ACA de BARBU, PRIMA DIRECTOARE a OPEREI din TIMISOARA. Cand PROLETARII ascultau SPECTACOLELE la MEGAFOANELE ORASULUI...

Scris de Gabriela Stegarescu | Publicat in 31.07.2017 08:14 | Publicat in DOCUMENTAR | Tipareste pagina

Prima directoare a Operei din Timişoara, intre anii 1946-1956, Aca de Barbu s-a nascut la 31 iulie 1893, la Sighisoara, in judetul Mures.

„Aca de Barbu, prima directoare a Operei din Timişoara, a fost o personalitate deosebita. In tinereţe, o soprana remarcabila care a cantat mult şi la Viena şi un eminent om de teatru. Ea a pus temelia intregii instituţii pana cand, la inceputul anilor ’50, a fost scoasa din funcţie din cauza originii sociale «nesanatoase». Aca de Barbu provenea dintr-o nobila familie romaneasca, fiind casatorita cu avocatul Biraescu, un burghez comme il faut” – spune o alta personalitate a Timişoarei, Ioan Holender, in „De la Timişoara la Viena”.

Fiica lui Sever de Barbu, funcţionar de banca in Reghin, Aca de Barbu a studiat la Conservatorul din Targu Mureş şi, apoi, la Academia de Muzica din Viena, in 1910, unde dupa doi ani renunţa din cauza unor probleme financiare.
In 1914, semneaza un contract cu opera din Hamburg, unde canta pe marile scene ale Europei.
In 1922 – 1933, este prim-solista a Operei din Cluj-Napoca, dupa care se muta impreuna cu sotul, juristul Nicolae Biraescu, la Bucuresti, unde canta pana in 1945, cand, la 1 septembrie, este pensionata abuziv.

Infiinţata in 1920, Opera Romana din Cluj s-a deplasat destul de des la Timişoara, pentru ca, intre 1940 şi 1945, in urma cedarii Ardealului prin Dictatul de la Viena, sa-şi desfaşoare in refugiu activitatea in capitala Banatului, devenind Opera din Cluj – Timişoara, al carei director a fost numit compozitorul Sabin Dragoi.

In urma unui memoriu trimis autoritaţilor, pe 13 februarie 1946, Aca de Barbu este angajata la Opera din Timişoara, intemeiata prin decret al Regelui Mihai la 30 martie 1946, unde va funcţiona ca director.

Primul consiliu de administraţie al Operei Romane din Timişoara a cuprins personalitaţi marcante ale vremii respective: Aca de Barbu – director şi regizor artistic, Traian Nicolau – director artistic, Mihai Bota – director administrativ, Gheorghe Marianciu – secretar studii muzicale, Gheorghe Pavel, Traian Mihailescu, Hermann Klee, Constantin Daminescu – dirijori, Mercedes Pavelici – maestru de balet, Ionica Mihai şi Eugen Gropşianu – regizori.
Structura compartimentelor a fost: 45 de solişti vocali, 46 de instrumentişti, 60 de corişti, 19 balerini, 30 personal tehnic de scena, 8 corepetitori şi 1 sufleur.

Spectacolul inaugural, regizat de Aca de Barbu, a fost Aida lui Giuseppe Verdi, jucat pe 27 aprilie 1947 si difuzat prin megafoane in Piaţa Operei.
Pe scena, in faţa publicului, unde s-a aflat şi prim-ministrul de atunci, dr. Petru Groza, Aca de Barbu a spus: ”Iata visul nostru implinit! Se deschid porţile acestui aşezamant de arta lirica, pentru a raspandi ca un far luminos arta cantului şi a muzicii – citadela culturala intr-o provincie atat de infraţita cu muzica şi poezia. In acest Banat, care prin tradiţiile lui este indreptaţit a avea o opera proprie, aici, in ţara cantului unde de veacuri rasuna melodiile duioase ale doinei romaneşti”…

In 1956, este indepartata din cauza originii „nesanatoase”.
A continuat sa predea la Conservatorul din Bucuresti pana la 21 martie 1958, cand a trecut in veşnicie.(sursa: Opera Romana din Timişoara, Wikipedia)

 
 

Tu ce parere ai ?


 

Ti-a placut articolul?

Daca informatia ti s-a parut interesanta, distribuie link-ul si prietenilor.