Cand a locuit EMIL RACOVITA la TIMISOARA?... A fost FONDATORUL BIOSPEOLOGIEI si descoperitorul BALENEI cu CIOC!...

Scris de Gabriela Stegarescu | Publicat in 17.11.2017 07:52 | Publicat in DOCUMENTAR | Tipareste pagina

Savant, explorator, speolog şi biolog roman, considerat fondatorul biospeologiei (studiul faunei din subteran - peşteri şi panze freatice de apa), Emil Racoviţa a fost ales academician in 1920 şi a fost preşedinte al Academiei Romane in perioada 1926 - 1929.
A ramas in istoria ştiinţei ca descoperitor al balenei cu cioc.

Emil Racoviţa s-a nascut la Iaşi in 15 noiembrie 1868.

Tatal lui, Gheorghe Racoviţa, era magistrat şi membru fondator al societaţii literare Junimea şi se tragea dintr-o veche familie de boieri moldoveni, iar mama, Eufrosina Stamatopol, era o talentata pianista.
Şi-a inceput educaţia la Iaşi ca elev al lui Ion Creanga şi mai tarziu al lui Grigore Cobalcescu, continuand apoi la liceul „Institutele Unite”.
Dupa obţinerea cu succes a licenţei in drept, se inscrie şi la Facultatea de Ştiinţe din Universitatea Sorbona, Paris, dupa absolvirea careia (1891) lucreaza la laboratoarele Arago in cadrul staţiunii biologice marine de la Banyuls-sur-Mer, unde efectueaza o serie de scufundari la adancimea de 10 m cu un echipament clasic Siebe-Gorman, pentru a studia viaţa subacvatica.
La varsta de numai 25 de ani este ales membru al Societaţii zoologice din Franţa, spune Wikipedia.

Este recomandat (1897) sa participe ca naturalist al Expediţiei antarctice belgiene (1897-1899) la bordul navei Belgica, condusa de Adrien de Gerlache.

Aceasta expediţie, care porneşte din Anvers la 10 august 1897, avea un caracter internaţional, pe langa belgieni, la ea participand şi norvegianul Roald Amundsen ca ofiţer secund, medicul american Frederick Cook, meterologul polonez Antoine Dobrowolski şi geologul Henryk Arctowski.
Cu prilejul escalelor facute in Chile şi pe ţarmurile stramtorii Magellan, efectueaza cercetari complexe asupra florei şi faunei.
In apropierea Ţarii Palmer din Antarctica, expediţionarii descopera o stramtoare care a primit numele navei „Belgica” şi cateva insule (una numita de Racoviţa insula Cobalcescu).
In perioada cand „Belgica” a fost prizoniera gheţurilor (martie 1898 - februarie 1899), naturalistul expediţiei, impreuna cu ceilalţi oameni de ştiinţa, au inteprins numeroase observaţii şi cercetari ştiinţifice.

Materialul adunat a constituit obiectul unui numar de 60 volume publicate, reprezentand o contribuţie ştiinţifica mai mare decat a tuturor expediţiilor antarctice anterioare luate la un loc.
Savantul roman a inteprins un studiu aprofundat asupra vieţii balenelor, pinguinilor şi a unor pasari antarctice, care i-a adus o reputaţie bine meritata.
La intoarcere a publicat o lucrare importanta despre Cetacee, in special balene.
In 1900, devine director-adjunct al Laboratorului Oceanologic „Arago” din Banyuls-sur-Mer, Franţa.
Ca urmare a descoperirii unor noi specii de crustacee in peştera Cueva del Drach din Mallorca, vizitata in 1904, domeniul il fascineaza şi renunţa la cercetarea in oceanologie pentru a se dedica ecosistemelor subterane.
In 1907, va publica „Essai sur les problemes biospeologiques”, prima lucrare importanta dedicata biospeologiei din lume.
In 1920 a fost invitat ca profesor la Facultatea de Ştiinţe a Universitaţii din Cluj, unde a infiinţat primul institut de biospeologie din lume.
In august 1940, prin Dictatul de la Viena, Clujul a devenit parte a Ungariei, iar Emil Racoviţa se va muta la Timişoara, in timp ce Institutul Speologic va fi condus de prietenul elveţian (deci neutru) Alfred Chappuis.
Dupa reintoarcerea nordului Transilvaniei ca teritoriu al Romaniei, se va intoarce la Cluj, dorind sa reorganizeze institutul, dar va muri inainte de a termina aceasta, la varsta de 79 de ani, la 17 noiembrie 1947.

 
 

Tu ce parere ai ?


 

Ti-a placut articolul?

Daca informatia ti s-a parut interesanta, distribuie link-ul si prietenilor.