BIOTOWNS - biodiversitate in Timisoara

Scris de Gabriela Stegarescu | Publicat in 01.02.2012 19:51 | Publicat in DOCUMENTAR | Tipareste pagina

Materialul de faţă este parte componentă a contractului pentru realizarea de studii de biodiversitate în cadrul proiectului BIOTOWNS, al cărui beneficiar este Primăria Timişoara, în parteneriat cu Primăria Oraşului Szeged din Ungaria.Proiectul are ca scop identificarea şi inventarierea biodiversităţii, cu precădere a speciilor indigene, în vederea elaborării Planului strategic privind conservarea şi protejarea biodiversităţii Municipiului Timişoara.


Proiectul BIOTOWNS are caracter transfrontalier şi urmăreşte identificarea problemelor privind conservarea biodiversităţii celor două oraşe partenere, Timişoara şi Szeged, precum şi dezvoltarea şi aplicarea unor măsuri similare pentru conservarea speciilor cele mai reprezentative sau rare din fauna şi flora locală.
În cadrul contractului de evaluare a biodiversităţii sunt abordate toate grupele de vertebrate, nevertebrate şi floră prezente pe teritoriul Municipiului Timişoara, fiind discutate mai detaliat doar speciile cele mai interesante identificate în acest studiu.
Studiul a fost realizat în 15 perimetre diferite, care au cuprins biotopuri şi habitate variate, care să cuprindă o varietate cât mai largă se specii, specii native, specii protejate, specii mai rare, cu importanţă deosebită pentru conservarea biodiversităţii, precum şi specii alergene,
specii invazive, cu impact asupra sănătăţii umane şi sănătăţii ecosistemelor. De asemenea, prin evaluarea biodiversităţii perimetrelor luate în studiu s-a urmărit fundamentarea unor propuneri de instituire a unor coridoare ecologice în Municipiul Timişoara, prin realizarea cărora să se permită deplasarea şi instalarea unei varietăţi largi de specii, în cât mai multe spaţii verzi.
Cele 15 perimetre au fost descrise individual din punctul de vedere al condiţiilor de habitat, condiţiilor de mediu, precum şi în ceea ce priveşte impactul antropic în zona respectivă. A fost evaluat statutul de conservare al diverselor grupuri taxonomice identificate pe teritoriile studiate şi au fost elaborate propuneri atât pentru îmbunătăţirea condiţiilor generale de biotop, habitat, cât şi specific pentru grupurile taxonomice identificate.
Descrierea perimetrelor studiate:
1. Parcul Botanic
Parcul Botanic este situat în inima Timişoarei, având o suprafaţă de cca. 8,1ha. Acesta are o funcţie preponderent didactică şi recreativă, prin numărul mare de specii exotice cultivate aici, dar i se atribuie şi funcţie educativă şi recreativă.
Parcul cuprinde spaţii amenajate sub forma unor arborete, cu puţine specii de subarboret, precum şi cu pajişti şi straturi de flori.
Zonele înierbate, pajiştile, sunt îngrijite de-a lungul întregului an, vegetaţia fiind cosită frecvent. Doar în imediata preajmă a tufărişurilor vegetaţia nu este cosită cu aceeaşi intensitate şi se instalează buruienişuri cu o talie mai mare. Regimul hidric al zonelor înierbate este asigurat de precipitaţii, cu un aport neregulat şi puţin semnificativ al administraţiei parcului prin irigare.
Zonele irigate sunt în principal cele situate în vecinătatea straturilor cu flori. Pajiştea are un caracter mai umed la punctele de cuplare a sistemelor de irigare la reţeaua de apă a oraşului, puncte în care se formează chiar mici bălţi temporare, parţial sau complet acoperite de vegetaţie.
Straturile cu flori sunt supuse permanent intervenţiei îngrijitorilor grădinari, pentru a asigura condiţii optime speciilor floricole cultivate aici. Terenul este săpat şi plivit permanent, având un aspect foarte îngrijit, limitând astfel apariţia speciilor de buruieni. Aceste terenuri sunt de asemenea irigate frecvent, pentru a asigura un regim hidric prielnic speciilor ornamentale.
În parcul botanic sunt prezente mai puţine tufărişuri, realizate atât din specii exotice, ornamentale, cât şi din specii indigene, păstrate în principal în subarboret. Aceste tufărişuri asigură totuşi micro-habitate prielnice atât pentru instalarea speciilor de buruieni sau a altor specii native de plate, cât şi adăposturi pentru specii de păsări, în special paseriforme, reptile şi insecte.
