BNR / Provocari pentru politica monetara

Scris de Gabriela Stegarescu | Publicat in 25.08.2012 15:26 | Publicat in DOCUMENTAR | Tipareste pagina

RAPORT ANUAL 2011 - Banca Naţională a României
*Capitolul I. Politica monetară a Băncii Naţionale a României
*Obiectivul politicii monetare / 1. Provocări pentru politica monetară
Potrivit statutului său1, BNR are ca obiectiv fundamental asigurarea şi menţinerea stabilităţii preţurilor, principala atribuţie a autorităţii monetare constituind-o configurarea şi implementarea politicii monetare.
În contextul specific al anului 2011, obiectivul general al băncii centrale a constat în reluarea şi consolidarea procesului dezinflaţiei în ritmul presupus de atingerea ţintelor anuale de inflaţie şi, ulterior, a ţintei de inflaţie pe termen mediu. Acesta decurgea, pe de o parte, din angajamentele asumate de autorităţile române prin documentele programatice elaborate în procesul de pregătire a adoptării monedei euro în care a intrat România la 1 ianuarie 2007 (ediţiile succesive ale Programului de convergenţă), precum şi prin acordurile convenite cu UE, FMI şi alte instituţii financiare internaţionale şi, pe de altă parte, din particularităţile cadrului macroeconomic şi financiar în care a fost implementată politica monetară în anul 2011. Pentru orizontul temporal de doi ani vizat de politica monetară, ţintele anuale de inflaţie s-au situat la nivelul de 3,0 la sută ±1 punct procentual, atât pentru anul 2011, cât şi pentru 2012; aceste ţinte au fost stabilite anterior de BNR împreună cu guvernul inclusiv din perspectiva cerinţei atingerii, conform calendarului prevăzut pentru adoptarea euro, a unui nivel al ratei inflaţiei compatibil cu criteriul de inflaţie al Tratatului de la Maastricht, precum şi cu definiţia cantitativă a stabilităţii preţurilor adoptată de BCE.
1. Provocări pentru politica monetară
În anul 2011, contextul de implementare a politicii monetare a beneficiat de impactul favorabil al derulării procesului de consolidare fiscală şi a reformelor structurale conform obiectivelor programului economic prevăzut în cadrul acordurilor cu UE, FMI şi Banca Mondială, dar şi de cel al şocului pozitiv de ofertă generat de producţia agricolă, în special în cel de-al doilea semestru. În aceste condiţii, menţinerea unei prudenţe adecvate a conduitei politicii monetare a asigurat
îndeplinirea obiectivului general al băncii centrale: procesul dezinflaţiei s-a reluat şi s-a accelerat în a doua parte a anului, iar rata anuală a inflaţiei a coborât în luna decembrie la nivelul de 3,14 la sută2, situat în imediata apropiere a punctului central al ţintei de inflaţie (3 la sută ±1 punct procentual). Totodată, după doi ani de declin, economia românească a consemnat în acest an o creştere de 2,5 la sută.
Conducerea politicii monetare şi adecvarea condiţiilor monetare reale în sens larg din perspectiva reluării dezinflaţiei în cursul anului 2011 şi a asigurării convergenţei ulterioare a ratei anuale a inflaţiei spre ţinta de inflaţie, de natură să contribuie la redresarea pe baze sustenabile a activităţii economice, nu au fost însă lipsite de provocări.
Astfel, în prima parte a anului, politica monetară a continuat să se confrunte cu riscul deteriorării sensibile a anticipaţiilor inflaţioniste, implicit cu cel de întârziere şi încetinire a procesului dezinflaţiei anticipat a se amorsa în luna iulie pe fondul începerii disipării efectului direct al majorării cotei standard a TVA3. Riscurile aveau ca principală sursă noua tendinţă ascendentă manifestată de rata anuală a inflaţiei în intervalul februarie-mai4 – inclusiv de abaterea ei faţă de limita superioară a intervalului de variaţie din jurul punctului central al ţintei stabilite pentru anul 2011 –, precum şi înrăutăţirea perspectivei pe termen scurt a inflaţiei sub impactul producerii unor semnificative şocuri adverse suplimentare de natura ofertei, aşteptate a se prelungi în perioada imediat următoare. La originea acestor şocuri s-a aflat accelerarea creşterii preţurilor internaţionale ale materiilor prime alimentare şi ale petrolului în condiţiile continuării tensionării pieţelor de profil, inclusiv ca efect al