15 decembrie 1938: Memorandumul romanilor din Transilvania

Scris de Gabriela Stegarescu | Publicat in 20.12.2015 16:32 | Publicat in DOCUMENTAR | Tipareste pagina

15 decembrie 1938: Memorandumul romanilor din Transilvania (Ardeal, Banat, Crişana, Satu Mare, Maramureş), semnat de Iuliu Maniu, Mihai Popovici şi inca 48 de fruntaşi ai PNŢ, este prezentat regelui Carol al II–lea.
In document se cerea "o schimbare de regim radicala" şi respectarea principiilor democratice conform hotararilor de la Alba Iulia din 1918.

Este o analiza impresionanta a realitaţii romaneşti a anului 1938... Citind, o sa aveţi o revelaţie. Nu s-au schimbat foarte multe in modul de a fi al naţiunii romane. Chiar dimpotriva....

Cateva exemple:

# Luam exemplul Tinutului Timis, tinut relativ bogat. Din acest Tinut, Statul incaseaza pe an aproximativ 5-6 miliarde. Stiti cat ii raman din aceste miliarde pentru nevoile lui administrative, culturale, economice, sanitare, etc.? 200 milioane! Atat face bugetul Tinutului Timis!
# Dealtfel soselele nationale cari sunt in sarcina Ministerului Drumurilor, n-au nici ele o soarta mai buna. In Tinutul Timis, Ministerul n-a facut nici un drum modern, autostrade pana acum.
# Inainte de razboi (1918), presa romaneasca cea mai puternica era in Transilvania si Banat, nu in Regat. Dupa 20 de ani? Nu mai exista presa romaneasca in Ardeal si Banat.

# Dar o chestiune de moralitate, de principiu se pune in prealabil. Plagiatorii, oare, si nu autorii, pot fi chemati sa realizeze o reforma? Cei ce au combatut-o, desfaimat-o sau cei ce au zamislit-o, cei ce au luptat si suferit pentru ea? ...

Memorandul Romanilor din Transilvania (Ardeal, Banat, Crisana,Maramures) adresat Regelui Carol, la 15 decemvrie 1938

SIRE

Timp aproape de o mie de ani, Romanii din Transilvania si Banat au indurat toate suferintele si pierderilenationale, pricinuite de jugul unei stapaniri dusmanoase. (…)
Trei elemente au fost componentele de capetenie ale ideologiei politice romanesti de peste Carpati: ideea nationala, dreptatea sociala si regimul democratic.
Aceste trei principii, adanc impletite si organic legate,formau in spiritul Ardealului si Banatului o treime atat de stransa, incat se confundau in acelas mare ideal deeliberare, de unire si de inaltare a natiunei. (…)
Daca a fost natural ca regimul feudalilor straini sa fie reactionar si anti-social, potrivnic votului universal sireformelor agrare, pentru Romanii din Ardeal si Banat triumful cauzei nationale a fost identic cu infaptuirea imediata a acestor doua reforme fundamentale.
In spiritul Romanilor numai prin aceste reforme se putea pecetlui prabusirea regimului strain, se dadea satisfactie nevoilor si sentimentelor multimii si se chezasuia definitiv permanenta Romaniei in noile provincii.
Un stat romanesc, fara democratie si fara dreptate sociala pentru tarani si muncitori, ar insemna pentru ardeleni un nationalism golit de o buna parte din continutul lui real si ar fi continuarea vechilor nedreptati sub forma noua, nationala.
Tocmai de aceea conducatorii cari au convocat si au condus adunarea de la 1 Decembrie 1918 la Alba-Iulia, proclamand principiul insusi al unirei cu Tara-mama, au inscris in acelastimp necesitatea celor doua reforme fundamentale in insasi revolutia ce s-a votat, intelegand ca ele sa faca parte integranta si organica din textul ei istoric..(...)
Hotararile de la Alba-Iulia nu au constituit o simpla enuntare de deziderate, ci un program politic precis la a carui realizare s-a pasit cu hotarare si cu loiala onestitate chiar a doua zi dupa adunarea de la Alba-Iulia.

