BNR / Utilizarea instrumentelor politicii monetare

Scris de Gabriela Stegarescu | Publicat in 02.09.2012 13:15 | Publicat in DOCUMENTAR | Tipareste pagina

RAPORT ANUAL 2011 - Banca Naţională a României
Capitolul I. Politica monetară a Băncii Naţionale a României
Obiectivul politicii monetare / 3. Utilizarea instrumentelor politicii monetare
Pe parcursul anului 2011, BNR a continuat să utilizeze în mod flexibil componentele cadrului operaţional al politicii monetare în scopul adecvării gestionării lichidităţii la ansamblul de provocări generate în această perioadă de: (i) persistenţa, în principal în prima parte a anului, a unor disfuncţionalităţi ale mecanismului de transmisie monetară, incluzând implicaţiile implementării legislaţiei privind creditele pentru consumatori adoptate în anul 201017 şi ale prevalenţei, pe acest fond, a operaţiunilor de restructurare a creditelor; (ii) producerea unei noi schimbări a semnului poziţiei nete a lichidităţii băncilor, acesta redevenind negativ în a doua parte a anului; (iii) menţinerea volatilităţii ridicate a apetitului global pentru risc, în contextul prelungirii crizei datoriilor suverane din zona euro.
Setul de instrumente ale politicii monetare utilizat de BNR corespunzător cadrului operaţional în vigoare s-a dovedit a fi în continuare adecvat cerinţelor de implementare a politicii monetare, în contextul specific al anului 2011. BNR a continuat însă să acţioneze în sensul creşterii eficienţei acestuia; astfel, gama activelor eligibile pentru operaţiunile de piaţă monetară şi pentru facilitatea de creditare oferită de banca centrală a fost extinsă prin includerea în această categorie a obligaţiunilor denominate în euro, emise de România pe piaţa externă şi, respectiv, a obligaţiunilor denominate în lei, emise de instituţiile financiare internaţionale, ambele depozitate în sistemul Euroclear18.

Adecvarea condiţiilor monetare reale în sens larg din perspectiva obiectivului politicii monetare s-a realizat prin intermediul politicii ratei dobânzii, susţinută de gestionarea adecvată a lichidităţii de către banca centrală; în cadrul celei din urmă, rolul principal au continuat să-l deţină operaţiunile de piaţă monetară, facilităţile oferite de BNR şi mecanismul rezervelor minime obligatorii.

