26 noiembrie 2000 / Alegerile parlamentare: cum a fost?

Scris de Gabriela Stegarescu | Publicat in 20.11.2012 08:59 | Publicat in DOCUMENTAR | Tipareste pagina

Alegerile parlamentare din 26 noiembrie 2000 s-au desfăşurat în temeiul Legii nr.68/1992 pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului, modificată ulterior prin Legea nr.115/1996 pentru alegerile din 1996 şi ordonanţele de urgenţă nr. 63/2000, nr. 129/2000 şi nr. 154/2000 pentru alegerile din 2000.

Diferenţa majoră dintre toate aceste acte normative constă în stabilirea pragului electoral. Astfel, spre deosebire de Decretul-Lege din 1990, care nu condiţiona accesul în Parlament de obţinerea unui anume procent din totalul voturilor valabil exprimate la nivel naţional, Legea electorală din 1992 a stabilit un prag electoral de 3%, care a funcţionat pentru alegerile din 1992 şi 1996.
Pentru alegerile din 2000, Ordonanţa de urgenţă nr. 129/2000 a impus un prag de 5% pentru partide şi unul special pentru coaliţii de minimum 8% şi maximum 10%.
Totodată, pentru legislatura 2000-2004, numărul mandatelor de senatori şi deputaţi a fost redus cu patru. Astfel, Senatul urma să aibă 140 de mandate, faţă de 143 în legislatura 1996-2000, iar Camera Deputaţilor 327, faţă de 328 anterior. Numărul de mandate de parlamentari - senatori şi deputaţi - a fost stabilit potrivit normei de reprezentare prevăzute în legea electorală, în funcţie de numărul locuitorilor fiecărui judeţ şi din Capitală.
De asemenea, Legea electorală prevedea atribuirea unor locuri în Parlament organizaţiilor minorităţilor naţionale. Pentru ca o astfel de organizaţie să fie reprezentată trebuia să întrunească cel puţin 5 la sută din numărul de voturi necesare validării unui mandat de deputat (câteva mii). După alegerile din 1996, minorităţile naţionale, cu excepţia celei maghiare, au avut în Parlament 15 reprezentanţi.
Pe listele pentru Camera Deputaţilor s-au înscris 9.828 de candidaţi, iar la Senat peste 4.000, din partea a 88 de partide, alianţe politice şi alianţe electorale, organizaţii ale minorităţilor şi candidaţi independenţi.
La 23 august 2000, s-a stabilit, în cadrul întâlnirii dintre premierul Mugur Isărescu şi liderii din coaliţie - Ion Diaconescu, Ioan Mureşan şi Vlad Roşca din partea PNŢCD, Marko Bela, Verestoy Attila şi Laszlo Borbely - UDMR, Mircea Ionescu Quintus şi Valeriu Stoica - PNL, Radu Berceanu şi Sorin Frunzăverde - PD şi Smaranda Dobrescu - PSDR -, ca turul I al alegerilor parlamentare şi prezidenţiale să se desfăşoare în ziua de 26 noiembrie, iar campania electorală să dureze 45 de zile.
Potrivit liderului PNŢCD, Ion Diaconescu, stabilirea datei alegerilor intra în competenţa primului-ministru şi nu era obligatoriu ca acesta să se consulte cu liderii politici. Totodată, acesta a ţinut să sublinieze că, prin alegerea acestei date, termenul prevăzut în Constituţie pentru alegerea preşedintelui, respectiv patru ani de la depunerea jurământului (29 noiembrie 1996 pentru preşedintele Emil Constantinescu) urma să fie respectat, acesta putând fi, potrivit legislaţiei de atunci, depăşit cu maximum cinci zile.
La 7 septembrie, printr-o Ordonanţă de Urgenţă privind modificarea Legii nr.68/1992 pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului şi a Legii nr.69/1992 pentru alegerea Preşedintelui României, adoptată de către Cabinetul Isărescu, s-a hotărât ca perioada campaniei electorale să fie micşorată de la 60 la 45 de zile.