Consiliul Dirigent, ales in ziua de 2 Decembrie 1918 de “Marele Sfat National”, emanatia adunarii de la Alba-Iulia, a depus juramantul de fidelitate pentru Regele Ferdinand, ca un prim semn de incorporare in noua tara.
El a trecut indata in competenta guvernului central din Bucuresti serviciul afacerilor externe pentru noile provincii si directivele politicei monetare.
Presedintele Consiliului Dirigent, d-ul Iuliu Maniu, a ordonat mobilizarea generala si prin d-ul General Boeriu si colaboratorii lui, a organizat pe teritoriul Transilvaniei si Banatului corpurile de armata VI si VII, care pe urma s-au incorporat in armata romaneasca.
Dupa aceste prime acte de unire si integrare in organismul statului roman, el a organizat serviciul judiciar, serviciul administrativ si politienesc si invatamantul de toate gradele.(...)
Tot in Consiliul Dirigent a realizat reforma electorala pe baza votului universal si a legiferat reforma agrara pentru noile provincii; ca urmare satenii au inceput sa intre in posesiunea pamantului expropiat, chiar in campania agricola urmatoare.
Intr-un cuvant el a pus in aplicare practica principiile cuprinse, in revolutiileadunarii de la Alba-Iulia: desfacerea de vechiul stat maghiar, independenta, libertatea si unitatea nationala, arealizat dreptatea sociala pentru sateni si a asigurat cetatenilor exercitiul legal al drepturilor civile si politice.
In sfarsit, pentru asigurarea drepturilor minoritatilor nationale, Consiliul Dirigent a pus in aplicare, in mod provizoriu, chiar legea nationalitatilor, legiferata in vechia Ungarie inca in anul 1868, lege neaplicata de toate guvernele unguresti si ramasa in intregime litera moarta pana la unire.
Binefacerile noului regim, indrumat de principiile unei democratii nationale, constiente si dinamice, plina de avant creator, s-au ivit in scurt timp.
Dupa patru ani de stare de razboi, care ascutise suferintele si nemultumirile populatiunii aproape pana la paroxism, prabusirea vechii autoritati deslantuise in primelesaptamani lupte si varsari de sange intre cele trei neamuri si dezordini fatale in asemenea situatii de tranzitie.
Ele amenintau sa duca la anarhizarea si bolsevizarea provinciei, dar imensul capital politic de incredere sisimpatie de care se bucura noul regim romanesc i-a dat autoritatea sa stabileasca, cu mana energica, ordine desavarsita in timpul cel mai scurt, in tot cuprinsul provinciei. (…)
Astfel in primii ani de la unire s-a salasuit in Ardeal si Banat o ordine desavarsita, multumire sufleteasca si o buna stare materiala, invidiata si de statele vecine.
Ele erau un bun augur de viitoare prosperitate economicasi de consolidare nationala.
In aceasta forma, Consiliul Dirigent a satisfacut complet indatoririle pentru care a fost ales; nu a putut insa sa incorporeze in Statul roman intreg teritoriul cuprins in tratatul din 1916 incheiat cu Aliatii, din cauza hotararii nefavorabile, in aceasta privinta, a Conferintei de Pace, si nu a putut contribui la realizarea noii constitutii, asa cum prevazuse in rezolutiunea dela Alba-Iulia, el fiind dizolvat de guvernul central in imprejurari cari se vad din anexa alaturata.
Constitutia de la 1923 a fost impusa Transilvaniei si Banatului, ca si tarii intregi, in mod abuziv, fara consimtamantul ei.
Epoca de constructiune nationala, caracterizata printr-o opera pozitiva care in timp de un an si jumatate acreat din nimic o intreaga organizatie de stat romaneasca, a luat sfarsit brusc prin dizolvarea Consiliului Dirigent.
Odata cu activitatea lui s-a intrerupt si un proces de consolidare nationala, atat de insemnat pentru desavarsirea unirei si pentru asigurarea ei in vederea crizelor externe pe cari un spirit clarvazator ar fi pututsa le prevada inca de atunci.
In ciuda avertismentelor si protestelor necontenit repetate, ale conducatorilor ardeleni si banateni si cu un dispret desavarsit pentru obligatiile morale, luate la proclamarea unirei, s-ausavarsit greseli politice, care privite in lumina situatiei actuale, apar tot mai evidente. (…)
Guverne cu totul lipsite de prestigiu si de popularitate in aceste provincii au aruncat asupra Ardealului si Banatului clientela lor politica.
Cu metode ilegale, ele au impus ca parlamentari persoane necunoscute, adesea tradatori notorii ai cauzei nationale in timpul jugului strain, si au umplut functiunile politice si administrative cu elemente straine de imprejurarile locale si de cetatenii acestor tinuturi.
Au revocat din serviciu ardeleni si banateni binecunoscuti, bucurandu-se de o aleasa reputatiune, cunoscatori ai nevoilor si spiritului provinciei.
Elemente cu mari merite in luptele nationale din trecut pentru unitatea noastra de stat au fost inlaturate in zambetele deironica satisfactiune ale minoritatilor.
Metodele de exploatare fara scrupul, o goana neastamparata dupa imbogatire a satelitilor, intovarasita de imoralitate si coruptiune sfidatoare, au ranit sentimentul public al provinciei, odinioara sub raportul moral sanatoasa pana la austeritate.
Cu scurta intrerupere a guvernarilor national-taraniste, Ardealul si Banatul aufost aruncate intr-o atmosfera cu totul contrara conceptiei lor de viata.
O dureroasa deziluzie si o chinuitoare descurajare au cuprins toate inimile in provinciile noastre.
Aceste sentimente au fost si mai mult agravate prin umilinta ce au simtit, vazand cum dispare prestigiul si simpatia de care se bucura poporul nostru in fata tuturor strainilor.
In loc de o noua epoca de refacere materiala si de inaltare morala s-a continuat opera de umilire a provinciilor si de pauperizare, inlaturarea elementului romanesc ardelean si banatean din functiunile publice imorale si printr-un favoritism cu nimic justificat.(…)

