15 mai 1873. A murit PRIMUL DOMNITOR al STATULUI NATIONAL ROMANIA. Exilat, fiindu-i refuzata intoarcerea in TARA!...

Scris de Gabriela Stegarescu | Publicat in 15.05.2017 08:26 | Publicat in DOCUMENTAR | Tipareste pagina

# Alexandru Ioan Cuza a murit la 3/15 mai 1873, la Heidelberg, pe atunci in Imperiul German.
# Primul domnitor al Principatelor Unite şi al statului naţional Romania s-a nascut la 20 martie/1  aprilie 1820, la Barlad, in Moldovaa.
# La 5 ianuarie 1859, Cuza a fost ales domn al Moldovei, iar la 24 ianuarie 1859 şi al Ţarii Romaneşti.  Infaptuirea unitaţii constituţionale şi administrative s-a realizat in ianuarie 1862, cand Moldova şi  Ţara Romaneasca au format un stat unitar, adoptand oficial, in 1862, numele de Romania şi formand  statul roman modern, cu capitala la Bucureşti, cu o singura adunare şi un singur guvern.
# In anul 1848, a fost transportat ca prizonier la Viena, de unde a fost eliberat cu ajutor britanic.
# Revenind in Moldova in timpul domniei Prinţului Grigore Alexandru Ghica, a devenit ministru de razboi  al Moldovei, in 1858, şi a reprezentat Galaţiul in divanul ad-hoc de la Iaşi.
# A fost nominalizat in ambele ţari de catre Partida Naţionala, care milita pentru unire, in defavoarea  unui prinţ strain.
# Profitand de o ambiguitate in textul Tratatului de la Paris, este ales domn al Moldovei pe 17  ianuarie 1859 (5 ianuarie dupa calendarul iulian) şi in Ţara Romaneasca pe 5 februarie 1859 (24  ianuarie dupa calendarul iulian).
# Ideea alegerii domnului moldovean şi la Bucureşti a fost oficial sugerata muntenilor de catre  delegaţia Moldovei, care mergea spre Constantinopol pentru a anunţa rezultatul alegerii de la Iaşi.
# Sprijinul lui Napoleon al III-lea a fost decisiv pentru dezarmarea opoziţiei Turciei şi a Austriei  faţa de dubla alegere, astfel ca la 1/13 aprilie 1859 Conferinţa de la Paris a puterilor garante dadea  recunoaşterea oficiala a faptului implinit de la 24 ianuarie 1859.
# Conform deciziei Convenţiei de la Paris, la 15 mai 1859 este infiinţata Comisia Centrala la Focşani,  ce avea ca scop redactarea primului proiect de Constituţie din istoria moderna a Romaniei şi realizarea  altor proiecte de unificare legislativa a Principatelor. Proiectul de Constituţie nu a fost aprobat  insa de domnitorul Cuza, Comisia Centrala din Focşani fiind desfiinţata in februarie 1862.
# Dupa realizarea unirii, domnitorul Alexandru Ioan Cuza şi colaboratorul sau cel mai apropiat, Mihail  Kogalniceanu (ministru, apoi prim-ministru al Romaniei), iniţiaza importante reforme interne:  secularizarea averilor manastireşti (1863), reforma agrara (1864), reforma invaţamantului (1864),  reforma justiţiei (1864) ş.a., care au fixat un cadru modern de dezvoltare al ţarii.
# Intampinand rezistenţa din partea guvernului şi a Adunarii Legiuitoare, alcatuite din reprezentanţi  ai boierimii şi ai marii burghezii, precum şi a bisericii, in infaptuirea unor reforme, Cuza formeaza,  in 1863, un guvern sub conducerea lui Mihail Kogalniceanu, care realizeaza secularizarea averilor  manastireşti (decembrie 1863) şi dizolva Adunarea Legiuitoare (lovitura de stat de la 2 mai 1864).
In total, au fost preluate de la biserici aproximativ 25% din suprafaţa agricola şi forestiera a Ţarii  Romaneşti şi a Moldovei.
