Eugen Gherga: M-am saturat sa fiu doar un CNP, sunt un cetatean

Scris de Alex Neagoe | Publicat in 20.01.2012 12:50 | Publicat in AGENTIA DE PRESA | Tipareste pagina

Anunţ public şi direct aceasta deoarece exist şi nu e nevoie de intermediari care s-o facă pentru mine.

Dreptul cetăţeanului e atât de protestare, cât şi de propunere; de cealalaltă parte, cine e acum la putere doar mimează că înţelege ori că vrea dialog.

Sunt indignat, protestez – căci mi-s cetăţean – şi afirm despre cetăţeni că au puterea de a-şi lua soarta în propriile mâini.

Nu mai e cale de întors: interesează viitorul – mai bun – interesează traiul bun, căci se poate trăi mai bine: decent, demn.

Naţiunea are puterea maximă şi cetăţenii formează naţiunea: puterea e a cetăţenilor; cui nu-i convine poate să plece, urgent (căci – altfel – poate fi şi ajutat la bagaje).

E necesară schimbarea radicală; asta e revoluţia.

Ajunge cu poveştile; e timpul mutării de la vorbe la fapte.

Se poate conta pe revoluţionari, societatea civilă (activiştii drepturilor omului şi multe organizaţii neguvernamentale), suporteri sportivi, sindicalişti, ş.a.: toţi cetăţeni ai acestei ţări.

Propun un proiect ambiţios, radical: reorganizarea puterii prin lustrarea partidelor; adică aceia care au fost la guvernare – acum fie la putere, fie în opoziţie – nu mai au ce căuta la guvernarea ţării, un timp.

Au arătat ce pot: doar exploatarea cetăţenilor; partidele lor nu mai sunt „sexy”.

Gata cu tovărăşiile lor: nu aştept să mai conducă, fiindcă o fac prost, numai în interesul lor – „deştepţi”, „şmecheri”, etc. cu dispreţ faţă de „fraieri”, „împuţiţi”, etc.

Între atâtea milioane de cetăţeni români sunt destui specialişti care să-i înlocuiască, pe principiul calităţii profesionistului, nu pe principiul clientelei politice: vreau un guvern format numai din „Arafaţi”.

Acum răul locuieşte în 3 palate din capitală: Palatul Parlamentului, Palatul Victoria, Palatul Cotroceni (ramificaţiile răului în teritoriu lovesc atât demnitatea, cât şi buzunarele cetăţenilor).

Puterea conduce naţiunea cu dictonul „dezbină şi stăpâneşte”.

Lustraţia partidelor ar fi proiectul revoluţionar, „anti-sistem”: aşa cum partidele emit legi în parlament (locul lor de joacă, că de-aia e legislativ), specialiştii independenţi de la guvern vor pune în aplicare legile (că de-aia e executiv) iar şeful statului – fie monarh ori preşedinte – reprezintă naţiunea, ţara şi mediază când e cazul.

Puterea e a naţiunii suverane – nu a partidelor ce provin din ea – astfel încât milioanele de cetăţeni români constituie rezervorul specialiştilor care s-o servească profesionist, fiindcă majoritatea nu e înregimentată partizan: o simetrie firească a majorităţii naţiunii neîncolonate partizan, prin exponenţii săi specialişti (e diversionistă părerea că specialişti sunt doar cei calificaţi prin carnet de partid).

Povestea că „la vremuri noi, tot noi” s-a dus: decât aşteptând extincţia tovarăşilor, povestea se poate încheia altfel.

Elita ţării nu-i grupată în actuala clasă politică, emanaţie a sistemului comunist.

Durata alternativei propusă de proiect nu va fi doar până la alegerile anticipate, ci până la primenirea politicienilor: partidele ce au mai guvernat să fie oprite de a guverna cel puţin o perioadă egală cu cât au fost la guvernare.

Specialiştii guvernului pot fi independenţi ori pot fi din partea partidelor ce n-au mai fost la guvernare (ca partidul tineretului, partidul internetului, etc.); scopul e de a lucra profesionist pentru naţiune, nu pentru actualul club politic: aceasta e separaţia puterilor în stat.

Proiectul e dur pentru politrucii de azi (care înţeleg doar să cumuleze legislativul şi executivul sub acelaşi steag, al scorului cel mai mare din alegeri).

Proiectul scurtcircuitează sistemul actual: legile decise de parlament pentru naţiune ar fi executate la guvern de specialiştii naţiunii, nu de reprezentanţii partidelor care le-au emis pentru naţiune (acele partide să se rezume la atât, pe durata echivalentă cu perioada cât au guvernat, căci au arătat atunci ce pot); dacă legile sunt în interesul naţiunii şi nu al lor, de ce ar vrea să-şi aibă oamenii lor şi nu oameni independenţi în implementarea legilor ce le emit?

Dr. Arafat acum este un exemplu popular de profesionist nepartizan din guvern: un specialist „fanatic” dedicat SMURD; este independent de partide şi gospodăreşte după cum cere legiuitorul.

Dacă legiuitorul vrea să-şi aibă om şi la execuţie, atunci nu profesionistul contează, ci clientelismul.

Un profesionist e cel care serveşte bine naţiunea prin executarea legii propuse de legiuitor; omul sfinţeşte locul.

Prin definiţie, ambele părţi – legislativul şi executivul – servesc naţiunea; azi executivul serveşte doar legislativul şi neglijează că e numit acolo pentru naţiune, profitând de legătura dictatorială stabilită între legislativ / parlament şi executiv / guvern.

Mecanismul de aplicare al proiectului este printr-un pact naţional (a cărui pecetluire sper să fie fără sânge).

Partidele lustrate pot funcţiona foarte bine şi pe viitor, însă doar în parlament iar specialiştii – zişi „tehnocraţi” – pot funcţiona foarte bine în guvern; „abureala” că aşa n-ar putea fi implementată de către guvern voinţa politică a legiuitorului (adică a parlamentului) este expresia fricii pierderii „ciolanului”: dacă legile sunt emise pentru binele naţiunii – şi deci corecte – de ce emitenţilor le e teamă că nu pot fi executate bine de specialişti, ci numai de numiţii lor?

Contează criteriul calităţii, nu criteriul clientelei!

Desigur că propunerea acestui proiect deranjează: nu deranjează atât constituţia, cât deranjează mafia.

Atitudinea de ignorare sau de refuzare a proiectului lustrării partidelor vinovate va prelungi agonia, atitudinea respectivă putând fi încadrată foarte bine ca antinaţională, a trădătorilor de neam şi de ţară; e timpul ca „veşnicii” politicieni să facă un pas înapoi, să-şi lingă rănile (în timp ce-şi numără banii) şi astfel se va permite un suflu nou – vital – în organizare.

Proiectul lustraţiei partidelor e doar temporar, beneficiile fiind ale naţiunii greu încercate, care astfel – prin stoparea actualei caracatiţe politice – îşi poate promova valorile.

Invit analiştii să descopere care propoziţie din acest demers nu e bună; aia înseamnă acţiune.

Eugen Gherga, un cetăţean timişorean

 
 

Tu ce parere ai ?


 

Ti-a placut articolul?

Daca informatia ti s-a parut interesanta, distribuie link-ul si prietenilor.