2. Parcul Catedralei
Parcul Catedralei are o suprafaţă de cca. 3,7ha, fiind situat pe malul Begăi, în centrul Municipiului Timişoara. Parcul înconjoară Catedrala Ortodoxă, desfăşurându-se în cea mai mare parte a sa între catedrală şi malul Begăi. Are o formă relativ triunghiulară, într-unul dintre colţuri situându-se catedrala, iar celelalte două colţuri prelungindu-se cu Podul Maria şi respectiv Podul Mihai Viteazul. Două dintre laturile parcului sunt mărginite de bulevarde
importante care conduc traficul auto spre centrul oraşului, iar a treia latură este delimitată de malul Canalului Bega.
Parcul este ocupat aproape în întregime de arbori, cu un coronament relativ compact. Se remarcă prezenţa unor exemplare impresionante de platan – Platanus acerifolia, plop negru – Populus nigra şi a unor exemplare de tisă – Taxus baccata sau lariţă – Larix decidua.
Subarboretul este slab reprezentat. Vegetaţia ierbacee este relativ săracă, datorită pe de o parte coronamentului bogat şi pe de altă parte datorită cantităţii excesive de excremente provenite de la populaţia numeroase de ciori – Corvus frugilegus, şi porumbei – Columba livia domestica, care folosesc constant coronamentul arborilor din acest parc. Vegetaţia ierboasă este întreţinută sub formă de gazon.
Datorită locaţiei neprielnice, cu bariere fizice importante pentru deplasarea speciilor terestre, corelat cu un habitat puţin ofertant, au fost identificaţi puţini reprezentanţi din grupuri taxonomice puţin variate.
3. Parcul Civic
Parcul Civic este înconjurat de clădiri aparţinând centrului vechi al oraşului, în partea de nord şi vest şi de o zonă rezidenţială îmbinată cu spaţii administrative în est şi sud.
Parcul este acoperit în cea mai mare parte a sa cu arbori, cu tufărişuri slab reprezentate, şi vegetaţie ierboasă bine întreţinută sub formă de gazon. Pajiştile, sub formă de gazon, ocupă spaţiile libere păstrate între arbori. În câteva zone, mai ales în cele două parcele mai mici ale parcului, arborii formează un coronament compact, umbros. Există câteva tufărişuri, cu extindere redusă, care păstrează la baza lor o vegetaţie puţin mai bogată şi mai înaltă, cu prezenţa a câtorva specii de buruieni.
Vegetaţia ierboasă este întreţinută permanent, prin cosiri repetate. Se asigură şi irigarea periodică a suprafeţelor.
Pe teritoriul parcului au fost observate numeroase capcane cu atrape rodenticide, care pot determina otrăvirea amfibienilor, reptilelor, păsărilor şi a altor specii care se deplasează în preajma lor, mai ales în perioadele umede.
Un factor cu impact negativ puternic este reprezentat de izolarea parcului de alte zone verzi, în special datorită traficului auto ridicat.
4. Parcul Lidia
Parcul Lidia este mai puţin bine întreţinut peisagistic decât parcurile discutate anterior. În acest parc au fost observate suprafeţe ocupate de vegetaţie arboricolă, tufărişuri şi pajişti.
Coronamentul arborilor ocupă aproximativ jumătate din suprafaţa parcului, restul fiind ocupat de vegetaţia ierboasă.
Deşi parcul nu are alte spaţii verzi în preajmă, prezenţa grădinilor de pe lângă casele din imediata vecinătate îi conferă conectivitate cu spaţiul extraurban.
Vegetatia ierboasă este îngrijită, însă nu atât de frecvent şi nici nu este irigată, regimul hidric fiind asigurat de precipitaţii.
Ameninţările pentru conservarea speciilor sunt reprezentate tocmai de lipsa unui rezervor acvatic, unei bălţi, care să asigure existenţa unui factor umiditate corespunzător, precum şi de reducerea factorului trofic şi a condiţiilor de habitat necesare acestora, vegetaţie ierboasă cvasinaturală şi tufărişuri.
5.Parcul Poporului
Parcul Poporului este situat aproape de centrul Timişoarei, pe malul Canalului Bega.
Ocupă o suprafaţă de cca. 3,85ha.