manifestării pe teritorii extinse a unor condiţii climatice nefavorabile, precum şi al escaladării tensiunilor geopolitice din Orientul Mijlociu şi din Africa de Nord. Pe plan intern, impactul inflaţionist al acestora a fost potenţat de ponderea ridicată deţinută de preţurile interne ale produselor alimentare (procesate şi neprocesate) şi ale combustibililor în coşul pe baza căruia se calculează indicele preţurilor de consum, de elasticitatea relativ scăzută a cererii de astfel de bunuri, dar şi de menţinerea unor disfuncţionalităţi structurale ale pieţei agricole locale. O altă sursă de riscuri la adresa anticipaţiilor inflaţioniste şi a reluării şi consolidării în ritmul prognozat a procesului dezinflaţiei o constituia potenţiala efectuare a unor ajustări mai ample de preţuri reglementate, reprezentând, cel puţin în parte, condiţionalităţi ale acordului convenit cu UE, FMI şi Banca Mondială, circumscrise obiectivului de reformare a întreprinderilor cu capital de stat, implicit celui de continuare a consolidării fiscale.
Riscul la adresa anticipaţiilor inflaţioniste, implicit cel de manifestare a efectelor secundare ale şocurilor adverse pe partea ofertei erau însă atenuate de caracterul temporar al deteriorării evoluţiei curente şi a perspectivei imediate a inflaţiei, reconfirmat de scenariile de bază ale proiecţiilor actualizate în cursul intervalului, care anticipau reluarea şi accelerarea dezinflaţiei în al doilea semestru al anului pe fondul disipării efectului direct al majorării cotei standard a TVA. Probabilitatea de materializare a acestor riscuri era, de asemenea, semnificativ diminuată de contracţia severă consemnată în anii anteriori de economia românească şi de perspectiva redresării lente a acesteia, implicând prelungirea de-a lungul întregului orizont de prognoză a valorilor ridicate ale deficitului de cerere agregată, inclusiv a presiunilor dezinflaţioniste ale acestuia. Totodată, continuarea consecventă în acest interval, conform angajamentelor asumate în cadrul acordurilor încheiate cu UE, FMI şi Banca Mondială, a procesului de consolidare fiscală şi a reformelor structurale era de natură să diminueze riscul manifestării efectelor secundare ale şocurilor ofertei, dar şi să contribuie la ameliorarea percepţiei investitorilor asupra perspectivei economiei româneşti, implicit la prevenirea creşterii primei de risc ataşate investiţiilor pe piaţa locală.
În aceste condiţii, în cadrul celor patru şedinţe pe probleme de politică monetară desfăşurate în perioada februarie-iunie 2011, Consiliul de administraţie al BNR a decis să nu modifice rata dobânzii de politică monetară, prelungirea statu-quo-ului acesteia fiind considerată, în contextul dat, cea mai potrivită abordare, cu atât mai mult cu cât nivelul de 6,25 la sută la care rata dobânzii-cheie a fost menţinută de BNR pe parcursul trimestrelor anterioare – semnificativ superior celor prevalente în UE –, coroborat cu evoluţia aşteptată a cursului de schimb al leului, se releva a fi compatibil cu perspectiva reluării şi consolidării dezinflaţiei în semestrul II 2011, concomitent cu redresarea treptată a economiei.
Contextul de implementare a politicii monetare a suferit ulterior o relativă schimbare favorabilă, în condiţiile în care procesul dezinflaţiei, reluat în iunie, s-a accelerat în lunile imediat următoare – rata anuală a inflaţiei revenind, în septembrie, în interiorul intervalului de variaţie din jurul punctului central al ţintei –, iar perspectiva inflaţiei s-a ameliorat uşor. Resorturile principale ale acestor evoluţii le-au constituit epuizarea graduală a efectelor de runda întâi ale majorării cotei standard a TVA – în linie cu aşteptările băncii centrale –, accentuarea corecţiei descendente a preţurilor volatile ale produselor alimentare, precum şi menţinerea valorilor ridicate ale deficitului de cerere agregată.