SIRE

In afara acestei nemultumiri cu caracter general pe cari le exprimam fata de regimul politic, aplicat tarii intregi, noi transilvanenii si banatenii, suntem nevoiti sa infatisam Majestatii Voastre cu nemultumirile noastre speciale, pricinuite de politica de guvernamant aplicata provinciilor noastre si locuitorilor ei.
Sistemul centralist nu a inteles aceea ce inca pentru Romani a fost un principiu elementar de intelepciune politica: metoda de asimilare treptata, fara procedari violente, a noilor provincii, prin respectarea traditiilor,a conceptiilor si datinilor respective, prin descentralizarea serviciilor publice si prin atragerea elementelor locale reprezentative si de valoare la o colaborare activa in viata publica si administrativa.
Aceste metode de intelepciune politica au fost calcate in picioare fata de o provincie care nu fusese, totusi,cucerita, ci se unise printr-un act de liber entuziast consimtamant.
Procesul de asimilare ar fi trebuit sa sefaca treptat si cu prudenta, nu numai spre a cruta sensibilitatile, obiceiurile si institutiile inradacinate, dar sispre a nu smulge florile odata cu buruiana, spre a nu distruge si partea de traditii bune si sanatoase, odata cuinlaturarea organizatiei de stat si a influentelor straine.
Ca pretutindeni in istorie, la toate neamurile asuprite, starea de subjugare lasase in Ardeal si Banat, pe langaruinele unor dureroase pierderi nationale, foloasele unei educatii de constiinta nationala, de darza afirmare adreptului si de pretuire a valorilor etice, superioare fortei brutale a stapanitorilor vremelnici.
Romanii ardeleni si banateni au adus in noua tara, pe langa saracia materiala, fatala consecinta a stapanirii straine, o bogatie sufleteasca, afirmata cu sfioasa mandrie.
Poporul din Vechiul Regat, cu un sentiment care ii face cinste, a  apreciat si a elogiat mai mult ca orice tocmai partea aceasta a aportului adus de noile provincii.
S-a spus adesea ca aceasta asteptare a fost inselata si ca iluziile desteptate in clipa unirii au facut loc deceptiei.
Dar cum puteau sa se realizeze sperantele puse in Ardeal si in Banat sub acest raport, cand abia dupa un an si jumatate de la unire, provinciile acestea au fost supuse unui tratament care nu le ingaduia decat cel mult o dureroasa lupta de defensiva pentru apararea democratiei nationale si a patrimoniului lor sufletesc, calcate in picioare de jefuitorii urnelor, de profitorii situatiilor nevisate si de fostii tradatori ai cauzei  nationale ?

Si in timp ce se facea totul pentru a se exclude elementul ardelean de la carma treburilor publice, cand bogatiileArdealului si Banatului erau acaparate sistematic, opinia publica deplangea cu mirare, ca, dupa scurgerea atator ani de la unire, in orasele de peste munti nu a reusit sa se formeze macar un inceput de burghezie romaneasca.
Si este caracteristic faptul, ca desi Ardealul si Banatul au contribuit inca inainte de razboi in buna masura la formarea burgheziei din Vechiul Regat, aceleasi aptitudini ale ardelenilor, cari s-au valorificat in tara-mama cu succes, nu au putut sa se creeze inca o clasa comerciala si industriala romaneasca la ele acasa.
Recunoscand partea cuvenita solidaritatii si rezistentii, opuse de minoritatile cari dominau importante pozitii anterior dobandite pe taramul economic si social, ramane totusi o mare parte de raspundere in sarcina metodelor centralismului si a fortelor lui, cari au asezat interesele meschine policianiste deasupra marilor interese nationale, pe cari o politica de stat condusa de conceptii superioare ar fi trebuit sa aiba in vedere in noile provincii.
In general, Romanii ardeleni si banateni, in loc de a spori forta lor economica, se gasesc intr-o situatie inferioara fata de trecut. Bancile ardelene, odinioara mandria acestei provincii, in plin progres inainte de razboi, astazi sunt doborate la pamant.
Preotimea, intelectualitatea, partea mai instarita a taranimii au suferit pierderi de miliarde.
Dar ceea ce este mai dureros este lipsa de credit ieftin pentru taranime, care nemaiputand emigra in America, nu mai este in stare sa-si procure pe aceasta cale capitalurile de investitiunenecesare progresului ei, desavarsirii si modernizarii economiei rurale.
Dintre toate consecintele grave aleregimurilor ce am indurat, starea de stagnare economica a mandriei taranimii ardelene, care au urmat peconducatorii ei politici in toate luptele din trecut cu insufletire si a alergat cu incredere curata la Alba-Iulia ca sa voteze unirea, este fenomenul care ne umple mai mult de durere adanca pe noi cari am mers in frunteaei in timpul acelor lupte.
Singura clasa sociala care a sporit, in Ardeal si Banat ca numar este functionarimea, in special clasa micilor salarizati publici, traind din lefuri foarte modeste.

SIRE

Starea de spirit din aceste provincii este framantata azi de alte preocupari mult mai grave, cauzate deconsecintele numeroaselor greseli savarsite de politica noastra interna si externa, cu deosebire in cursul anilor din urma. (…)
Desi lovite in interesele lor vitale si umilite in mandria lor nationala si in constiinta lor democratica, Ardealul, Banatul, Crisana si Maramuresul nu numai ca resping indignare si desgust continuele suspectari de pretins separatism ce li se arunca cu o jignitoare usurinta, dar sunt adanc chinuite de un sentiment de teama,grija si nesiguranta in ce priveste viitorul lor. (…)
Si ei mai constata situatia paradoxala ca, in timp ce reprezentantii minoritatilor din Transilvania se potintruni liber si sunt aproape zilnic priviti si ascultati de guvernantii tarii, revendicarile lor fiind satisfacute repede si cu bunavointa, reprezentantii poporului romanesc, cari traiesc in aceiasi provincie sunt tinutideoparte si nu au posibilitatea de a arata gandurile si simtirile ce framanta mai mult ca oricand elementul de temelie al tarii. (…)
Avem datoria sa raspundem acestei increderi si sa vorbim cu hotarare si sinceritate in numele acestei provincii.
Nu va vorbeste, Sire, o generatie de oportunisti si profitori, ci o generatie de sacrificati, cari s-au sacrificat ei dintai si cari sunt gata la jertfe noi.
Nu ne plangem si nu acuzam. E o soarta la care ne condamna mai presusde toate propria noastra constiinta si structura noastra sufleteasca, expresie credincioasa a sufletului provinciei insasi.
Nu este in firea Ardealului nici necuviinta, dar nici umilinta, nici amenintarea, dar niciteama de amenintari.
Intre pietrele nestemate cari impodobesc Coroana Majestatii Voastre nu e nici una carisa luceasca mai viu ca Ardealul si Banatul prin devotament pentru unitatea Statului national roman si pentrumonarhie, dar nu este nici una care sa ceara cu atata hotarare sa i se respecte drepturile democratice sitraditiile de libertate.
Poporul nostru ardelean si banatean este adanc respectuos fata de autoritatea de Stat, respectuos cu deosebire, fata de autoritatea regala, dar el asteapta acelas respect pentru conceptiile si revendicarile sale..