Pe suprafaţa parcului se regăsesc specii de arbori indigeni, cu câteva exemplare de stejar de luncă secular, chiparos, frasin şi alte specii indigene şi exotice. Etajul subarboretului este slab reprezentat. Coronamentul arborilor acopera circa 60% din suprafaţa parcului, restul fiind pajişte sub formă de gazon. Chiar şi sub coronamentul arborilor stratul vegetal ierbos este bine închegat, însă este întreţinut sub forma de gazon, cu cosiri frecvente.
Toată suprafaţa parcului este irigată abundent prin sisteme automate, asigurând un regim hidric favorabil.
Cu toate că factorul hidric are o calitate bună în acest parc, totuşi au fost identificate puţine specii pe suprafaţa sa. Această situaţie se datorează cel mai probabil limitărilor produse de lipsa altor doi factori, habitat prielnic de viaţă/reproducere şi hrana. Îngrijirea permanentă a gazonului determină reducerea substanţială a ambilor factori amintiţi mai sus. Insectele nu pot să se dezvolte în gazonul întreţinut permanent şi prin urmare speciile insectivore nu pot găsi hrană corespunzătoare. De asemenea, întreţinerea gazonului determină reducerea suprafeţelor utilizate pentru adăposturi, refugiu, hrănire etc.
6. Malurile Canalului Bega, inclusiv Canalul Bega
Suprafaţa evaluată în interiorul oraşului a cananului Bega este de cca. 84,66ha, fiind desfăşurată pe o lungime de cca. 12,76km. Suprafaţa evaluată este cuprinsă în interiorul digurilor care o mărginesc, până pe coama digurilor, atât de o parte cât şi de cealaltă a cursului de apă.
Deşi reprezintă un curs natural de apă, după cum îi spune şi numele, astăzi cursul de apă din intravilanul Timişoarei are caracteristicile unui canal, debitul apei fiind controlat printr-un baraj, malurile fiind stabilizate prin dale de ciment şi fundul apei în mare parte acoperit cu pietre.
Din punctul de vedere a caracteristicilor sale ecologice şi al suitabilităţii sale pentru speciile din diverse grupuri taxonomice, sectorul canalului Bega cuprins în intravilanul Municipiului Timişoara a fost împărţit în 3 segmente studiate şi evaluate independent.
7. Balta Lacului
Balta lacului reprezintă perimetrul cel mai mic studiat în cadrul proiectului BIOTOWNS – Timişoara, cu o suprafaţă de numai 0,45ha. Este situat în zona de sud-vest a oraşului, în mijlocul unui cartier de case. În mijlocul bălţii se află o peninsulă, pe care este construit un bar cu terasă.
Balta are luciul de apă acoperit în procent de cca. două treimi cu stuf şi alte plante acvatice. Pe marginea bălţii, pe circa jumătate din perimetrul acesteia, se regăsesc arbori, sălcii, salcâmi, glădiţă. Masa apei este ocupată de specii de plante submerse, Ceratophyllum sp.
8. Trup Pădurea Verde – Parc Zoo
Acest perimetru reprezintă cea a doua suprafaţă studiată ca mărime în cadrul proiectului BIOTOWNS – Timişoara, de cca. 64,55 ha. Este ocupată în cea mai mare parte de suprafeţe aparţinând la trei parcele din cadrul Pădurii Verzi, administrate conform regimului silvic. Restul suprafeţei este ocupată de Grădina Zoologică Timişoara, constituită din împrejmuiri, arborete cu tufărişuri, alei, bazine cu apă. Suprafeţele sunt acoperite cu arboret de amestec, în cea mai mare parte caracteristice zonei de câmpie, în special luncilor. Prezenţa unor specii este influenţată şi de faptul că zona este traversată de Canalul Behela, astfel încât putem întâlni specii cu cerinţe mai ridicate faţă de factorul hidric.
Pădurea Verde este situată în partea de vest – nord-vest a oraşului Timişoara, şi deşi este considerată o pădure cu rol de agrement, ea este administrată în regim silvic. Sunt prezente numeroase poteci şi întreaga regiune este vizitată de foarte mulţi localnici. Canalul Behela are un curs permanent de apă, chiar dacă cu debit variabil, astfel încât de-a lungul ei, în cea mai mare parte s-a instalat o vegetaţie caracteristică, acvatică.