# Tot in 1864, Cuza supune aprobarii poporului, prin plebiscit, o noua constituţie şi o noua lege  electorala, menita sa asigure parlamentului o baza mai larga, şi decreteaza (14 august 1864) legea  rurala conceputa de Kogalniceanu. In timpul domniei lui Cuza a fost conceput codul civil şi Codul penal  de inspiraţie franceza, legea pentru obligativitatea invaţamantului primar şi au fost infiinţate  primele universitaţi din ţara, respectiv cea de la Iaşi (1860), care azi ii poarta numele, şi cea de la  Bucureşti (1864). Tot in aceasta perioada a fost organizata şi armata naţionala.
# Prin Legea rurala din 14/26 august 1864, peste 400.000 de familii de ţarani au fost improprietarite  cu loturi de teren agricol, iar aproape alţi 60.000 de sateni au primit locuri de casa şi de gradina.  Reforma agrara din 1864, a carei aplicare s-a incheiat in linii mari in 1865, a satisfacut in parte  dorinţa de pamant a ţaranilor, a desfiinţat servituţile şi relaţiile feudale, dand un impuls insemnat  dezvoltarii capitalismului. A reprezentat unul din cele mai insemnate evenimente ale istoriei Romaniei  din secolul al XIX–lea.
# Dupa desfiinţarea Adunarii Legiuitoare (2 mai 1864) Cuza pierde sprijinul tuturor partidelor politice  şi, pentru a putea guverna, se inconjoara de o camarila formata din funcţionari corupţi care primesc  funcţii şi contracte cu statul, corupţia şi sifonarea banului public mai ales in lucrari de  infrastructura ating cote ridicate.
# In septembrie 1865, Alexandru Ioan Cuza a acordat companiei engleze Barkley-Stanisforth construirea  liniei ferate Bucureşti-Filaret-Giurgiu, fiind calea cea mai scurta care lega capitala ţarii cu Dunarea  şi astfel cu restul lumii. Lungimea liniei avea 70 km, la un preţ de construcţie de 196.500 franci pe  kilometru. La 19/31 octombrie 1869, regele Carol I al Romaniei face inaugurarea primei linii de cale  ferata, care avea sa fie prelungita in 1870 cu inca 2,6 km pana la Smarda.
# Regimul personal instituit de Cuza dupa 2 mai 1864 a provocat nemulţumirea liberalilor radicali, care  ulterior au facut cartel cu conservatorii, ceea ce a animat activitatea Monstruoasei Coaliţii. L-au  constrans pe domnitor sa abdice in noaptea de 10/22–11/23 februarie 1866.
# Abdicarea silita putea avea consecinţe grave pentru Romania, pentru ca dupa inlaturarea lui Cuza,  satele au fost inspaimantate ca reforma agrara nu va mai avea loc.
Totodata, la 3 aprilie 1866, la Iaşi a avut loc o demonstraţie, orchestrata de Rusia, a Mişcarii  Separatiste care a cerut anularea unirii Moldovei cu Ţara Romaneasca şi a promovat un candidat obscur  la tronul Moldovei: Nunuţa Roznovanu. In acelaşi timp, Poarta Otomana a mobilizat armata la Dunare  pentru a interveni in Romania, unirea fiind recunoscuta doar pe timpul domniei lui Cuza.
# Restul vieţii şi-a petrecut-o in exil, locuind majoritatea timpului la Paris, Viena şi Wiesbaden. A  incercat sa revina in ţara ca persoana privata, dar nu a reuşit. Domnitorul Carol I a transmis cererile  Consiliului de Miniştri, care a refuzat sa acorde permis de intrare in ţara.(sursa: Wikipedia)

 
 

Tu ce parere ai ?


 

Ti-a placut articolul?

Daca informatia ti s-a parut interesanta, distribuie link-ul si prietenilor.