12 ianuarie 1990: Cum i-a executat Ion Iliescu pe cei care s-au opus practicilor comunist-staliniste...

Scris de Gabriela Stegarescu | Publicat in 12.01.2016 09:30 | Publicat in DOCUMENTAR | Tipareste pagina

In data de 12 ianuarie 1990, proclamata zi de doliu national pentru eroii Revolutiei, a avut loc o mare manifestatie populara in Bucuresti in care se cere reintroducerea pedepsei capitale si scoaterea in afara legii a PCR.
Cu acea ocazie, Dumitru Mazilu a incercat sa profite de nemultumirea multimii pentru a prelua conducerea Consiliului FSN si a-l inlatura pe Ion Iliescu de la putere.
Preluand una din cerintele contestatarilor din piata, el s-a urcat pe un tanc si a strigat "Moarte securistilor!", cerand inlaturarea fostilor activisti comunisti din conducerea Frontului Salvarii Nationale.
Dupa ce aceasta incercare a dat gres, a doua zi cotidianul Romania libera publica o serie de date necunoscute din biografia politica a lui Mazilu.
Dezvaluirile din presa despre trecutul sau, in care este mentionat faptul ca a fost la un moment dat (in 1965) seful Scolii de la Baneasa, isi ating scopul, pentru ca Mazilu apare astfel discreditat in opinia publica. Şi-a dat demisia din CFSN la data de 26 ianuarie 1990, acuzand practici comunist-staliniste in cadrul puterii politice nou constituite.

A publicat in 1991 cartea "Revolutia furata. Memoriu pentru tara mea" in care afirma ca revolutia a fost furata de Ion Iliescu, pe atunci presedinte al Romaniei.
In luna martie a aceluiasi an 1991 este victima unei agresiuni care are loc la Geneva, concomitenta cu devastarea la Bucuresti a sediilor unor partide politice, a agresarii unor lideri si ziaristi din opozitie si a asasinarii la Chicago (in Statele Unite) a profesorului Ioan Petru Culianu, succesorul lui Mircea Eliade la Catedra de istorie a religiilor la Universitatea din Chicago.
Profesorul Mazilu a lasat atunci sa se inteleaga ca puterea de la Bucuresti ar fi fost si in spatele agresarii sale, intr-o tentativa de a-l reduce la tacere.

In noaptea de 21 spre 22 decembrie 1989, in plina revolta populara la adresa regimului comunist, Dumitru Mazilu a fost ridicat de la domiciliul sau din Bucuresti, impreuna cu sotia si fiul sau, de catre organele de represiune ale Securitatii si dus la inchisoarea din Alexandria.
La 22 decembrie 1989, regimul Ceausescu este inlaturat, iar Dumitru Mazilu este eliberat din inchisoare.
In aceeasi zi, Dumitru Mazilu ajunge la cladirea CC dupa grupul condus de Ion Iliescu. Mazilu a luat cuvantul din balcon, afirmand ca vine din beciurile Securitatii. Discursul sau este catalogat de catre istoricul Alex Mihai Stoenescu ca un discurs "coerent, emotionant si foarte penetrant – adica exact ce dorea multimea – despre momentul pe care il traiau."

Cele zece puncte ale programului Forumului Civic (propuse de catre Dumitru Mazilu) au fost urmatoarele:
Abandonarea rolului conducator al unui singur partid si statornicirea unui sistem democratic pluralist de guvernare;
Organizarea de alegeri libere in cel mai scurt timp posibil;
Separarea puterilor legislativa, executiva si judecatoreasca in stat si alegerea tuturor liderilor politici pentru unul sau cel mult doua mandate, respectiv pentru cinci sau cel mult zece ani. Puterea nelimitata imbraca forme patologice. Nimeni nu poate pretinde puterea pe viata;
Restructurarea intregii economii nationale pe baza criteriilor rentabilitatii si eficientei. Eliminarea metodelor administrativ-birocratice de conducere economica centralizata si promovarea liberei initiative si a competentei in toate sectoarele economice;
Restructurarea agriculturii prin trecerea pamantului in mainile celor care-l muncesc, care sunt adevaratii sai stapani;
Reorganizarea invatamantului romanesc potrivit cerintelor contemporane;
Reasezarea structurilor culturii romanesti pe baze democratice si umaniste. Eliminarea dogmelor ideologice care au provocat atatea daune poporului roman si promovarea adevaratelor valori ale umanitatii. Eliminarea minciunii si imposturii si statornicirea unor criterii de competenta si justitie in toate domeniile de activitate. Trecerea presei, Radioului si Televiziunii din mainile unei familii despotice in mainile poporului;
Respectarea drepturilor si libertatilor minoritatilor nationale si asigurarea deplinei lor egalitati in drepturi;
Reorientarea intregului comert exterior al tarii, pornind de la cerintele satisfacerii cu prioritate a tuturor nevoilor cotidiene ale populatiei Romaniei. Interzicerea transferului resurselor economiei nationale pentru obtinerea de valuta forte cu orice pret. Adoptarea masurilor necesare pentru efectuarea unui comert exterior cu respectarea integrala a cerintelor eficientei economice;
Intreaga politica externa a tarii sa serveasca promovarii bunei vecinatati, prieteniei si pacii in lume.