9. Strada Cometei – Canal Behela
Acest perimetru de studiu este situat în continuarea perimetrului Pădurea Verde – Parcul Zoo şi are o suprafaţă de cca. 2,7ha. În fapt, Canalul Behela leagă Pădurea Verde de Canalul Bega, şi invers, asigurând conectivitatea pentru o serie de specii în tot acest teritoriu.
Suprafaţa perimetrului este ocupată de Canalul Behela în sine, încadrat compact de arbori şi tufărişuri, care îl umbresc aproape complet, precum şi de o grădinile localnicilor care au case pe strada Cometei.
Ameninţările faţă de acest perimetru pot fi constituite de aplicarea de către localnici a îngrăşămintelor sau pesticidelor în grădini, cu efect asupra amfibienilor în special, tăierea arborilor şi arbuştilor care mărginesc canalul, reducerea volumului apei, respectiv secarea canalului.
10. Perdeaua forestieră de protecţie a Timişoarei
Este situată în partea de nord a Municipiului Timişoara şi are o suprafaţă de cca. 19,75ha.
Se prezintă sub forma unei făşii cu o lăţime maximă de cca. 80m şi o lăţime minimă de cca. 20m. Lăţimea perdelei forestiere scade de la vest spre est. Se întinde de la căile ferate, zona RonaţTriaj, până la Calea Aradului, traversând şi Calea Torontalului, respectiv şoseaua către Sânnicolaul Mare.
Perdeaua forestieră de protecţie, aşa cum se prezintă în momentul de faţă, este o plantaţie de variate specii arboricole şi arbustive, majoritatea exotice.
Este importantă prezenţa unui canal (colector, de desecare), care transportă apă cu caracter temporar, pe un segmnent păstrând apă o perioadă mai lungă din an (către Calea Aradului).
Prezenţa apei face posibilă prezenţa unor specii cu cerinţe mai ridicate pentru factorul hidric.
Potenţialele ameninţări pentru perdeaua forestieră le constituie lipsa închegării arboretului şi posibilitatea ca acesta să dispară în timp dacă nu se asigură condiţii de dezvoltare arborilor plantaţi, păşunatul excesiv cu animale din preajma perdelei forestiere, ruperea arborilor de către nomazii care şi-au ridicat un adăpost pe perimetrul perdelei, dispariţia completă a apei din canal, ceea ce ar duce la pierderea speciilor higrofile.
11. Cimitirul Evreisc – Cimitirul Săracilor
Perimetrul Cimitirului Evreiesc – Cimitirului Săracilor este oarecum atipic în ansamblul celorlalte suprafeţe studiate, deoarece are atât caractere avantajoase cât şi caractere păguboase pentru biodiversitate. Are o suprafaţă de cca. 9,15ha şi este situat în partea de nord a oraşului.
Unul din caracterele păgubitoare la adresa biodiversităţii este reprezentat de împrejmuirea continuă, cu zid, pe trei din cele patru laturi ale sale. Aspectele pozitive sunt reprezentate de accesul limitat al localnicilor, ceea ce asigură liniştea vieţuitoarelor. De asemenea, faptul că vegetaţia nu este întreţinută pe mare parte din perimetru, asigură condiţii prielnice multor specii.
Deşi este un habitat antropizat, cu multe supprafeţe construite (mormintele din ciment şi piatră), el poate fi asimilat cu un habitat de stâncării cu vegetaţie ierboasă şi tufărişuri. Sunt prezenţi şi câţiva arbori. În zona nefolosită a cimitirului se regăseşte o vegetaţie de tufărişuri dese.
12. Observatorul Astronomic
Este un spaţiu încadrat într-o zonă rezidenţială, în partea central-sudică a oraşului
Timişoara, cu o suprafaţă de cca. 1,5 ha.
Spaţiul este împrejmuit cu un gard şi este puţin accesat din exterior de către localnici.
Suprafaţa este ocupată de un arboret constituit din specii variat, cu o vârstă destul de mare. Doar o suprafaţă foarte mică este ocupată de o pajişte. Coronamentul arborilor acoperă în procent de aproape 100% suprafaţa spaţiului verde, cu excepţia pajiştii şi a unui mic luminiş.
13. Calea ferată CFR
Calea ferată CFR, între străzile Calea Circumvalaţiunii şi Enric Baader, are o suprafaţă de circa 10 ha. Delimitează centrul vechi al oraşului la nord, aşa cum Canalul Bega îl delimitează la sud.