Caracteristicile acestui mecanism au fost menţinute neschimbate în cazul componentei ce vizează pasivele în lei ale instituţiilor de credit, rata RMO aplicabilă acestora fiind păstrată pe parcursul anului la nivelul de 15 la sută.
În schimb, rata RMO aferentă pasivelor în valută cu scadenţă reziduală de sub doi ani ale instituţiilor de credit a fost redusă de la 25 la sută la 20 la sută19, începând cu perioada de aplicare 24 aprilie – 23 mai 2011. Măsura a fost adoptată în şedinţa din data de 31 martie a Consiliului de administraţie al BNR şi a avut drept scop creşterea flexibilităţii utilizării de către bănci a lichidităţii în valută, precum şi continuarea armonizării mecanismului RMO cu standardele în materie ale BCE.
Concomitent, autoritatea monetară a iniţiat analizele pentru adoptarea unor măsuri prudenţiale destinate limitării creşterii creditului în valută acordat debitorilor neprotejaţi faţă de riscul valutar; acestea s-au concretizat în adoptarea de către Consiliul de administraţie al BNR, în data de 28 octombrie 2011, a Regulamentului privind creditele destinate persoanelor fizice. Prevederile acestuia – aliniate principiilor general acceptate la nivelul UE privind creditarea în valută şi reflectate în recomandările Comitetului European pentru Risc Sistemic20 – impun creditorilor definirea unor criterii mai exigente pentru acordarea creditului de consum în valută, neafectând însă, comparativ cu condiţiile prevalente la momentul respectiv, accesul la creditele în valută pentru care atât destinaţia, cât şi garanţiile sunt de natură imobiliară; de asemenea, noua reglementare vizează îmbunătăţirea mecanismului de informare şi avertizare a clienţilor cu privire la riscurile aferente împrumuturilor în valută şi la consecinţele materializării riscurilor valutar şi de dobândă.
Maniera de gestionare a lichidităţii de către BNR a continuat să fie adaptată la particularităţile condiţiilor lichidităţii din sistemul bancar şi la cele de funcţionare a diferitelor segmente ale pieţei financiare interne. Astfel, în contextul accentuării în ultima parte a anului 2010 a corecţiei descendente a ratelor excesiv de înalte ale dobânzilor la creditele şi depozitele în lei ale clienţilor nebancari, gestionarea lichidităţii de către banca centrală a fost adecvată în trimestrul I 2011 din perspectiva susţinerii revenirii ratelor dobânzilor pieţei monetare interbancare în apropierea ratei dobânzii de politică monetară, de la valorile tot mai scăzute pe care acestea le atinseseră în intervalul decembrie 2010 – ianuarie 201121. Întrucât în acest interval poziţia netă a lichidităţii băncilor a consemnat frecvente, dar relativ modeste, schimbări de semn – asociate amplificării volatilităţii factorilor autonomi ai lichidităţii –, banca centrală a acţionat alternativ din poziţia de debitor, respectiv creditor al sistemului bancar. În cea mai mare parte a trimestrului I 2011, operaţiunile de politică monetară au fost însă destinate drenării excedentului de lichiditate al băncilor (prin intermediul facilităţii de depozit, precum şi printr-o operaţiune de atragere de depozite cu scadenţa de o săptămână, la rată fixă de dobândă, în cadrul căreia ofertele băncilor au fost adjudecate în limita volumului anunţat); doar spre finele lunii februarie şi în primele zile ale lunii martie banca centrală a furnizat lichiditate sistemului bancar, efectuând operaţiuni repo cu scadenţa de o săptămână (acestea au fost derulate prin licitaţii la rată fixă de dobândă – rata dobânzii de politică monetară –, în cadrul cărora ofertele băncilor au fost acceptate integral). Pe fondul relativei creşteri a restrictivităţii condiţiilor lichidităţii, în a doua parte a trimestrului I ratele medii ale dobânzilor pe termen scurt de pe piaţa monetară interbancară, dar şi cotaţiile medii ROBOR 1-3M s-au majorat, poziţionându-se la valori apropiate de rata dobânzii de politică monetară; în acelaşi timp însă, cotaţiile medii aferente maturităţilor aflate spre limita superioară a spectrului de scadenţe al pieţei monetare (ROBOR 6-12M) şi-au redus ecartul pozitiv pe care îl consemnau faţă de aceasta.