El cere mai ales ca autoritatea sa fie respectuoasa de legi, de angajamentele luate si de drepturile naturale alenatiunei.
Precum nu a abdicat la aceste drepturi naturale odinioara in fata feudalilor si magnatilor, el nuconsimte sa abdice nici in noua tara pe care a conceput-o ca a sa si pe care a contribuit sa o intemeieze cu jertfa sa.

Pe sangele eroilor din Vechiul Regat, varsat in marele razboi cu prea multa imbelsugare si pe luptele si revolutiile Ardealului din cari au tasnit hotararea de la Alba-Iulia, sunt asezate temeliile eterne ale acestei tari.

Nu intelegem sa vorbim acum in interesul unei provincii, oricat de obijduita, si nu cerem nici privilegii, nici tratamente speciale in serviciul unui interes regional.
Cererile noastre sunt formulate in interesul tarii intregi,care e si a noastra, precum si noi nu vrem sa fim decat ai ei pe totdeauna.
Democratia, constitutionalismul parlamentar, libertatile publice, exercitiul legal al drepturilor civile si politice pentru prosperarea tarii intregi.
Declaram cu hotarare ca nu cerem respectarea rezolutiunilor de la Alba-Iulia pentru a slabi unirea, ci pentru a consolida, nu pentru destramarea ci pentru fortificarea nationala si sufleteasca a neamului intreg.
 
Punctele hotararii de la Alba-Iulia nu sunt conditiuni puse unirii, dar sunt modalitati de infaptuire, primite si aprobate in mod solemn de Regele Ferdinand si de guvernul I. I. C. Bratianu, prezentate conferintei de pace de la Paris si stabilite in mod precis pentru realizarea si consolidarea ei - modalitati la cari nu putem renuntacu nici un pret. (…)
Daca minoritatile se plang ca nu au fost respectate drepturile lor, noi constatam ca dictaturile au incalcat in primul rand drepturile noastre, ale poporului roman, asigurate la Alba-Iulia. (…)

Subsemnatii fii ai Transilvaniei si Banatului, reprezentatii ai tuturor judetelor din aceasta provincie, ne prezentam inaintea Majestatii Voastre cu rugamintea sa binevoiasca:
A dispune respectarea principiilor fundamentale ale Adunarii de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918,
A reintrona ordinea constitutionala, intemeiata pe principiile democratiei nationale, pe reprezentanta parlamentara reala a natiunii, pe un regim de legalitate, respectuos fata de drepturile civile si politice ale tuturor cetatenilor, desfiintand starea de asediu si cenzura,
A dispune urgenta inarmare si fortificare a tarii pentru apararea hotarelor stabilite in tratatele de pace,
A impartasi Transilvania si Banatul cu dreapta participare la viata de Stat si administrativa si a ocroti interesele lor nationale, economice si culturale in masura cuvenita,

Ai Majestatii Voastre prea supusi si prea plecati:
ss. IULIU MANIU, fost presedinte al Consiliului Dirigent, fost presedinte al Consiliului de Ministri; ss. Dr. MIHAI POPOVICI, fost ministru, senator de drept;ss. Dr. EMIL HATEGANU, fost ministru;ss. SEVER BOCU, fost ministru;ss. Prof. Dr. VALER MOLDOVAN, fost subsecretar de stat;ss. Dr. JUSTIN MARSIE, fost prefect;ss. Dr. IOAN POP, fost subsecretar de stat;ss. Dr. GHEORGHE POP, fost subsecretar de stat;ss. OCT. C. TASLAUANU , fost ministru;ss. Dr. AUREL DOBRESCU, fost subsecretar de stat, senator de drept;ss. IONEL POP, fost vice-presedinte al Camerei Deputatilor;ss. Dr. VICTOR MOLDOVAN, fost subsecretar de stat;ss. Dr. VICTOR DELEU, fost deputat Salaj;ss. Dr. IOAN VESCAN, fost deputat Mures;ss. Dr. LIVIU MICSA, fost deputat Somes;ss. Dr. SIMION TAMAS, fost senator Cluj;ss. VALENTIN PORUTIU, fost senator Cluj;ss. Dr. SIMION NEMES, fost senator Cluj;ss. Prof. Dr. AUGUSTIN POPA, fost deputat Tarnava Mica;ss. Dr. VIRGIL SOLOMON, fost deputat Odorheiu;ss. Dr. ILIE LAZAR, deputat Maramures;ss. Dr. IEROMIN STOICHITIA, fost deputat Sibiu;ss. Dr. CORNEL BIANU, fost deputat Timis;ss. Dr. AUREL LEUCUTIA, fost deputat Timis;ss. Dr. TEODOR ROXIN, fost deputat Bihor;ss. Dr. MAX RADOVAN, fost prefect Caras; ss. Dr. JUSTIN POP, fost senator Hunedoara;ss. Dr. AUREL TETU, fost deputat Ciuc;ss. COSTACHE LUPU, fost deputat Trei Scaune;ss. Dr. ANDREI DOBOSI, fost deputat Satu-Mare s.a

REFLECTIUNI SI NOTE EXPLICATIVE

SIRE,

Pentru o mai buna apropiere a celor cuprinse in memorand, ne ingaduim a prezenta Majestatii Voastre si oexpunere mai larga de consideratiuni de ordin politic, economic, psihologic, statistic, pe cari se sprijina afirmatiile lui.