Coama terasamentului a fost în cursul acestui an reabilitată, astfel încât nu prezintă vegetaţie. Excepţie face, până la momentul realizării observaţiilor, segmentul dinspre Gara de Nord, încă acoperit cu o vegetaţie ierboasă, sub formă de pajişte. Taluzurile terasamentului sunt în cea mai mare parte ocupate de o vegetaţie luxuriantă, constituită din arbori, arbuşti şi plante volubile. Stratul ierbos e slab reprezentat.
Zona ar putea fi interesantă pentru conservarea biodiversităţii, cu condiţia satisfacerii a trei cerinţe: eliminarea oamenilor străzii care au împânzit toată zona şi şi-au construit adăposturi, aducând cu ei foarte multe gunoaie şi realizând o reţea bogată de cărări; asigurarea conectivităţii zonei cu alte regiuni în care se regăsesc populaţii ale speciilor de herpetofaună; asigurarea unor resurse de apă.
14. Complex blocuri str. Gheorghe Lazăr
Complexul de blocuri adiacent străzii Gh. Lazăr, reprezintă un spaţiu deosebit, cu o vegetaţie arboricolă bogată, ce realizează un coronament aproape compact pe toată suprafaţa.
Suprafaţa de 5,4 ha este acoperită de arbori, cu subarboret şi o vegetaţie ierboasă joasă, pe alocuri slab reprezentată.
Factorul limitativ cel mai important din această zonă este reprezentat de lipsa resurselor de apă. De asemenea slaba conectivitate la alte regiuni în care să fie prezente specii de herpetofaună. Un factor interesant îl reprezintă prezenţa unui număr mare de pisici, care ar putea influenţa cel puţin populaţia de reptile, pe care le pot vâna.
15. Complex Rezidenţial Dâmboviţa
Complexul rezidenţial ales în zona bulevardului Dâmboviţa este diferit de cel din strada Gh. Lazăr, cuprinzând în general zone de case, şi un număr mai mic de blocuri. Are o suprafaţă de cca. 17,7 ha, şi este situat în zona de sud-vest a oraşului. Zona delimitată este mărginită de o serie de bulevarde largi şi aglomerate, ceea ce limitează accesul speciilor în acest perimetru.
Majoritatea caselor deţin suprafeţe de teren, amenajate fie pentru agrement, fie pentru grădinărit. Spaţiile cu blocuri sunt în general înconjurate de spaţii verzi relativ largi.
Principalele ameninţări la adresa calităţii habitatelor sunt: lipsa conectivităţii, surse reduse de apă, utilizarea terenurilor pentru agrement (plantarea de gazon în curţi), utilizarea de îngrăşăminte şi pesticide în grădini.
În perimetrele studiate au fost identificate specii aparţinând următoarelor grupe taxonomice:
1. Plante: Studiul nostru a condus la identificarea a 452 specii de cormofite, dintre care 289 specii erbacee şi 163 specii lemnoase (arbori, arbuşti, liane). Din perspectivă floristică şi a vegetaţiei, Timişoara prezintă diversitate floristică specifică relativ ridicată, cu numeroase elemente alogene, alături de care (în zonele periferice, mai ales) persistă multe specii şi fitocenoze caracteristice zonei de silvostepă.
Printre reprezentanţi amintim: Anchusa officinalis – limba boului, Artemisia vulgaris – pelinariţă, Bellis perennis – bănuţi, Bidens tripartita – dentiţă, Clematis integrifolia – clocoţei, Cornus mas - corn, Cotinus coggygria – scumpie, Dipsacus laciniatus – scaete, Eupatorium cannabinum – cânepă de pădure, Fraxinus excelsior – frasin, Geranium robertianum – năpraznic, Humulus lupulus – hamei, Impatiens balsamina – copăcei, Taxus baccata – tisă, Typha latifolia - papură lată, Ulmus minor – ulm de câmp, Verbascum phlomoides - lumânărică, Vitis vinifera - viţă de vie,
2. Nevertebrate: Au fost identificate 148 specii de nevertebrate terestre şi acvatice, aparţinând unui număr de 100 de genuri şi peste 45 de familii.
Printre reprezentanţi amintim: Theridion cinereum Thorell 1875, specie găsită în cadrul prezentului studiu pentru prima dată în fauna României Araneus diadematus,
Achaeranea lunata, Synema globosum, Philodromus collinus, Oryctes nasicornis – nasicorn, Melolontha melolontha - cărăbuşul de mai, Cetonia aurata – ileana, Coccinella septempunctata – buburuza, Vespula germanica – viespea, Vespa crabro – bărzăune, Mantis religiosa– călugăriţă, Gerris lacustris, Hydrometra stagnorum,
Gammarus pulex, Anodonta cygnea.