La 10 octombrie, Guvernul a aprobat Programul calendaristic pentru alegerile parlamentare şi prezidenţiale din 26 noiembrie 2000. La 12 octombrie, începea oficial campania electorală, care urma să dureze 45 de zile. Până pe 17 octombrie urmau să fie desemnaţi judecătorii Curţii Supreme de Justiţie în Biroul Electoral Central, urmând ca, în termen de 24 de ore de la învestirea acestora, să fie ales şi preşedintele BEC. Semnele electorale urmau să fie comunicate la BEC în maximum 3 zile de la constituirea acestuia, pentru ca ele să poată fi aduse la cunoştinţa publicului. Candidaturile puteau fi depuse până pe 26 octombrie, ora 24, iar în termen de 24 de ore urmau să fie depuse candidaturile înregistrate. Primul tur de scrutin urma să se desfăşoare pe 26 noiembrie de la ora 7 la ora 21. Procesele verbale urmau să fie încheiate separat, până cel mai târziu la data de 27 noiembrie, ora 21. Contestaţiile puteau fi soluţionate până în ziua de 28 noiembrie ora 21.
Campania electorală urma să înceapă la 12 octombrie şi să se încheie la 25 noiembrie, ora 24.
În aceeaşi zi, Guvernul a adoptat o Ordonanţă de urgenţă privind modificarea şi completarea Legii nr. 68/1992 pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului şi a Legii nr. 69/1992 pentru alegerea preşedintelui României. Potrivit ordonanţei, devenea posibilă constituirea alianţelor electorale pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului. Până în acel moment, alianţele electorale se constituiau numai pentru alegerile locale şi se înregistrau la Biroul Electoral Central (BEC). Prin această ordonanţă, partidele politice şi alianţele politice se puteau asocia între ele, la nivel naţional, pe bază de protocol, constituind o alianţă electorală în scopul participării la alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului. Candidaturile pentru Camera Deputaţilor şi Senat se propuneau pe liste separate numai de partidele politice şi alianţe ale acestora, precum şi de alianţe electorale.
Protocolul de constituire a alianţei electorale urma a fi depus la BEC în termen de 48 de ore de la înfiinţare. BEC se va pronunţa, în şedinţă publică, asupra admiterii sau respingerii cererii, în termen de 24 de ore de la depunerea acesteia. Hotărârea BEC putea fi contestată de orice persoană fizică sau juridică interesată la Curtea Supremă de Justiţie (CSJ) în termen de 24 de ore de la pronunţare, urmând ca hotărârea CSJ să fie irevocabilă.
La Curtea Supremă de Justiţie au fost desemnaţi, la 16 octombrie, în şedinţă publică, prin tragere la sorţi, cei şapte judecători ai Biroului Electoral Central, organism ce a supravegheat desfăşurarea alegerilor generale din noiembrie 2000. Cei şapte judecători au fost: Elisabeta Ioaniţiu, Petre Similean, Florica Glodean, Elena Cârcei, Nicolae Mihai, Leonida Pastor şi Magdalena Dumitru. Judecătorul Leonida Pastor a fost ales preşedinte al BEC.
În cadrul celor 42 de circumscripţii electorale stabilite la nivelul întregii ţări au fost înfiinţate 15.240 de secţii de votare, din care 1.205 în Capitală. Cetăţenii români din afara graniţelor şi-au putut putea exprima dreptul de vot în 152 de secţii din 88 de ţări. În Capitală au funcţionat 1.155 de secţii de votare permanente, plus 50 de secţii de votare speciale - 22 în unităţile militare şi 28 în spitale, campusuri universitare, gări, autogări -, la care au putut vota bolnavii, studenţii, militarii sau cei care se află în tranzit în Bucureşti.