CONSIDERATII GENERALE

Dupa toate aceste desfasurari, in ce stare a ajuns Natiunea?
Am ajuns la punctul care formeaza obiectul principal al acestui Memorand, pe care-l asternem la trepteleTronului.
Care este bilantul a 20 ani a regimului din Ardeal si Banat?
Se poate spune lamurit un complect dezastru.Ardealul si Banatul au fost tinute 20 de ani, cu o scurta exceptie, in permanenta opozitie.
In acesti ani deopozitie lunga s-au irosit toate fortele lor cele mai bune.
Inca dictatura liberala a mai tinut seama de oarecare aparente.
Dictatura actuala a alaturat si aparentele.
A trimis in fruntea celor 23 judete din Ardeal si Banat ca Prefecti 23 de Colonei activi din Vechiul Regat.
A pus in fruntea judetelor militari.
I-a sustras misiunii lor de ostasi si le-a dat insarcinari politice.
Ardealul si Banatul au primit infatisarea de tinuturi sub ocupatie.
In afara de judete, militarii au ocupat si orasele, toate orasele din Transilvania si Banat.
Din 68 de orase, in 64 au fost trimisi tot ofiteri din Vechiul Regat.
In urma reactiei publice, numarul acesta s-a redus mai tarziu, dar sistemul a ramas.
Ce insemna aceasta ocupatie militara, aceasta sustragere a atator colonei, activi, de la menirea lor?
Sau ca avem o pletora inutila de ofiteri, carora nu stim ce intrebuintare sa le dam, sau dezorganizarea Armatei, slabirea ei, tocmai pe aceste vremuri critice.
La noi Armata a fost tinuta departe de politica. Aceasta a facut forta ei.
O Armata care capata gustul politicei nu mai e armata.
Cu ce drept s-a facut ocuparea Primariilor din Ardeal?
Averile comunale sunt averi, bunuri private.
Aceasta ocupatie nu se poate face decat cu dreptul Razboiului. Si nici cu aceasta.
 Oamenii straini trimisi astfel nu mai sunt primari, ci custozi, numiti in averi inamice.
In timpul din urma au fost inlocuiti mai multi ofiteri cu civili. Si mai rau.
Recrutarea acestora seface in Bucuresti la o bursa a cafenelelor.
Nu se poate indeajuns caracteriza o decadenta de drept, la care am lunecat.
S-ar parea ca o pregatire, constienta, metodica a drumului spre bolsevism?

DESCENTRALIZAREA

Probabil pentru a contarcara putin efectele acestei ocupatiuni in Ardeal si Banat, sau, pentru a preveni oarecare reactiuni cari se desinau in strainatate, Dictatura Majestatii Voastre a facut in pripa descentralizarea!…
Dar parca aceasta era reforma noastra cea mai hulita, defaimata, menita sa dea satisfactie strigatelor Provinciilor: era legea noastra cea desfiintata la 1931, printr-un guvern care salva tara contra noastra si venise la carma pentru acea singura ratiune: era legea la reinfiintarea careia nici nu eramlasati sa ne mai gandim, cand la 1932 am mai revenit odata, iar noi la carma, prin norocul nu stim carui joc constitutional; legea la care guvernul de patru ani ce ne-a urmat, nici nu se gandea, fiindu-i dusman principal, legea, in fine, care se aduce acum fara noi, dar evident, nu fara meritul nostru principal.
Sire, nu putem avea nimic contra triumfului ideilor noastre, fie si-n forma aceasta.
Dar o chestiune de moralitate, de principiu se pune in prealabil.
Plagiatorii, oare, si nu autorii, pot fi chemati sa realizeze o reforma?
Cei ce au combatut-o, desfaimat-o sau cei ce au zamislit-o, cei ce au luptat si suferit pentru ea?
Intr-un domeniu al creatiunei aceasta e important.
Pana si legile se fac, Sire, intai cu sufletul.

Daca sufleteste nu esti pregatit pentru o lege, munca ta nu va fi decat o mantuiala, de grija aparentelor sau, chiar de o inselare a lor.
Plagiatorii, convertitii la convingeri nu pot face legi bune.
Le lipseste pentru aceasta entuziasmul, profunda sinceritate creatoare a convingerii. (…)
Din experienta noastra puteau sti ca a descentraliza inseamna a nu relega, de la Ministere la Tinut, numai atributiuni birocratice, ci si mijloacele.
Asfel descentralizarea nu-si merita numele, e numai desconcentrare, poate nici atat.
N-am relegat nici noi mijloacele, dar nu fiindca n-am vrut, s-au n-am stiut, ci fiindca n-am putut, am fost impiedicati.
In asemenea imprejurari descentralizarea Dictaturei e mai mult o compromitere a ei.
Pe urma ei recoltam in Provincii noi si complete deceptii.
Acesti „rezidenti regali” nu sunt decat transmitatori de acte, de la periferii la centru, cutii de posta, asezate in 10 Tinuturi.
Pe urma lor nu rasare nici o viata noua, nici orenastere, toropeala merge inainte, doar nemultumirea inregistreaza o noua crestere.
Vom ilustra cu un exemplu, ceea ce s-a facut cu ceea ce era asteptat sa se faca.
Luam exemplul Tinutului Timis, tinut relativ bogat.