Cu toate că a constituit o opţiune a Consiliului de administraţie al BNR, reluarea scăderii ratei dobânzii de politică monetară imediat după începerea disipării efectului direct al majorării cotei standard a TVA nu a fost totuşi posibilă, banca centrală fiind nevoită să menţină neschimbat nivelul acesteia în perioada iulie-octombrie 2011, dată fiind persistenţa riscurilor la adresa anticipaţiilor inflaţioniste pe termen mediu; ele decurgeau în principal din durata prelungită a poziţionării ratei anuale a inflaţiei semnificativ deasupra limitei superioare a intervalului de variaţie asociat punctului central al ţintei, precum şi din natura preponderent adaptivă a anticipaţiilor inflaţioniste ale unor agenţi economici.
Acestora li s-a alăturat menţinerea incertitudinii ridicate privind evoluţia crizei datoriilor suverane, a cărei eventuală agravare – având drept consecinţă creşterea volatilităţii mişcărilor de capital adresate economiilor emergente – ar fi fost de natură să amplifice efectele inflaţioniste exercitate pe termen scurt de cursul de schimb al leului5.
Consolidarea ulterioară a dezinflaţiei corespunzător ritmului prognozat de BNR – compatibil cu coborârea ratei anuale a inflaţiei în apropierea punctului central al ţintei stabilite pentru sfârşitul anului –, precum şi semnificativa ameliorare a perspectivei inflaţiei pe fondul creşterii presiunilor dezinflaţioniste anticipate a fi exercitate de deficitul de cerere agregată în condiţiile relativei încetiniri a ritmului previzionat de redresare a economiei româneşti6, dar şi al foarte probabilei continuări a tendinţei de ajustare descendentă a anticipaţiilor inflaţioniste, au făcut posibilă reluarea, la jumătatea trimestrului IV, a ciclului de reducere a ratei dobânzii de politică monetară. Astfel, în lunile noiembrie 2011 şi ianuarie 2012, Consiliul de administraţie al BNR a adoptat două decizii consecutive de scădere a acesteia.
BNR a trebuit să dimensioneze însă cu prudenţă pasul de coborâre a ratei dobânzii de politică monetară, limitarea lui la 0,25 puncte procentuale fiind motivată de accentuarea în acest interval a riscurilor induse de mediul extern la adresa perspectivei activităţii economice şi a inflaţiei interne, având ca sursă incertitudinile sporite privind evoluţia crizei datoriilor suverane. Din perspectiva previziunilor pe termen scurt privind inflaţia, cel mai semnificativ risc îl constituia potenţiala creştere a presiunilor de depreciere a leului sub impactul scăderii apetitului global pentru risc şi al sporirii volatilităţii fluxurilor de capital adresate economiilor din regiune. Un efect advers similar putea fi generat şi de eventuala deteriorare a percepţiei investitorilor financiari asupra ritmului continuării procesului de consolidare fiscală în contextul apropierii momentelor electorale programate pentru anul următor, în pofida performanţelor pozitive consemnate de execuţia bugetară în primele 10 luni ale anului 2011.
În aceste condiţii, în cadrul acţiunilor sale de comunicare, banca centrală a continuat să reitereze necesitatea implementării consecvente a angajamentelor privind consolidarea fiscală şi reformele structurale asumate de autorităţile din România în cadrul acordurilor convenite cu instituţiile internaţionale, care, coroborate cu deciziile de politică monetară adoptate de Consiliul de administraţie al BNR în scopul ancorării ferme a anticipaţiilor inflaţioniste pe termen mediu, implicit al consolidării convergenţei ratei anuale a inflaţiei către ţintele stabilite pe termen mediu, erau esenţiale pentru asigurarea unei redresări sustenabile a economiei.
1- Legea nr. 312/2004.
2- De la 7,96 la sută în decembrie 2010.
3 -În luna iulie 2010, cota standard a TVA a fost majorată cu 5 puncte procentuale, la 24 la sută.
4- Rata anuală a inflaţiei a atins în luna mai un vârf de 8,41 la sută.
5- Ca efect al reamplificării tensiunilor pe pieţele financiare internaţionale, cursul de schimb al leului şi-a stopat mişcarea descendentă pe care o consemnase în prima parte a anului şi s-a repoziţionat pe un trend crescător.
6- În primele trei trimestre ale anului 2011, dinamica anuală a PIB a consemnat o valoare de 2,7 la sută (1,6 la sută în semestrul I), accelerarea ritmului de creştere fiind atribuită însă în bună măsură efectului temporar exercitat de performanţele consemnate de sectorul agricol.

 
 
 
 

Tu ce parere ai ?


 

Ti-a placut articolul?

Daca informatia ti s-a parut interesanta, distribuie link-ul si prietenilor.