În afara graniţelor ţării au fost aşteptaţi la urne aproximativ 200.000 de români, trecuţi pe listele permanente externe. Numărul acestora a fost stabilit pe baza comunicărilor transmise de misiunile diplomatice, având în vedere prezenţa la vot la alegerile anterioare. Cele mai multe secţii de votare au fost organizate în SUA - 20, urmate de Ungaria - 10, Ucraina - 3 , Franţa - 3, Germania - 3, Brazilia - 3, Canada - 3 şi Republica Moldova - 1.
Dintre cei 17.724.726 de cetăţeni cu drept de vot aşteptaţi la urne, aproximativ 1.709.758 erau din Bucureşti. Din numărul de alegători înscrişi pe listele electorale permanente, 55,4 la sută erau din mediul urban şi 44,6 la sută din mediul rural. Pe grupe de vârstă, ponderea a fost deţinută de tineri (între 18 şi 29 ani) cu 26 la sută, urmaţi de persoanele vârstnice (peste 60 ani) cu 24 de procente, 18 la sută fiind persoane între 30-50 ani şi 14 la sută între 50-59 ani.
Campania electorală
Partidele şi formaţiunile politice care au participat la alegerile parlamentare din anul 2000 au fost: Polul Social Democrat din România, alcătuit din Partidul Democraţiei Sociale din România, Partidul Umanist Român şi Partidul Social Democrat Român; Convenţia Democrată Română 2000, Partidul Alianţa Naţională PUNR-PNR, Alianţa pentru România, Alianţa pentru Unitatea Romilor, Comunitatea Turcă din România, Comunitatea Bratsvo a Bulgarilor din România, Comunitatea Etniei Rromilor din România, Comunitatea Italiană din România, Comunitatea Ruşilor Lipoveni din România, Federaţia Comunităţilor Evreieşti din România, Forumul Democrat al Germanilor din România, Liga Albanezilor din România, Partida Romilor, Partidul Pentru Patrie, Partidul Alianţa Naţională Creştin Democrată, Partidul Alternativa Verde Ecologistă, Partidul Democat, Partidul Liber Democrat Maghiar din România, Partidul Ecologist Român, Partidul Liberal Creştin, Partidul Liberal Democrat Român, Partidul Liberal Monarhist dn România, Partidul Muncitoresc Român, Partidul Naţional Democrat Creştin, Partidul Naţional 'Ginta Latină', Partidul Naţional Liberal, Partidul Naţional Liberal Câmpeanu, Uniunea Democrată a Maghiarilor di România, Partidul Naţional ţărănesc, Partidul Necomuniştilor, Partidul Noua Generaţie, Partidul Particularilor, Partidul Pensionarilor din România, Partidul Popular din România, Partidul Reconcilierii Naţionale, Partidul Republican, Partidul Revoluţiei Române, Partidul România Mare, Partidul Social Democrat Constantin Titel Perescu, Partidul Social Democrat Român, Partidul Socialist al Muncii, Partidul Socialist Muncitoresc Român, Partidul Socialist Român, Partidul Umanist Român, Uniunea Democrat-Creştină, Partidul Uniunea populară pentru dreptate, Uniunea Democrat Creştină, Partidul Vieţii Româneşti, Uniunea Armenilor din România, Uniunea Democrată a Ucrainienilor din România, Uniunea Forţelor de Dreapta, Uniunea Liberală Brătianu, Uniunea Polonezilor din România, Uniunea Sârbilor din România.
Judecătorii Biroului Electoral Central (BEC) au hotărât, la 19 octombrie, admiterea protocolului de constituire a alianţei electorale dintre Partidul Naţional Ţărănesc - Creştin Democrat, Uniunea Forţelor de Dreapta, Alianţa Naţională Creştin Democrată, Federaţia Ecologistă Română şi Partidul Moldovenilor sub denumirea de ''Convenţia Democrat Română 2000'' în scopul participării la alegerea Camerei Deputaţilor şi Senatului. Formaţiunile politice din cadrul CDR 2000 au înregistrat cererea la BEC, înainte cu 24 de ore. împreună cu hotărârile judecătoreşti de înregistrare ca partide politice şi Protocolul de asociere al alianţei electorale şi semnul electoral al acesteia.