Din acest Tinut, Statul incaseaza pe an aproximativ 5-6 miliarde.
Stiti cat ii raman din aceste miliarde pentru nevoile lui administrative, culturale, economice, sanitare, etc.? 200 milioane! Atat face bugetul Tinutului Timis!
Legiuitorul a reunit bugetele celor 5 judete cari il compun si a creat Tinutul.
Mijloacele au ramas aceleasi, dar cheltulielile infructuoase au sporit, cu un organ in plus: Rezidenta.
Cele 200 milioane se cheltuiesc aproape in intregime pe salarii si materiale.

Drumurile judetene, cari au fost insarcina judetelor, au trecut in sarcina Rezidentei.
Rezidenta le va lasa in aceeas stare in care au decazut demult.
Dealtfel soselele nationale cari sunt in sarcina Ministerului Drumurilor, n-au nici ele o soarta mai buna.

In Tinutul Timis, Ministerul n-a facut nici un drum modern, autostrade pana acum.
De multi ani sunt facute toate soselele internationale maghiare cat si iugoslave, in autostrazi pentru automobilism, noi n-avem nici una.
Tinutul Timis se afla la o intersectie de rase.
Se intalnesc aici ambitiuni slave, maghiare, germane, la unhotar dinainte atacat, compromis, ciuntit.
Peste acest hotar avem 500 mii de frati.
Pe granitele noastre stau doua Universitati, la Seghedin, maghiara, la Belgrad, sarba.
Romanii, si cei din launtru si cei din afara, staula 600 Km. de Universitatile romanesti.
Cata vreme vor putea rezista presiunei celor doua Universitati dusmane?
Nu e greu de prevazut cum se va termina acest razboi de rasa, intr-o zi pentru noi.Banatul e lasat sortii lui, ros de boli, de denatalitate, de mizerie fiziologica si morala.
Exemplul Tinutului Timis arunca o lumina trista asupra starii din celelalte Tinuturi, ajunse intr-o stare si maitrista, ca putere de actiune si de rezistenta nationala. (…)
Intre timp am nimicit presa romaneasca din Ardeal si Banat si i-am dat nebanuita inflorire cele minoritate.
Sire, adevarata era de abundenta are sub noi aceasta presa straina.
Inainte de razboi (1918), presa romaneasca cea mai puternica era in Transilvania si Banat, nu in Regat.
Sub asuprire, marile cotidiane romanesti „Tribuna” (Sibiu), „Dreptatea” (Timisoara), „Gazeta Transilvaniei” (Brasov), „Tribuna” (Arad), „Romanul” (Arad), „Lupta” (Budapesta), constituiau armamentul nostru puternic in marea lupta de afirmare.
Dupa 20 de ani? Nu mai exista presa romaneasca in Ardeal si Banat.
Locul ei l-au ocupat ziarele din Bucuresti si presa minoritara.
Da, presa minoritara, fiindca chiar Romanii gaseau in ea o mai fidela oglinda a vietii locale. Aceasta i-a atras cetitori romani.
Astfel, aceasta presa minoritara a devenit universala in Ardeal si Banat.
Sprijinita de o puternica industrie, poate si de Budapesta, ea s-a dezvoltat intr-o nebanuita masura, maghiarizand si generalizand si in Statul Roman, anuland un proces de romanizare facut prin scoli.
Bilantul? Mai tanjesc azi doua, trei cotidiane romanesti, care insa ce pot face fata de o difuzare de 64 de cotidiane de emisiune a culturii maghiare si germane.
In plus isi mai trambita si o persecutiune.
Ce se poate face in contra acestei rataciri colective care este politicaromaneasca? (…)
Politica vamala si industriala, cartelurile de productie si comert formeaza lanturile unei noi iobagii.
Tinutul motilor a fost neglijat, iar locuitorii lui lasati lipsurilor celor mai grele.
Problema pasunilor si padurilor comunale este si acum nerezolvata, cu toate promisiunile si cu toate vizitele ministeriale.
In aceste tinuturi cresterea vitelor si industria de lemne sunt ocupatiunea principala si in unele locuri singurul isvor de venituri.
Din cauza scumpetei explozibilelor si instrumentelor, precum si in urma dificultatilor legale, industria mineritului, aceasta straveche ocupatiune a motilor, este lipsita de rentabilitate, sau chiar impiedicata.
Saracia, boalele sociale distrug acest harnic popor cu bogatii mari, care zac insa neexploatate.
Pentru a veni in ajutor acestui tinut nenorocit, Consiliul Dirigent si guvernele national-taranesti au organizat comisariate speciale, dar ele au fost dizolvate de guvernele care le-au urmat.
Alta regiune cu populatie complect romaneasca, Campia Ardealului, a ramas lipsita de ingrijire din partea guvernelor.
Nu s-a construit nici o cale de comunicatie noua, nu s-a infiintat nici o institutie publica mai insemnata, nici o masura de protectie economica sau sanitara nu a fost luata.
Maramuresul a ramas fara o cale ferata directa cu restul tarii.
Tot asemenea a fost neglijat si al treilea bloc compact de populatie romaneasca din Ardeal si Banat, cel asezat pe versantul de nord al Carpatilor, dela Fagaras pana la Severin si Caras. (…)
Bancile romanesti din Ardeal, cari in trecut au fost izvoarele principale de credit pentru taranime, sunt, cu exceptia a 4-5, complect ruinate.
Ele nu sunt numai victimele conversiunii, ci si ale politicii de scont a Bancii Nationale, care a lovit sistematic bancile romanesti din provincia noastra.
Din cifra totala de 11 miliarde a scontului Bancii Nationale, Ardealul nu primeste decat 867 milioane, din care 220 milioane pentru bancile romanesti.
Situatia disperata a bancilor romanesti din Transilvania se poate usor constata din urmatoarele cifre: 149 banci romanesti si 69 reuniuni de credit au avut in anul 1914, deci inainte de unire, un capital propriu de 2 miliarde 622 milioane (recalculat in moneda de azi), cifra depunerilor se ridica la 5 miliarde 125 milioane, iar rescontul ce primeau era de 2 miliarde 392 milioane lei.
In anul 1936, capitalul lor social este abia de 930 milioane, depunerile de 1 miliard 144 milioane lei, la rescontul abia de 220 milioane, mai putin de a zecea parte din reescontul dinainte de unire.
Este adevarat ca si bancile din Vechiul Regat au trecut prin mari crize, fiind si ele lovite de diferitele evenimente economice financiare mondiale, dar in tot cazul, ele fiind in centrul vietii economice si financiare a Statului Roman si fiind ajutate in mod mai eficace, in afara de acele cari au cazut victima propriei lor greseli, au putut fi salvate si sunt in curs de refacere.