3. Ihtiofaună (peşti): Au fost evaluate speciile de peşti în două perimetre diferite, respectiv Canalul Bega şi Balta Lacului. În Canalul Bega au fost identificate 23 de specii de peşti, iar în Balta Lacului au fost identificate 10 specii de peşti.
Printre reprezentanţi amintim: Esox lucius - ştiuca, Aspius aspius – avatul, Barbus barbus – mreana, Carassius gibelio – carasul, Pseudorasbora parva - murgoiul bălţat, Leuciscus cephalus – cleanul, Scardinus erythrophthalmus – roşioara, Tinca tinca – linul, Sabanejewia bulgarica – dunăriţa, Silurus glanis – somnul.
4. Amfibieni: Au fost identificate 9 specii de amfibieni, aparţinând la 5 genuri diferite, dintre care 8 specii de anure (broaşte fără coadă, batracieni) şi 1 specie de urodele (broaşte cu coadă, salamandre).
Printre reprezentanţi amintim: Rana ridibunda (Pelophylax ridibundus) - broasca mare de lac, Rana esculenta (Pelophylax esculentus) - broasca mică de lac, Rana
temporaria - broasca roşie de munte, Rana dalmatina - broasca roşie de pădure, Bufo bufo - broasca râioasă brună, Bufo viridis - broasca râioasă verde, Pelobates fuscus - broasca de pământ, Hyla arborea – brotăcelul, Triturus cristatus - tritonul crestat,
5. Reptile: Au fost identificate 7 specii de reptile, aparţinând la 5 genuri diferite, dintre care 3 saurieni (soparle), 3 ofidieni (serpi) şi 1 chelonian (broască şestoasă).
Printre reprezentanţi amintim: Lacerta agilis - şopârla de câmp, Lacerta viridis – guşterul, Anguis fragilis - şarpele de sticlă, Natrix natrix - şarpele de casă, Natrix tessellata - şarpele de apă, Coronella austriaca - şarpele de alun, Emys orbicularis -
broasca ţestoasă de lac.
6. Păsări: Pe teritoriul Municipiului Timişoara au fost identificate 105 specii de păsări, aparţinând la 36 de familii diferite.
Printre reprezentanţi amintim: Accipiter gentilis – uliul porumbar, Falco tinnunculus - vânturelul roşu, Asio flammeus – ciuf de câmp, Ciconia ciconia – barza albă, Cuculus canorus – cucul, Bucephala clangula – raţa sunătoare, Upupa epops – pupăza, Dendrocopos medius – ciocănitoarea de stejar, Hirundo rustica – rândunica, Lanius
excubitor – sfrâncioc mare, Turdus merula – mierla, Fringilla coelebs – cinteza.
7. Mamifere: Au fost identificate 12 specii de micromamifere, din care 6 specii de insectivore şi 6 specii de rozătoare: Talpa europaea– cârtiţa, Sorex araneus– chiţcanul comun sau cârticioara, Sorex minutes – chiţcanul pitic, Crocidura leucodon – chiţcanul de câmp, cârticioara, Crocidura suaveolens – chiţcanul de grădină, Microtus arvalis – şoarecele de camp, Apodemus agrarius – şoarecele vărgat de camp, Apodemus flavicollis – şoarecele cu gât galben, Mus musculus - şoarecele de casă, Mus spicilegus – şoarecele de mişună, Rattus norvegicus – şobolan cenuşiu. Au fost de asemenea identificate 17 specii de chiroptere, dintre care amintim: Eptesicus nilssonii – liliacul nordic, Hypsugo savii – liliacul lui Savi, Myotis alcathoe, Miniopterus schreibersii - liliacul cu aripi lungi, Myotis myotis - Liliacul mare cu urechi de şoarece.
Pentru fiecare perimetru studiat şi pentru fiecare grup taxonomic identificat au fost propuse măsuri de management, respectiv măsuri pentru asigurarea unui statut de conservare favorabil a acestora în interiorul perimetrelor şi pe întregul teritoriu al Municipiului Timişoara.