Dumitru Mazilu apare apoi la Televiziunea Romana, fiind desemnat la 26 decembrie 1989 in functia de prim-vicepresedinte al Consiliului FSN, organism care a preluat conducerea Romaniei dupa inlaturarea lui Nicolae Ceausescu. Proclamatia FSN citita la televiziune in 22 decembrie 1989 de Ion Iliescu a fost de fapt scrisa de Dumitru Mazilu, unele schimbari fiind efectuate in text de catre Silviu Brucan.

Dumitru Mazilu s-a nascut la data de 24 iunie 1934 in orasul Bacau.
In anul 1952, a absolvit Scoala tehnica de mecanici agricoli din Bacau si a urmat timp de cateva luni o scoala de ofiteri de securitate, fiind avansat la gradul de locotenent-major.
A absolvit in anul 1959 Facultatea de Drept a Universitatii din Bucuresti.
Urmeaza apoi cursuri de doctorat in drept, obtinand titlul stiintific de Doctor in drept al Universitatii Babes-Bolyai din Cluj-Napoca in anul 1964 cu teza "Functiile educative si coercitive ale statului".
Din anul 1964, Dumitru Mazilu lucreaza ca profesor de drept la Academia de Stiinte Politice si Sociale "Stefan Gheorghiu" din Bucuresti si ca profesor de drept international la Scoala de ofiteri de Securitate de la Baneasa. Este avansat in grad pana la gradul de colonel al trupelor de securitate.
Apoi, in perioada 1965-1966, Dumitru Mazilu detine functia de director al Scolii de ofiteri de Securitate de la Baneasa.
Conform Raportului Armaghedon VII din anul 2004, se afirma ca Dumitru Mazilu ar fi fost destituit de la conducerea Scolii de ofiteri de securitate ca urmare a tentativei de a falsifica niste documente referitoare la un accident rutier.
In perioada 1965-1968, detine functia de presedinte al Subcomisiei Nationale pentru cercetarea abuzurilor si ilegalitatilor comise pe timpul regimului Gheorghe Gheorghiu-Dej.
In anul 1970, este titularizat ca Profesor universitar de catre Comisia Superioara de Diplome a Ministerului Invatamantului.
Apoi, intre anii 1970-1974, este director stiintific al Institutului de Stiinte Politice din Bucuresti.
Numit in anul 1974 ca Visiting Professor la universitatile americane Columbia, Harvard si Berkeley, Dumitru Mazilu este angajat in cadrul diplomatiei romanesti.
Astfel, intre anii 1975-1986, lucreaza in calitate de consilier juridic in cadrul Ministerului Afacerilor Externe, fiind reprezentant al Romaniei la Conferinta cu privire la Dreptul Maritim.
In calitatea sa de diplomat, este promovat apoi de catre regimul comunist din Romania in cadrul ONU.
Astfel, este reprezentantul Romaniei la cea de-a sasea Adunare Generala a Organizatiei Natiunilor Unite (1978-1985). In perioada martie 1984-1988, Dumitru Mazilu detine functia de membru al Subcomisiei Natiunilor Unite pentru Combaterea Discriminarii si Protectia Minoritatilor, cu sediul la Geneva (Elvetia).
Intre anii 1985-1992, Dumitru Mazilu detine functia de raportor special al Natiunilor Unite pe problemele drepturilor omului si ale tineretului din lume.
In calitatea sa de raportor ONU scrie un raport critic despre situatia drepturilor omului in Romania. Informate de catre serviciile secrete cu privire la intentia lui Dumitru Mazilu de a-si publica raportul, autoritatile de stat din Romania i-au interzis sa paraseasca tara pentru a-l impiedica sa se prezinte la locul sau de munca de la Organizatia Natiunilor Unite si sa-si publice raportul.