Pe parcursul trimestrului următor, gestionarea lichidităţii de către banca centrală s-a realizat într-un context caracterizat prin reamplificarea excedentului net de lichiditate din sistemul bancar – datorată în principal injecţiilor de rezerve cu caracter autonom generate de utilizarea sumelor în valută deţinute de Trezorerie în contul deschis la banca centrală – şi prin revenirea randamentelor pieţei monetare interbancare pe un trend descendent. În acelaşi timp însă, ratele medii ale dobânzilor la creditele noi au consemnat mişcări minore în ambele sensuri, comportamentul lor reflectând, cel mai probabil, efectele prelungirii operaţiunilor de restructurare a creditelor, precum şi posibilele modificări de preferinţă a băncilor (privind inclusiv dimensionarea marjelor de dobândă) asociate noului cadru de reglementare a contractelor de credit pentru consumatori. Pe deasupra, în prima parte a intervalului moneda naţională şi-a accentuat aprecierea faţă de euro, ca urmare a creşterii intrărilor de capital volatil, indusă de îmbunătăţirea percepţiei investitorilor financiari nerezidenţi asupra economiei româneşti. În aceste condiţii, drenarea excedentului de lichiditate din piaţă s-a realizat exclusiv prin intermediul facilităţii de depozit; totodată, în condiţiile formării episodice a unor deficite de rezerve, banca centrală a furnizat lichiditate instituţiilor de credit prin operaţiuni repo, organizate prin licitaţie, cu scadenţe de 3-5 zile.
Poziţia netă a lichidităţii băncilor a redevenit negativă în luna august, în principal datorită absorbţiilor efectuate de factorii autonomi ai lichidităţii – majorarea numerarului în afara BNR, dar mai ales de creşterea soldului contului în lei al Trezoreriei (pe seama sporirii sezoniere a plăţilor către buget ale agenţilor economici), coroborată cu scăderea foarte lentă consemnată ulterior de acesta; un determinant suplimentar al schimbării l-a constituit creşterea nivelului prevăzut al RMO, decurgând din amplificarea bazei specifice de calcul. În acest context, maniera de gestionare a lichidităţii de către BNR a trebuit readecvată din perspectiva satisfacerii cererii de lichiditate a instituţiilor de credit – destinată în principal acoperirii nivelului prevăzut al RMO; furnizarea de lichiditate s-a realizat prin intermediul operaţiunilor repo cu scadenţa de o săptămână, efectuate prin licitaţii la rată fixă a dobânzii, în cadrul cărora ofertele băncilor au fost acceptate integral. Dată fiind creşterea inerentă a incertitudinii băncilor privind evoluţia în perioada imediat următoare a condiţiilor lichidităţii, posibil alimentată şi de tensionarea în acest interval a pieţelor financiare internaţionale în contextul reaccentuării crizei datoriilor suverane din zona euro, curba randamentelor pieţei monetare interbancare a glisat însă pe un palier mai înalt; ajustarea ascendentă a fost mai pronunţată în cazul cotaţiilor pe termen scurt – recunoscute a fi mai sensibile la fluctuaţiile lichidităţii.
Creşterea ulterioară a probabilităţii menţinerii sau chiar a amplificării în perspectivă apropiată a poziţiei nete negative a lichidităţii băncilor a determinat BNR să sporească predictibilitatea operaţiunilor destinate furnizării de lichiditate prin standardizarea frecvenţei acestora, începând cu data de 17 octombrie licitaţiile repo fiind organizate săptămânal (în ziua de luni); această modificare a cadrului operaţional a avut ca scop reducerea incertitudinii privind evoluţia în perspectivă a condiţiilor lichidităţii – de natură să limiteze fluctuaţiile cotaţiilor pieţei monetare relevante pentru stabilirea ratelor dobânzilor la creditele şi depozitele agenţilor economici şi să prevină o ajustare ascendentă semnificativă a marjelor de dobândă.
Pe acest fond, reluarea de către BNR a ciclului de scădere a ratei dobânzii de politică monetară a avut ca efect revenirea pe un trend descendent a ratelor dobânzilor pieţei monetare interbancare, inclusiv a cotaţiilor ROBOR 1-12M, ajustarea acestora – întreruptă doar temporar, la jumătatea lunii noiembrie, de o creştere episodică ce s-a corectat integral pe parcursul următoarelor săptămâni – accentuându-se sensibil spre finele anului şi creând astfel premisele coborârii, în perioada următoare, a ratelor dobânzilor la creditele şi depozitele clienţilor nebancari.
16 Structura M3 continuând astfel să se apropie de cea consemnată în zona euro.
17 La începutul anului, a intrat în vigoare Legea nr. 288 din 28 decembrie 2010 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori.
18 Măsura a intrat în vigoare în data de 3 octombrie 2011.
19 Reducerea ratei s-a aplicat şi pasivelor în valută cu scadenţă mai mare de doi ani care prevăd clauze de rambursare, transferare, retragere anticipată.
20 Publicate în data de 21 septembrie 2011.
21 În cazul cotaţiilor ROBOR 1-12M, evoluţia descendentă a reflectat ajustarea primei de risc, inclusiv în contextul atenuării sensibile a incertitudinilor ce planaseră asupra procesului de consolidare fiscală până către finele anului 2010.

 
 
 
 

Tu ce parere ai ?


 

Ti-a placut articolul?

Daca informatia ti s-a parut interesanta, distribuie link-ul si prietenilor.