15 lucruri de stiut despre MICA UNIRE

Scris de Gabriela Stegarescu | Publicat in 26.01.2015 12:28 | Publicat in DOCUMENTAR | Tipareste pagina

#Unirea este strans legata de personalitatea lui Alexandru Ioan Cuza şi de alegerea sa ca domnitor al ambelor principate la 5 ianuarie 1859 in Moldova şi la 24 ianuarie 1859 in Ţara Romaneasca.
# Procesul a inceput in 1848, odata cu realizarea uniunii vamale intre Moldova şi Ţara Romaneasca, in timpul domniilor lui Mihail Sturdza, respectiv Gheorghe Bibescu.
# La 1 ianuarie 1848, domnitorul muntean Gheorghe Bibescu face primul pas spre unirea Principatelor, desfiinţand Vama din Focşani, care era cel mai important punct vamal intre cele doua ţari. Actul a fost precedat in 1842 de un proiect de unificare al masurilor şi greutaţilor.
# Cununia domnitorului Gheorghe Bibescu se oficiaza la Focşani, in septembrie 1845, la Biserica Sfantul Ioan din Piaţa Unirii, langa borna de hotar, naş de cununie fiind domnitorul Moldovei, Mihail Sturdza.
# Votul popular favorabil unirii in ambele ţari, rezultat in urma unor Adunari ad-hoc in 1857 a dus la Convenţia de la Paris din 1858, o inţelegere intre Marile Puteri prin care se accepta o uniune mai mult formala intre cele doua ţari, cu guverne diferite şi cu unele instituţii comune.
# In 1862, cu ajutorul unioniştilor din cele doua ţari, Cuza a unificat Parlamentul şi Guvernul, realizand unirea politica.
# Propaganda unionista a necesitat mari sume de bani pentru cointeresarea materiala a unor personalitaţi franceze, iar I.C. Bratianu s-a remarcat prin vanzarea moşiei soţiei sale pentru a asigura fondurile.
# Deciziile adoptate prin Tratatul de pace de la Paris (18/30 martie 1856), prevedeau intrarea Principatelor Romane sub garanţia colectiva a puterilor europene, revizuirea legilor fundamentale, alegerea Adunarilor ad-hoc care sa exprime atitudinea romanilor in privinţa unirii, integrarea in graniţele Moldovei a trei judeţe din sudul Basarabiei (Cahul, Bolgrad şi Ismail), trimiterea in Principate a unei Comisii Europene cu misiunea de a propune „bazele viitoarei lor organizari”, libertatea navigaţiei pe Dunare, ş.a.
# Avand de partea lor sprijinul marilor puteri antiunioniste, Austria şi Turcia, precum şi pe cel al caimacamului (locţiitorului domnesc) Todiriţa Balş (inlocuit, dupa moartea sa, de Nicolae Vogoride, aspirant la tronul Moldovei), separatiştii au reuşit, intr-o prima faza, sa caştige alegerile pentru Divanul Ad-hoc din Moldova (la 19 iulie 1857). In dorinţa de a-şi realiza visul de domnie, Vogoride a falsificat listele electorale de reprezentare in Divanul ad-hoc, prin inlocuirea listelor electorale ale unioniştilor cu cele ale antiunioniştilor. Aceasta manevra facea ca numarul reprezentanţilor celor care nu impartaşeau idealul de unire sa fie majoritar in Divan. In mai 1857, Ecaterina Vogoride a sustras o parte din corespondenţa secreta purtata de soţul ei cu rudele din Constantinopol. In acele scrisori, lui Vogoride ii era promisa domnia daca ar fi reuşit sa zadarniceasca unirea Moldovei cu Muntenia, falsificand alegerile pentru Divanul ad-hoc. Cu ajutorul lui Costache Negri scrisorile compromiţatoare au fost publicate in ziarul unionist "L'Etoile d'Orient", ce aparea la Bruxelles, traduceri ale scrisorilor aparand la scurt timp şi in Moldova. Cand sultanul Abdülmecid, cu asigurarile Austriei Imperiale, nu a anulat alegerile, ceilalţi supervizori (Imperiul Francez, Rusia Imperiala, Prusia şi Regatul Sardiniei) au rupt relaţiile diplomatice cu Imperiul Otoman in 4 august.
# In schimbul anularii alegerilor din Moldova, Napoleon al III-lea accepta varianta unei uniri parţiale a Principatelor, acestea urmand a avea doi domni, doua guverne, doua Adunari Legislative (parlamente). Instituţiile comune urmau a fi Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Comisia Centrala de la Focşani, ce avea sa se ocupe cu elaborarea legilor de interes comun pentru ambele Principate şi armata.
# Au avut loc noi alegeri, astfel incat la 22 septembrie 1857 s-a adunat Divanul Ad-hoc al Moldovei care era favorabil unirii, iar la 30 septembrie cel al Valahiei, şi prin documentele redactate, au fost puse bazele fuzionarii celor doua principate.
# In Moldova a fost ales in unanimitate, la 5/17 ianuarie 1859, liderul unionist Alexandru Ioan Cuza, reprezentantul „Partidei Naţionale”.
# Intr-o şedinţa secreta a Adunarii, deputatul Vasile Boerescu a propus la 24 ianuarie 1859 alegerea lui Alexandru I. Cuza, aceasta fiind acceptata in unanimitate.
# Dupa alte ameninţari, sub presiunea celorlalte puteri garante, Poarta a acceptat oficial, odata cu Austria, in a 3-a şedinţa a Conferinţei de la Paris (25 august/7 septembrie), sa recunoasca, la randul ei, dubla alegere.
# Din 1866, potrivit Constituţiei promulgate la 1 iulie, Principatele Unite incep sa se numeasca oficial Romania.

 
 

Tu ce parere ai ?


 

Ti-a placut articolul?

Daca informatia ti s-a parut interesanta, distribuie link-ul si prietenilor.