27 noiembrie 1940: Cand era asasinat un fost prim-ministru al Romaniei

Scris de Gabriela Stegarescu | Publicat in 27.11.2015 11:22 | Publicat in DOCUMENTAR | Tipareste pagina

Foto: Regele Carol al II-lea si presedintele Consiliului de Ministri, Nicolae Iorga, in vizita la Timisoara (mai 1931).

In dupa-amiaza zilei de 27 noiembrie 1940, Nicolae Iorga a fost rapit de un grup de legionari si ucis langa Strejnicu, judeţul Prahova.
Cel mai cunoscut dintre legionari si conducatorul grupului format din Ion Tucan - secretar general al Institutului National al Cooperatiei, Stefan Cojocaru - consilier la INC, Traian Baicu - director la INC, Stefan Iacobete (sofer INC) si Tudor Dacu (informator al Politiei Legionare fiind inginerul agronom Traian Boeru).
A fost impuscat de noua ori, cu pistoale de 7,65 mm si 6,35 mm.
Cadavrul savantului a fost ridicat de la marginea drumului in dimineata zilei de 28 noiembrie 1940.

Nicolae Iorga s-a nascut la 5 iunie 1871, Botosani.
Dupa cum a afirmat George Calinescu, Iorga a jucat in cultura romaneasca, in primele decenii ale secolului XX, „rolul lui Voltaire”.
A absolvit Universitatea din Iasi intr-un singur an cu diploma "magna cum laude", apoi a continuat studiile universitare la Paris, Berlin si Leipzig, obtinand doctoratul (1893) la numai 23 de ani. 
A fost prim-ministrul Romaniei (19 aprilie 1931 – 6 iunie 1932), presedintele Consiliului de Ministri (18 aprilie 1931 – 31 mai 1932), presedintele Senatului Romaniei (9 iunie 1939 – 13 iunie 1939).

In anul 1940, regimul lui Carol al II-lea s-a prabusit.
Neasteptata cedare a Basarabiei si Bucovinei de nord sovieticilor a socat societatea romaneasca si l-a revoltat pe Iorga.
La doua sedinte ale Consiliului Coroanei tinute la 27 iunie, a fost unul din cei sase din totalul de 21 de membri care s-au opus ultimatului impus de URSS, cerand cu insistenta apararea armata a Basarabiei.
Mai tarziu, Dictatul de la Viena a cedat Ungariei Transilvania de Nord, astfel agravandu-se criza politica si morala, care a dus la instaurarea Statului National-Legionar cu Ion Antonescu ca Conducator, sprijinit de un guvern legionar.
Iorga decide sa suspende aparitia gazetei Neamul Romanesc, explicand ca: „Cand s-a produs o infrangere, steagul nu se preda, ci pinza lui se infasoara in jurul inimei. Inima luptei noastre a fost ideea culturala nationala”.
Vazut vinovat pentru uciderea lui Codreanu, a primit noi amenintari de la Garda de Fier, prin scrisori de ura, atacuri in presa miscarii legionare (Buna Vestire si Porunca Vremii) si tirade de la sediul legionar din Valeni.
S-a opus noului guvern sustinandu-si atasamentul fata de regele care fusese obligat sa abdice.

Asasinarea lui Iorga este des mentionata in paralel cu cea a politicianului taranist Virgil Madgearu, rapit si omorat de legionari in aceeasi noapte, si cu Masacrul de la Jilava, in care aparatul administrativ al lui Carol al II-lea a fost decimat.
Asasinatele de la Jilava au avut loc in noaptea de 26/27 noiembrie 1940, la Inchisoarea Militara Jilava, cand un grup de legionari inarmati a ucis un numar de 64 detinuti politici, 5 dintre acestia fiind fosti demnitari ai fostului regim de "dictatura regala".
Aceste acte de razbunare, puse in legatura cu descoperirea si reingroparea ramasitelor lui Codreanu, au fost facute de legionari din propria initiativa, ducand la tensiuni intre ei si Antonescu.
Membrii Garzii de Fier il considerau responsabil de uciderea comandantului lor, Corneliu Zelea Codreanu, in timpul regimului de autoritate monarhica a regelui Carol al II-lea, cand in urma unei scrisori deschise adresate de Codreanu catre Iorga, acesta fiind si consilier regal, i-a intentat proces si liderul legionarilor a fost condamnat pentru calomnie.
Cu toate ca Iorga a adresat cateva scrisori instantei in care a cerut suspendarea procesului, procedura juridica nu a fost oprita.

Moartea lui Iorga a generat consternare si a cutremurat comunitatea academica.
Dupa aflarea vestii asasinarii lui Iorga, 47 de universitati si academii din intreaga lume au arborat drapelul in berna.
Discursul funerar a fost tinut de istoricul francez exilat Henri Focillon, din New York, numindu-l pe Iorga „una dintre personalitatile legendare plantate, pentru eternitate, in pamantul unei tari si in istoria inteligentei umane”.
In tara, Garda de Fier a interzis plangerea sa in public, exceptand un necrolog in cotidianul Universul si o ceremonie tinuta la Academia Romana.(Wikipedia)

 
 
 
 

Tu ce parere ai ?


 

Ti-a placut articolul?

Daca informatia ti s-a parut interesanta, distribuie link-ul si prietenilor.