20 ianuarie 1990: 137 de civili ucisi de trupele sovietice in Azerbaidjan

Scris de Gabriela Stegarescu | Publicat in 20.01.2015 18:26 | Publicat in DOCUMENTAR | Tipareste pagina

Data de 20 ianuarie a devenit simbolul voinţei de neclintit şi a disponibilitaţii poporului azer pentru sacrificiu in numele independenţei şi al libertaţii naţionale.

In ziua de 20 ianuarie, Azerbaidjan marcheaza 25 de ani de la intrarea in Baku a trupelor Armatei Sovietice, intrare care a generat numeroase victime in randul populaţiei civile.
Ziua de 20 ianuarie este zi de doliu naţional in Azerbaidjan.

In noaptea de 19 spre 20 ianuarie 1990, la indicaţiile conducerii de atunci a URSS, in Baku au intrat 35 de mii de soldaţi.
Conducerea sovietica incerca sa salveze regimul comunist din Azerbaidjan şi sa inabuşe mişcarea de eliberare naţionala.
Inainte de intrarea trupelor armate in Baku au avut loc demonstraţii in semn de protest la adresa pasivitaţii conducerii republicane şi sovietice faţa de incalcarea suveranitaţii Azerbaidjanului in regiunea Nagorno-Karabah şi atacul trupelor armene cu complicitatea trupelor armate sovietice efectuat asupra populaţiei azere din Regiunea Nagorno-Karabah şi raionul Hanlar, situat langa aceasta.

Demonstranţii au cerut demisia prim-secretarului CC al Partidului Comunist Azer, Abdulrahman Vezirov, şi suprimarea activitaţii separatiştilor in regiunea Autonoma Nagorno-Karabah.
In noaptea de 20 ianuarie trupele armate au intrat in Baku.
In urma acestei operaţiuni a trupelor sovietice au fost ucişi 137 de civili, şi au fost ranite peste 700 persoane.
Muniţia a trecut prin 'baricadele vii' formate din locuitorii oraşului Baku, care au crezut ca soldaţii nu vor indrazni sa treaca peste populaţia neinarmata.
In seara de 19 ianuarie o unitate Alfa a intrerupt alimentarea cu energie a Televiziunii Azere, iar populaţia nu a avut posibilitatea sa urmareasca programele Televiziunii azere şi Unionale.

Populaţia a aflat despre instituirea situaţiei de urgenţa abia in dimineaţa zilei de 20 ianuarie dupa cucerirea oraşului de catre trupele Armatei Sovietice, prin intermediul manifestelor distribuite din elicopterele militare.
In acest caz, ordinul de instituire a situaţiei de urgenţa era motivat prin solicitarea corespunzatoare facuta de conducerea republicii.
Totuşi, preşedintele de atunci al prezidiului Consiliului Suprem din Azerbaidjan, Elmira Gafarova, a declarat ca conducerea Azerbaidjanului nu a adresat o astfel de 'rugaminte' şi nu şi-a dat acordul pentru intrarea trupelor armate.

Dupa intrarea trupelor armate a inceput represiunea membrilor activi ai opoziţiei. Cu toate acestea, in data de 22 ianuarie, in ciuda situaţiei de urgenţa, cca. 1 milion de persoane au asistat la funeraliile victimelor.
Victimele acestei operaţiuni punitive au fost numite 'martiri' — inocenţi ucişi fara a avea vreo vina. Sicriele au fost conduse pe jos in Parcul Deasupra Muntelui.
Din acea zi parcul poarta numele de Aleea Martirilor.

Aceste evenimente au intrat in istoria Azerbaidjanului sub numele de 'Ianuarie negru'.

In fiecare an, in dimineaţa zilei de 20 ianuarie zeci de mii de oameni se indreapta spre Aleea Martirilor pentru a onora memoria victimelor acelor zile tragice.
La ceremonie asista şefi de stat, reprezentanţi ai corpului diplomatic.

In semn de doliu, circulaţia rutiera se opreşte in Baku, navele din portul Baku pornesc sirenele. In moscheile din ţara au loc ceremonii de comemorare a victimelor din 'ianuarie negru'.

Aflat la Moscova in acele zile de ianuarie, in poziţia de activist politic cazut in dizgraţie, Heydar Aliyev, a declarat in reprezentanţa Azerbaidjanului:
'Referitor la evenimentele care au loc in Azerbaidjan, consider ca acestea sunt acţiuni ilegale, straine democraţiei, care contravin totalmente principiilor umanismului şi ale construirii in ţara noastra a unui stat de drept. Daca la inceputul complicaţiilor aparute in Nagorno-Karabah ar fi fost luate masurile necesare, in primul rand de catre conducerea superioara de partid a ţarii, nu am fi asistat in prezent la escaladarea tensiunilor şi a pierderilor, care au loc deja şi de o parte şi de cealalta pe parcursul acestor doi ani, nici la aceasta operaţiune armata care a avut loc in noaptea de 19 spre 20 ianuarie 1990, care s-a soldat cu victime omeneşti. ...Sigur ca de acest lucru este vinovat acum, in special, fostul prim-secretar al CC al Partidului Comunist Azer — Vezirov. In perioada in care a ocupat aceasta funcţie inalta, el nu a facut nimic pentru stabilizarea situaţiei din Azerbaidjan. Dimpotriva, prin acţiunile sale incorecte, stilul de lucru inadecvat, manevre politice nepotrivite şi-a instrainat propriul popor, nu a avut nici un fel de autoritate, a creat o prapastie intre popor şi propria persoana... Consider ca au existat rezerve pentru reglementarea politica a situaţiei din Azerbaidjan. Insa conducerea Azerbaidjanului, precum şi inalta conducere politica a ţarii nu au fructificat aceste oportunitaţi ...'.

Discursul acestuia in reprezentanţa Azerbaidjanului de la Moscova a reprezentat pentru acele vremuri o provocare fara precedent a puterii şi ar fi putut crea mari neplaceri pentru propria persoana şi pentru membrii familiei sale.
Venind la putere in Azerbaidjan in anul 1993, Heydar Aliyev — Liderul National al Poporului Azer a depus mari eforturi pentru refacerea stabilitaţii şi a democraţiei in republica, reuşind in anul 1994 incetarea acţiunilor armate din zona conflictului armeano-azer din Nagorno-Karabah.
Aceasta situaţie a oferit poporului azer ocazia de a-l numi salvatorul sau, iar data de 15 iunie 1993, cand prin voinţa poporului acesta a sosit in Baku şi a prezidat Adunarea Naţionala (Milli Mejlis), este cunoscuta ca fiind Ziua Salvarii Naţionale.

Iqbal Haciyev
Corespondent AzerTAg

 
 

Tu ce parere ai ?


 

Ti-a placut articolul?

Daca informatia ti s-a parut interesanta, distribuie link-ul si prietenilor.