţilor din care fac parte, în special a comunităţii academice / educaţionale, va determina în mod fundamental gradul în care ei vor fi pregătiţi să construiască un viitor mai bun României, ca cetăţeni activi.
Toate problemele enumerate mai sus au nevoie atât de iniţiative pe termen scurt, cât şi de strategii coerente pe termen lung. Vă rugăm să iniţiaţi demersuri pentru a asigura implementarea următoarelor propuneri:
1. Finanţarea educaţiei
- Alocarea unui buget de 6% din PIB educaţiei, din fonduri publice, conform asumării făcute prin Pactul Naţional pentru Educaţie. Construirea de cămine, creşterea subvenţiei cămine-cantine şi reîntregirea finanţării de bază a universităţilor reprezintă urgenţe ale sistemului de învăţământ, împreună cu o serie largă de alte nevoi. Nu putem să ne permitem o continuare a degradării acestui domeniu al societăţii prin subfinanţarea lui!
- Crearea posibilităţii de direcţionare a 2% din impozitul pe profit şi din cel pe venit către un fond naţional de burse de performanţă;
- Pe termen lung, analiza grupurilor subreprezentate şi luarea de măsuri pentru a asigura accesul, urmarea şi finalizarea echitabilă a studiilor
2. Pentru ca emigrarea tinerilor absolvenţi să se atenueze iar tinerii competenţi să fie atraşi de o carieră în domeniul medical şi educaţie:
- Creşterea veniturilor tinerilor angajaţi din educaţie şi sănătate! Printre altele, solicităm eliminarea impozitului pe venit şi acordarea de alte facilităţi fiscale pentru primii 5 ani de activitate pentru angajaţii din educaţie şi pentru toată perioada rezidenţiatului şi o strategie coerentă, pe termen mediu, de creştere a veniturilor acestor categorii.
- Subvenţionarea de către stat a cheltuielilor cu activităţi de formare şi dezvoltare profesională (conferinţe, ateliere de lucru, formări) - prin vouchere, în limita unui anumit plafon anual.
3. Pentru ca vocea studenţilor să conteze cu adevărat:
- Creşterea gradului de participare al studenţilor în procesul de alegere a Rectorului Universităţilor la un procent de 25%;
- Participarea unui reprezentant/delegat al studenţilor în Consiliul Economic si Social;
- Creşterea participării studenţilor în Consiliul de Administraţie pâna la un procent de 25%;
- Asigurarea respectării drepturilor studenţilor prevăzute în Legea Educaţiei Naţionale şi Statutul Studentului (Codul Drepturilor şi Obligaţiilor Studentului), acolo unde textul legislativ este interpretabil şi interpretat în defavoarea acestora, prin emiterea de note sau ordine de ministru de clarificare sau prin modificarea legii, după caz.
- Asigurarea transparenţei în mediul universitar prin publicarea tuturor regulamentelor, deciziilor forurilor decizionale, achiziţiilor publice, asigurarea şi transparentizarea mecanismelor prin care studenţii pot face sesizări cu protejarea identităţii şi alte măsuri în acest sens.

Alianţa Naţională a Organizaţiilor Studenţeşti din România

 
 

Tu ce parere ai ?


 

Ti-a placut articolul?

Daca informatia ti s-a parut interesanta, distribuie link-ul si prietenilor.