BANATEANUL rasfatat al REGIMULUI COMUNIST, care a glorificat LAGARELE de MUNCA FORTATA

Scris de Gabriela Stegarescu | Publicat in 06.04.2017 09:53 | Publicat in DOCUMENTAR | Tipareste pagina

Petru Dumitriu a murit la 6 aprilie 2002, la Metz, in Franţa, fiind scriitor roman, nascut la 8 mai 1924, la Baziaş, in judeţul Caraş,

Tatal sau, Petre Dumitriu, capitan la data casatoriei, colonel la apogeul carierei, era roman, fiu de  lucrator in lemn la Bucureşti, originar din Vadastra, judeţul Olt, in timp ce mama, Theresa (nascuta  Debretzy), era din secuime, de la Sfantu Gheorghe.
Petru a fost crescut in primii ani de Henriette Vicenzia Bielussici din Orşova, elveţianca prin  naştere, franţuzoaica dupa mama (Bouviert).
A absolvit şcoala primara şi un an de gimnaziu la Orşova, iar liceul l-a absolvit la Targu-Jiu, in  1941.
In 1945, pe cand avea numai 21 de ani, un juriu in care se aflau Tudor Vianu, Felix Aderca, Pompiliu  Constantinescu, Victor Eftimiu şi Henriette Yvonne Stahl (scriitoare romana de origine franceza care  i-a fost multa vreme tovaraşa de viaţa, deşi era cu 24 de ani mai in varsta ca el), i-a conferit  Premiul de Debut pentru cea mai buna nuvela in manuscris a anului.
A fost gazetar la Fapta lui Mircea Damian, redactor la revista Flacara (din 1948), apoi la revista  Viaţa romaneasca (unde a devenit redactor-şef in 1953), membru al Consiliului de conducere al Uniunii  Scriitorilor.
Dupa razboi, tatal a fost arestat ca fost ofiţer, mama fara nici un venit, iar sora exclusa de la  studii (cu greu a fost reintegrata, a absolvit Medicina la Bucureşti şi a fost toata viaţa chirurg  ortoped la Sanatoriul din Navodari).
 
A scris la inceput texte reprobabile din punct de vedere moral.
Romanele Pasarea furtunii şi Drum fara pulbere, ultimul glorificand lagarele de munca forţata de la  construcţia Canalului Dunare-Marea Neagra, au fost concepute de autor ca replici la carţile despre  Dunare ale lui Panait Istrati şi se voiau un dialog intre doi scriitori de stanga nascuţi pe malul  fluviului.
Imediat dupa 1989, scriitorul Petru Dumitriu a marturisit ca „imi vine sa-mi tai mana cu care am scris  Drum fara pulbere”.
In 1957, a vazut lumina tiparului Cronica de familie, o insemnata capodopera a prozei romaneşti care  cuprinde un veac de istorie şi 200 de personaje, apariţia şi evoluţia claselor sociale, formarea  identitaţii romaneşti, o carte balzaciana de circa 2000 de pagini, tradusa in germana, ceha, polona,  iar in 1959 in franceza, la Editions du Seuil.

In 1960, s-a produs marea ruptura in viaţa lui Petru Dumitriu: fuga in strainatate.
Mai plecase, fusese un rasfaţat al regimului (Premiul de Stat, 1951; Ordinul Muncii, 1956; director  fondator al Editurii de Stat pentru Literatura şi Arta, 1956; fondator al seriei noi a colecţiei  Biblioteca pentru Toţi, 1956).
Ramane la inceput in Germania, deoarece Franţa i-a refuzat cetaţenia.
A publicat in franceza şi cu pseudonimul Pierre Travel.
Dupa doi ani de verificari, Franţa ii accepta cetaţenia, dar Petru Dumitriu ramane in Germania, ca  cetaţean german.
«Acasa» pentru mine este la Baziaş sau la Bucureşti”, asta spunea in 1995, cand se pregatea sa revina.  In 1996 a avut taria sa vina in ţara.(sursa: Wikipedia)

 
 

Tu ce parere ai ?


 

Ti-a placut articolul?

Daca informatia ti s-a parut interesanta, distribuie link-ul si prietenilor.