Intre anii 1986-1989, a fost pus sub stare arest la domiciliu, ca urmare a criticilor cu privire la incalcarea drepturilor omului aduse regimului comunist din Romania.
Este concediat din Ministerul Afacerilor Externe in anul 1987 si i se retrage pasaportul diplomatic.
Este impiedicat sa se duca la sesiunile Subcomisiei ONU pentru a-si prezenta rezultatele raportului.
In mai 1987, guvernul Romaniei trimite o scrisoare la ONU, in care arata ca Dumitru Mazilu a suferit un atac de cord si este grav bolnav.

Dumitru Mazilu a scris o scrisoare secretarului general al ONU in care afirma ca a fost spitalizat de doua ori, fiind fortat sa se retraga la 1 decembrie 1987 din posturile guvernamentale detinute si ca in ciuda presiunilor la adresa sa si a familiei sale nu va satisface cererea guvernului roman de a renunta sa-si trimita raportul.
La data de 1 septembrie 1988, Subcomisia ONU a solicitat secretarului general al ONU sa faca o noua incercare catre guvernul roman, invocand Conventia cu privire la privilegiile si imunitatile ONU, adoptata la 13 februarie 1946 si cerand Romaniei sa coopereze.

Intr-un raspuns din 6 ianuarie 1989, guvernul Romaniei declara ca Dumitru Mazilu ar fi fost examinat "in conformitate cu legile Romaniei" de catre un grup de medici care au decis plasarea sa pe lista diplomatilor care au fost pensionati pe caz de boala.
Guvernul a negat aplicarea Conventiei in cazul sau si a subliniat ca "nu pot fi inclusi in categoria celor carora li se aplica Conventia ONU din 1946 raportorii, ale caror activitati sunt doar ocazionale, cu expertii misiunilor Natiunilor Unite".
Cu toate acestea, Dumitru Mazilu reuseste sa-si trimita clandestin raportul la Geneva in aprilie 1989.
Raportul este publicat ca document oficial al Natiunilor Unite la data de 10 iulie 1989.
Anexa la document, intitulata O privire speciala asupra cazului Romaniei, prezinta o imagine foarte critica la adresa regimului Ceausescu, subliniind ca "foamea, frigul si frica au fost puse in slujba subjugarii oamenilor si a distrugerii valorilor umane".

In mai multe randuri, ONU a incercat prin toate mijloacele sa-si contacteze raportorul special, dar fara nici un rezultat.
In septembrie 1989, patru diplomati ai ambasadelor Marii Britanii, Olandei, Statelor Unite ale Americii si Canadei au fost impiedicati de catre Securitate sa-l viziteze pe raportorul special Dumitru Mazilu la domiciliul acestuia unde se afla in stare de arest.
Posturile de radio Europa Libera, BBC, Deutsche Welle, RFI si Vocea Americii au relatat pe larg aceste evenimente de-a lungul celor aproape 5 ani de captivitate in care a fost tinut expertul Natiunilor Unite.
Natiunile Unite au decis sa prezinte acest caz in fata Curtii Internationale de Justitie de la Haga.
Institutia de la Haga a judecat in perioada octombrie-decembrie 1989 cazul sau si, prin Decizia nr. 81/15 decembrie 1989, elaborata in unanimitate, a cerut autoritatilor romane sa-l elibereze imediat, subliniind faptul ca Mazilu se bucura de imunitatea diplomatica a Natiunilor Unite, prevazuta prin articolul 22 al Conventiei ONU cu privire la privilegii si imunitati.

sursa: Wikipedia

 
 

Tu ce parere ai ?


 

Ti-a placut articolul?

Daca informatia ti s-a parut interesanta, distribuie link-ul si prietenilor.