7 iunie 1920. CEA MAI MARE CATASTROFA MINIERA a avut loc in BANAT. Un depozit de explozivi a ucis 217 muncitori...

Scris de Gabriela Stegarescu | Publicat in 07.06.2018 07:01 | Publicat in DOCUMENTAR | Tipareste pagina

Pe 7 iunie 1920, in jurul orei 22, la putul Ronna (Putul I), a avut loc pe atunci cea mai mare catastrofa miniera din  Europa, soldata cu 217 victime, dintre care 182 au murit instantaneu.

Se ştie inca destul de puţine despre cea mai mare catastrofa miniera care a avut loc pe teritoriul Romaniei, cea  de la Anina, din 7 iunie 1920, fiind şi unica din Europa care a fost provocata de explozia unui depozit de  explozivi din subteran, cum spune Cristian-Liviu Mosoroceanu, in ”Steierdorf-Anina. Minerul, intr-al sorţii  joc!”.
In momentul exploziei, in depozitul subteran erau 3.234 kg de exploziv, 940 kg fiind depozitat, in prima camera,  in cea de-a doua fiind 2.294 kg.
In seara zilei de 7 iunie 1920, puţin inaintea orei 22, pe cand muncitorii din schimbul II aşteptau la  orizonturile inferioare sa fie scoşi la suprafaţa, iar urmatorul schimb incepuse sa intre in mina.
Explozivul din prima camera a explodat.
La intervale scurte, s-au produs patru explozii succesive, care au produs o cantitate mare de gaze extrem de  toxice.
Aerajul a distribuit gazele la orizonturile inferioare, adica tocmai acolo unde aşteptau minerii ieşirea din  schimb.
Minerii s-au prabuşit, aproape instantaneu, in locurile in care tocmai se aflau.
Unii au fost surprinşi de norul ucigaş inca muncind, alţii mergand, mecanicul de locomotiva langa locomotiva,  cei mai mulţi au fost gasiţi cu uneltele inca in maini ş.a.m.d.
La gura puţului, trupurile victimelor surprinse erau cazute unul langa altul, ca secerate.
Au fost scoase, pe rand 170 de morţi şi 52 de raniţi, din care 10 aveau leziuni grave la plamani şi 42 leziuni  mai uşoare.
In primele zile de dupa catastrofa au mai decedat 12 dintre raniţi.
Mai tarziu, au decedat şi alţii de pe urma leziunilor la plamani.
In urma catastrofei, au ramas 155 de vaduve şi 278 de copii orfani.
Numarul final al supravieţuitorilor este incert şi variaza intre 5 şi 8 persoane.

Comisia de ancheta a scos in evidenţa ca: ”Totusi, daca din motivele aratate mai sus nu putem face direct  raspunzatori pe nimeni pentru acest teribil accident, nu putem sa nu constatam o oarecare usurinţa in modul de a  proceda al tuturora”.
Dupa o taraganare de 4 ani, in luna mai a anului 1924, la Tribunalul din Lugoj a ajuns pe rol procesul  catastrofei de la Anina.
Pe banca acuzaţilor se aflau şeful Capitanatului Minier de la Oraviţa, GEZA NYIRÖ, directorul minelor de la  Anina, ing. ANTON HENDRICH, şi şeful de exploatare de la minele din Anina, ing. CALMANN BIBER.
In timp ce preşedintele tribunalului citea actul de acuzare, capitanul de mina GEZA NYIRÖ sufera un atac de cord  şi moare pe loc.
La reluarea procesului, dupa cateva zile, totul se desfaşoara fara dificultaţi, „mortul ramane vinovat” şi  conducerea minelor de la Anina este achitata de orice culpa, mai spune Cristian-Liviu Mosoroceanu.

 
 

Tu ce parere ai ?


 

Ti-a placut articolul?

Daca informatia ti s-a parut interesanta, distribuie link-ul si prietenilor.