La 20 octombrie, reprezentanţii principalelor partide politice din România participante la alegerile parlamentare din noiembrie au semnat, la Bucureşti, un Protocol pentru deontologia campaniei electorale, iniţiat de Asociaţia Pro Democraţia.
La semnarea protocolului nu au fost prezenţi reprezentanţii PDSR şi CDR 2000, deşi aceste formaţiuni îşi confirmaseră participarea.
Setul de principii cuprinse în Protocol era similar cu cel din campania pentru alegerile locale, la care se adaugă obligaţia participării săptămânale la o evaluare a mersului campaniei electorale.
Cele şase formaţiuni semnatare s-au angajat ca pe întregul parcurs al campaniei pentru alegerile parlamentare să renunţe la practici electorale negative, atacuri la persoană şi viaţa particulară, manifestări extremiste. De asemenea, partidele s-au angajat să semnaleze prin mass-media orice neregulă apărută pe parcursul campaniei electorale şi să asigure transparenţa provenienţei fondurilor utilizate.
Protocolul a fost semnat de Kelemen Hunor (UDMR), Crin Antonescu (PNL), Cristian Rădulescu (PD), Sever Meşca (PRM), Mircea Druc (Alianţa Naţională) şi Viorel Sălăgean (ApR). Ulterior, la 24 octombrie, angajamentul, ce avea drept scop neagresiunile în campanie, a fost semnat din partea PDSR de deputatul Viorel Hrebenciuc, iar din partea CDR 2000 de senatorul Varujan Vosganian.
La 29 octombrie, Biroul Electoral Central a comunicat numărul de liste complete depuse de fiecare partid, formaţiune politică sau alianţă electorală la nivel de ţară, potrivit dispoziţiilor legale pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi Senatului. Astfel, Partidul Naţional Liberal - 42 de liste, Polul Democrat Social din România - 41, Partidul Democrat - 41, Alianţa Naţională PUNR-PNR - 41, Convenţia Democrată Română 2000 - 40, Partidul Naţional Liberal-Câmpeanu - 40, Partidul Vieţii Româneşti - 38, Partidul Socialist al Muncii - 35, Alianţa pentru România - 32, Partidul România Mare - 31, Partidul Liberal Democrat Român - 22, Uniunea Democrată a Maghiarilor din România - 17, Partidul Social Democrat ''Constantin Titel Popescu'' - 13, Partidul Ecologist Român - 5, Partidul Muncitoresc Român - 4.
La alegeri au fost acreditaţi 10.472 de observatori interni şi câteva sute de observatori externi.
Rezultate
Din cele 88 de formaţiuni politice, partide, alianţe şi organizaţii ale minorităţilor naţionale care au depus liste electorale, după alegerile de la 26 noiembrie au intrat în parlament doar cinci forţe politice: Polul Democrat Social din România (PDSR), Partidul România Mare (PRM), Partidul Democrat (PD), Partidul Naţional Liberal (PNL), Uniunea Democrată Maghiară din România (UDMR), alături de organizaţii ale minorităţilor naţionale, altele decât cea maghiară.
La alegerile pentru Camera Deputaţilor, din cei 17 699 727 de alegători aflaţi pe listele electorale, s-au prezentat la vot 11 559 458, reprezentând 65,31%. Numărul total de voturi valide a fost de 10 839 424, adică 93,77%, pe când cele anulate au fost în număr de 706 761, reprezentând 6,11% din totalul voturilor exprimate.
În urma centralizării rezultatelor, a reieşit că Polul Social Democrat din România (PDSR) a obţinut 3 968 464 de voturi (36,61%), PRM a obţinut 2 112 027 de voturi (19,48%), PD a obţinut 762 365 de voturi (7,03%), PNL a obţinut 747 263 de voturi (6,89), UDMR a obţinut 736 863 de voturi (6,80%), Convenţia Democrată Română - 2000 - 546 135 voturi (5,04%), Alianţa pentru România - 441 228 voturi (4,07%), Partidul Naţional Liberal - Câmpeanu - 151 518 voturi (1,40%), Partidul Alianţa Naţională (PUNR-PNR) - 149 525 voturi (1,38%), candidaţi independenţi - 137 561 voturi (1,27%).