Dar nu este mai putin adevarat ca Statul Roman ar fi trebuit sa puna cu dreptate in cumpana intreaga sa putere financiara, spre a ajuta viata economica a Ardealului si Banatului, in special cea romaneasca, ca sa poata macar sustine concurenta cu institutele financiare minoritare.
Din vina guvernelor ce s-au succedat, masura aceasta a fost neglijata.
Desi Banca Nationala avea in acest scop la dispozitie pentru salvarea bancilor ardelene suma de 800 milioane lei,nu le-a acordat pana la aceasta data decat aproximativ 10 milioane.
De astfel, bancile ardelene se gasesc azi in pragul lichidarii din cauza deosebirii dintre termenul ce s-a stabilit pentru achitarea imprumuturilor datorate de clienti (15 ani) si a termenului de restituire a depunerilor (5 ani).
Din imprumuturile de gaj, Banca Nationala n-a platit in toata Transilvania, din suma de 151 milioane lei, decat ceva peste 7 milioane lei.
Tot asemenea este semnificativ pentru viata financiara din Ardeal faptul ca Creditul Industrial din Bucuresti, din suma de 41 milioane, n-a acordat pentru micii industriasi din Ardeal decat 5 milioane.
In ce priveste cooperatia, situatia transilvanenilor este direct lamentabila.
Cata vreme totalul fondurilor  bancilor populare in intreaga tara se ridica la 5 miliarde, cel al tuturor institutiilor de aceasta natura dinArdeal nu face nici 1 miliard.
Regimul liberal (1933-37) a desfiintat descentralizarea cooperatiei, creata prin legea Raducanu din 1929.
Uniunea de cooperative „Ardealul”, precum si Uniunea dela Timisoara au fost desfiintate, pentru ca organizarea, propaganda si controlul miscarii cooperatiste in aceste provincii sa se facade delegati domiciliati la Bucuresti, care nu pot dezvolta o activitate serioasa si continua.
Uniunile dela Cluj si Timisoara isi formasera in cei 3 ani de functiune un numeros personal de control, de organizare si propaganda in Ardeal si Banat, personal pregatit, care urma sa fie armatura in jurul careia sa se organizeze o miscare cooperatista vie si eficienta in aceste provincii.
Astazi intreg personalul institutiilor centrale din Bucuresti care lucreaza in Ardeal si Banat este recrutat dinVechiul Regat.
Ca urmare a acestei politici, taranimea din Ardeal si Banat care cu 50-60 de ani in urma fusese scoasa dinghiarele camatariei, prin infiintarea retelei de banci, intemeiata de conducatorii ardeleni de pe vremuri, azi,datorita politicii centralismului feroce a trecut in situatia de peste o jumatate de veac si este stoarsa delacomia unor elemente, care sunt plaga satelor. (…)
Situatia economica financiara mai mult decat nefavorabila a transilvanenilor se evidentiaza si prin faptul ca transilvanenii sunt aproape exclusi dela participarea si conducerea marilor intreprinderi industriale si bancare ale tarii, desi principalele intreprinderi se intemeiaza pe bogatiile naturale ale Ardealului ca spre pilda: Petrosani, Resita, Mica, Titan-Calan-Nadrag, Gazul metan, Astra Vagoane, I.A.E., Intreprinderile forestiere si altele.
Intreprinderi de mine si paduri, averi de multe milioane sunt aproape toate in maini straine.
Chiar si cele care sunt in maini romanesti, in conducerea lor, elementul ardelean este cu totul neglijat.
Ca ilustrare, citam ca la institutia nationala de minerit nu este nici un director general, nici un consilier tehnic, nici un sub director ardelean, iar dintre 35 de sefi de servicii si sefi de exploatari, sunt numai 4 ardeleni, iar din 54 ingineri, numai 18 ardeleni.
In ceea ce priveste conducerea centrala din Bucuresti a marilor banci si intreprinderi, ardelenii sunt in numar ridicol de mic.
In fata justei revendicari ca in functiunile publice sa fie aplicati romanii din toate provinciile, in proportiedreapta si in raport cu pregatirea pe care o au, sta dureroasa realitate ca Ardelenii si Banatenii sunt nesocotiti in mod sistematic, nu numai in ce priveste intreg teritoriul tarii, ci chiar si pe teritoriul provinciilor.
O scurta privire aruncata pe datele statistice dovedeste acest fapt in mod dureros.
La serviciile centrale din Capitala nu gasim nici un singur post de secretar general ocupat de vreun ardelean.
La serviciile de Stat nu se gaseste nici un director general ardelean.
Numarul directorilor la toate ministereleeste de 5 ardeleni.
La Inalta Curte de Casatie si Justitie din 94 magistrati, sunt 9 ardeleni si banateni, iar la Consiliul Legislativ din 58 sunt 4.
La Ministerul Afacerilor Straine, in Corpul Diplomatic si Consular din totalul de 197 de persoane, sunt 18 ardeleni si banateni, adica nici a zecea parte.
La Ministerul de Finante din totalul de 137 de functionari, de la sefi de sectie din administratia centrala a Ministerului sunt numai 6 ardeleni si banateni.
La Ministerul Economiei Nationale, in Administratia Centrala din totalul de 92 functionari, sunt numai 4ardeleni si banateni.
Aceasta proportie este atat de dureroasa la ministerele cu functionarii mai numerosi si este mai nefavorabila pentru ardeleni si banateni la celelalte ministere.
Tot atat de insuportabile sunt starile in aceasta privinta si celelalte servicii centrale, Banca Nationala, Cai Ferate, Posta si Telegraf, Jandarmerie, Siguranta si Armata.
Ca explicare dam cateva date privitoare la armata si P.T.T.
In armata din 23 generali de divizie sunt 2 ardeleni si banateni, din 160 generali de brigada sunt 5 ardeleni si banateni, iar din 2366 ofiteri superiori pana la gradul de maior inclusiv, numai 170 ardeleni si banateni.
In ce priveste gradele inferioare de ofiteri, proportia este tot asa de nefavorabila.
Ea va deveni din an in an, inca si mai nefavorabila, deoarece la scoalele militare din Vechiul Regat nu se primesc aproape deloc, iar la Liceul Militar „Mihai Viteazu” din T. Mures, elevii ardeleni si banateni se primesc in numar foarte redus.
Spre pilda la examenul de intrare din anul acesta, s-au primit bursieri din Vechiul Regat 34, iar din Ardeal si Banat 23.
Cifra din urma cuprinde si pe fiii ofiterilor din Vechiul Regat, aflati intamplator cu garnizoana in Ardeal, astfel ca in realitate numarul ardelenilor e mult mai mic.
In Corpul Telegrafo-Postal dela Unire pana in anul 1936 inclusiv s-au facut 171 avansari de organe superioare de conducere si administratie, de la director general pana la inspector.
Din acest numar de 171sunt numai 21 ardeleni si banateni.