Dintre măsurile de management propuse amintim:
1. Măsuri cu caracter general
- Perspectiva generală în abordarea conservării biodiversităţii în Timişoara trebuie să fie aceea valabilă în cazul conservării biodiversităţii în mediul (semi)natural: abordarea la nivel de peisaj, prin considerarea conectivităţii (arii-cheie legate prin coridoare ecologice). Din acest punct de vedere, toate parcurile, şi ecosistemele periurbane seminaturale trebuie menţinute.
- Dat fiind că prezentul studiu a fost efectuat pe baza unei eşantionări şi nu prin studiu extensiv al întregii zone metropolitane, completarea / extinderea lui este necesară şi va aduce informaţii utile, cu precădere în identificarea coridoarelor ecologice cele mai adecvate.
- Direcţionarea eforturilor de conservare înspre acele zone cu mare valoare ecologică: Pădurea Verde, toate parcurile oraşului cu arbori de talie medie şi mare (chiar dacă acestea nu adăpostesc specii din listele roşii, rolul lor de habitat pentru numeroase specii de păsări, nevertebrate etc.
este fundamental), canalul Behela.
2. Măsuri privind conservarea biodiversităţii în perimetrele studiate:
- reglementarea cositului pe toată suprafaţa parcurilor, mai ales în zonele înierbate şi a celor cu tufărişuri, sau cel puţin pe anumite suprafeţe;
- asigurarea unor spaţii cu exces de umiditate şi chiar realizarea unor bazine acvatice sau bălţi, care să poată fe populate de specii higrofile;
- reglementarea sau chiar eliminarea folosirii insecticidelor, rodenticidelor etc. pe suprafaţa parcurilor, pentru a împiedica otrăvirea amfibienilor, reptilelor şi păsărilor.
- asigurarea unor măsuri de management similare şi în spaţiile verzi adiacente parcurilor, astfel încât să se asigure conectivitatea cu populaţiile învecinate.
- este imperioasă transformarea de facto a Parcului Botanic în grădină botanică, Timişoara fiind un oraşmare în care funcţia recreativ-educativă a unei astfel de instituţii ar fi benefică.
- constituirea unui Consiliu ştiinţific al Grădinii Botanice, prin cooptarea specialiştilor din Oraş(biologi, horticultori, peisagişti etc.).
- îndepărtarea coloniilor de ciori şi porumbei care populează coronamentul arborilor.
- realizarea unor pasaje subterane sub drumuri (tuburi sau şanţuri acoperite de grilaje), care să poată fi străbătute de animalele mici.
- păstrarea unor spaţii mici cu vegetaţie înaltă, cvasi-naturală, care să fie cosită eventual doar la intrarea în sezonul hiemal.
- înlocuirea stabilizării malurilor, cel puţin pe anumite segmente, cu dale în formă de grilă, care permit creşterea vegetaţiei ripariene.
- reglementarea pescuitului.
- controlul deversărilor de ape uzate şi a altor tipuri de poluanţi.
- împiedicarea scurgerii apei de pe şoselele învecinate în cursul de apă.
- interzicerea dragării sau dragarea la intervale de timp îndepărtate, de cel puţin 5 ani.
- păstrarea vegetaţiei ripariene şi chiar înlocuirea stabilizării malurilor, cel puţin pe anumite segmente, cu dale în formă de grilă, care permit creşterea vegetaţiei ripariene.
- igienizarea bălţilor.
- soluţionarea problemei scăderii nivelului apei din bălţile Timişoarei.
- curăţirea luciului apei de plantele acvatice.
- reducerea numărului de pisici şi câini din oraş.
- înfiinţarea unui Centru de Primire şi Tratare a Păsărilor, care să deţină mijlocele şi personalul calificat pentru activitatea de recuperare a păsărilor rănite găsite de localnici, şi nu doar a păsărilor ci şi a altor specii de animale vertebrate.
- limitarea distributiei speciilor de plante alergene şi invazive.
Ca urmare a studiilor efectuate, se propune realizarea unor coridoare ecologice, care să permită accesul speciilor şi astfel îmbunătăţirea statutului biodiversităţii în Municipiul Timişoara. S-au definit două categorii de coridoare, principale şi secundare: în cele principale măsurile de protecţie a speciilor pot fi mai stricte, limitative pentru activitatea umană, cele secundare vor fi mai permisive, bazându-se în general pe aplicarea unor reglementări şi conştientizarea populaţiei.

 
 

Tu ce parere ai ?


 

Ti-a placut articolul?

Daca informatia ti s-a parut interesanta, distribuie link-ul si prietenilor.