În urma acestor rezultate, PDSR a obţinut 155 de mandate (44,93%), PRM a obţinut 84 de mandate (24,35%), PD a obţinut 31 de mandate (8,99%), PNL 30 de mandate (8,70%), UDMR a obţinut 27 de mandate (7,83%), iar minorităţile au obţinut 18 mandate (5,22%).
Celelalte partide, formaţiuni politice şi alianţe ale acestora, au obţinut procente sub pragul electoral prevăzut de lege, respectiv 5 la sută pentru partide şi 10 la sută pentru alianţe. Nici un candidat independent nu a obţinut nici un mandat. 18 organizaţii ale minorităţilor naţionale, altele decât cea maghiară, care au obţinut cel puţin 5% din numărul mediu de voturi valabil exprimate pe ţară pentru alegerea unui deputat, au primit mandate de deputat. Acestea au fost: Asociaţia Macedonenilor din România, Comunitatea Italiană din România, Comunitatea Ruşilor Lipoveni din România, Federaţia Comunităţilor Evreieşti din România, Forumul Democrat al Germanilor din România, Liga Albanezilor din România, Partida Romilor, Uniunea Armenilor din România, Uniunea Bulgară din Banat-România, Uniunea Croaţilor din România, Uniunea Culturală a Rutenilor din România, Uniunea Democrată a Tătarilor Turco-Musulmani din România, Uniunea Democrată Turcă din România, Uniunea Democratică a Slovacilor şi Cehilor din România, Uniunea Elenă din România, Uniunea Polonezilor din România "Dom Polski", Uniunea Sârbilor din România, Uniunea Ucrainenilor din România.
La alegerile pentru Senat, din cei 17 699 727 de alegători aflaţi pe listele electorale, au participat la vot 11 559 458, reprezentând 65,31% din total. Numărul de voturi valabil exprimate a fost de 10 891 910, respectiv 94,23%, anulate fiind 653 834, respectiv 5,6% din totalul voturilor exprimate.
În urma centralizării rezultatelor, a reieşit că PDSR a obţinut 4 040 212 voturi (37,09%), PRM a obţinut 2 288 483 voturi (21,01%), PD a obţinut 825 437 voturi (7,58%), PNL a obţinut 814 381 voturi (7,48%), UDMR a obţinut 751 310 voturi (6,90%), Convenţia Democrată Română-2000 - 575 706 voturi (5,29%), Alianţa pentru România - 465 535 voturi (4,27), Partidul Alianţa Naţională (PUNR-PNR) - 154 761 (1,42%), Partidul Naţional Liberal - Câmpeanu - 133 018 voturi (1,22%).
În urma acestor rezultate, PDSR a obţinut 65 de mandate, reprezentând 46,43% din totalul de 140 de mandate, PRM a obţinut 37 de mandate (26,43%), PD a obţinut 13 mandate (9,29%), PNL a obţinut 13 mandate (9,29%) iar UDMR 12 mandate (8,57%).
Parlamentul ales la 26 noiembrie 2000 a avut 345 de deputaţi (327 aleşi şi 18 desemnaţi de organizaţiile minorităţilor naţionale, altele decât cea maghiară) şi 140 de senatori, norma de reprezentare fiind de un deputat la 70.000 de locuitori şi de un senator la 160.000 de locuitori.
Pe durata mandatului de patru ani, conducerea celor două Camere ale Parlamentului a fost asigurată de Nicolae Văcăroiu (PDSR) - la Senat, ales la 18 decembrie 2000, şi Valer Dorneanu (PDSR) - la Camera Deputaţilor, ales la 15 decembrie 2000. AGERPRES (Horia Plugaru)

 
 

Tu ce parere ai ?


 

Ti-a placut articolul?

Daca informatia ti s-a parut interesanta, distribuie link-ul si prietenilor.