In ce priveste pregatirea lor, din cei 150 functionari superiori din Vechiul Regat numai 12 au diferite licente si numai 5 bacalaureat, ceilalti 133 au numai 4 clase secundare sau mai putin.

Din cei 21 de ardeleni, 8 sunt Doctori in Drept, iar 13 bacalaureati.
Intre timp, mare parte din acestifunctionari ardeleni au iesit la pensie.In prezent situatia este urmatoarea: din 54 grade superioare propriu zise, ardealul si Banatul suntreprezentante printr-un singur director si 4 inspectori.

Cateva date din magistratura, foarte impresionante:

Dintre toti magistratii romani de pe teritoriul Ardealului si Banatului, originari din Vechiul Regat sunt 439,iar ardeleni si banateni 278.
Adaugam, ca in Vechiul Regat nu se gasesc Magistrati ardeleni si banateniaproape deloc.
Ca pretutindeni asa si in magistratura, elementul ardelean este inlaturat de la conducere, ceeace este cu atat mai nejustificat, cu cat din brosura alaturata se poate vedea, ca chiar si cu ocazia realizarii Unirei, Ardealul si Banatul au avut suficienti intelectuali pentru a putea conduce viata administrativa si judiciara, iar evident acum dupa 20 de ani de la Unire, s-a creat o pletora de intelectuali ardeleni si banateni, cari, insa, sunt sistematic inlaturati, formandu-se o clasa de nemultumiti si de proletari intelectuali, care inscurta vreme vor fi izvorul unor mari greutati in viata noastra sociala de Stat. (…)
Noi suntem luptatori, reprezentanti politici ai unui popor, iar nu sperjuri, nici conspiratori.
Lupta noastra este o lupta deschisa, in care nu primim a fi nici intimidati nici atatati.
N-avem nici orgoliile convingerilor doctrinelor noastre, n-avem decat un orgoliu, cel al stralucirii Coroanei si al Natiunii.
Despotismul,  autocratia, tirania creeaza inevitabil, fatal, luptele pentru libertate.
Legile severe promulgate de Majestatea Voastra ii numeste pe acestia altfel: delincventi.
Dar Societatea n-a vazut in ei niciodata delicventi, ci eroi.
La toate popoarele si in toate vremurile.
Nu e oare pacat, strigator la cer, ca pe aceste vremuri, sa se polarizeze astfel eroism romanesc, roman contra roman, cand impreuna si inca nu suntem destui, sa facemfata pericolelor? (…)

Drept urmare a acestor consideratiuni, dorinta transilvanenilor se concretizeaza in rugamintea respectuoasa:
Binevoiti, Sire, a reda poporului roman libertatea !"

 
 

Tu ce parere ai ?


 

Ti-a placut articolul?

Daca informatia ti s-a parut interesanta, distribuie link-ul si prietenilor.