Cand, la ORDINUL REGELUI, JANDARMII si POLITISTII au ASASINAT 252 de ROMANI. Si-au fost lasati in mijlocul strazii...

Scris de Gabriela Stegarescu | Publicat in 21.09.2017 08:21 | Publicat in DOCUMENTAR | Tipareste pagina

Incepand cu dupa-amiaza zilei de 21 septembrie 1939 şi in ziua urmatoare şi, in unele cazuri, şi in zilele urmatoare, au fost asasinate 252 de persoane, dintre care 105 membri marcanţi ai Mişcarii Legionare, plus inca 1,2,3 sau 4 legionari aleşi la intamplare in fiecare judeţ, in total inca 147 de persoane. Cele 252 de asasinate au fost executate de jandarmi, din ordinul lui Carol al II-lea, ca represalii pentru asasinarea primului ministru Armand Calinescu, in data de 21 septembrie 1939, de catre o echipa de legionari condusa de avocatul Dumitru (Miti) Dumitrescu.

Odata cu instaurarea "dictaturii regale", prin decretul-lege din 14 februarie 1938, care interzicea orice fel de activitate politica şi cu adoptarea noii constituţii care dadea puteri sporite monarhului, s-a trecut la etapa urmatoare, desfiinţarea politica a Mişcarii Legionare, in care autoritaţile vedeau principalul oponent al ambiţiilor de putere ale monarhului.

Inca dinainte de desfiinţarea partidelor politice in vederea instituirii dictaturii personale a regelui Carol al II-lea, Armand Calinescu, in calitate de ministru de interne (şef al executivului de fapt, dat fiindca prim ministru era Patriarhul Miron Cristea, in varsta de 70 de ani), in 6 martie 1938, a emis ordinul nr. 746, prin care a dat dispoziţie tuturor prefecturilor de poliţie şi pichetelor de jandarmii sa-i urmareasca pe legionari, iar, in cazul in care nu respectau noua legislaţie, sa-i aresteze.
A urmat arestarea, fara inştiinţare prealabila, aşa cum prevedea legea, in noaptea de 16 spre 17 aprilie 1938, a lui Corneliu Zelea Codreanu, impreuna cu alţi 44 de lideri ai mişcarii. Corneliu Zelea Codreanu, in urma unui proces de "inalta tradare", inscenat de Armand Calinescu, va fi condamnat la 10 ani de munca silnica in 27 mai 1938, restul de 19 lideri, cei care refuzasera categoric sa dea "declaraţii de adeziune" şi "supunere" faţa de politica noului regim, vor fi condamnaţi in 1 august 1938 la pedepse de 7 sau 9 ani de inchisoare, capetele de acuzare fiind asemanatoare cu cele din procesul lui Codreanu.

Au urmat alte valuri de arestari, in eşalonul al doilea al conducerii Mişcarii Legionare, urmate de alte "declaraţii de desolidarizare", astfel ca in final, cateva sute din membrii cei mai radicali ai mişcarii vor fi internaţi in inchisori sau lagare de detenţie.
Din acel moment, soarta acestora va depinde de evoluţia evenimentelor interne şi internaţionale.
Au urmat asasinatele din 29/30 noiembrie 1938, in urma carora, Corneliu Zelea Codreanu, cei trei asasini ai lui I.G. Duca, numiţi Nicadori, şi cei zece asasini ai lui Mihai Stelescu, numiţi Decemviri, au fost strangulaţi de jandarmi langa Tancabeşti.
In acest fel, Carol al II-lea şi Armand Calinescu, au fost convinşi ca au lichidat complet principala mişcare de opoziţie faţa de politica regimului dictatorial.

In mod paradoxal, represiunea tot mai dura a operat o selecţie la nivelul conducerii Mişcarii Legionare, astfel ca au ieşit la suprafaţa conducatori dispuşi sa continue lupta cu orice risc. Liderii acestei perioade, care au incercat sa reorganizeze Mişcarea Legionara in noile condiţii, au fost Horia Sima, Alexandru Cantacuzino şi Vasile Cristescu.
Conducerea interimara a fost asigurata de un aşa-zis "Comandament de prigoana".
Horia Sima, fiind un lider din provincie, era absolut necunoscut autoritaţilor.
De-abia in 1939 apare in evidenţele Siguranţei, fiind dat in consemn general la frontiera. Alexandru Cantacuzino va fi arestat ulterior, iar Vasile Cristescu va muri impuşcat de un agent al poliţiei, astfel ca Horia Sima se va impune ca lider absolut alMişcarii Legionare, reuşind sa o reorganizeze complet in condiţii de ilegalitate, acordand o mai mare autonomie cuiburilor in organizarea de acţiuni pe cont propriu, astfel ca in cateva luni, reţeaua era complet reorganizata la nivelul intregii ţari, şi gata de confruntare cu autoritaţile, scopul principal fiind razbunarea asasinarii Capitanului şi rasturnarea regimului dictatorial.

Avocatul prahovean Miti Dumitrescu a fost printre primii care a decis pe cont propriu sa razbune asasinarea Capitanului.
Şi-a format o echipa de incredere, care a inceput sa studieze traseul zilnic al lui Armand Calinescu, din februarie pana in iulie 1939, fara ca autoritaţile sa banuiasca nimic.
Intre timp, Miti Dumitrescu s-a deplasat clandestin la Berlin pentru a cere comandamentului legionar, care intre timp se refugiase in Germania aprobarea operaţiunii.
Horia Sima a prezentat un alt plan, o lovitura de stat, precedata de asasinarea regelui şi a primului ministru.
S-a renunţat la acest plan, deoarece echipele din ţara erau insuficient inarmate.
In acea epoca, regimul armelor şi muniţiilor era extrem de strict.
Primele informaţii ale Siguranţei privind deţinerea ilegala de arme de catre legionari apar abia in septembrie 1938.Avocatul Miti Dumitrescu a fost extrem de precaut in pregatirea operaţiunii, singurii care cunoşteau toate detaliile fiind membrii echipei sale.
Nici macar lui Horia Sima nu-i comunicase toate detaliile, pentru a nu periclita succesul acţiunii.
Odata aprobarea primita, Horia Sima şi Miti Dumitrescu s-au intors in ţara clandestin, separat. Deşi s-au facut şi inca se fac destule speculaţii pe aceasta tema, autoritaţile germane nu au fost amestecate in atentat.

In data de 21 septembrie, la ora 13.00, echipa formata din Miti Dumitrescu, impreuna cu alţi 5 legionari, au tamponat din spate maşina primului ministru Armand Calinescu in zona Podului Elefterie, dupa care l-au impuşcat pe acesta prin portiera deschisa.
In total, au fost trase in el 21 de gloanţe, din care trei i-au patruns in cutia craniana.
Dupa atentat, echipa a patruns in cladirea Societaţii de Radiodifuziune, şi au anunţat in direct razbunarea morţii Capitanului, impreuna cu un comunicat catre ţara, dupa care s-au predat autoritaţilor, impreuna cu alţi trei legionari care ajutasera la pregatirea atentatului.

Pe plan internaţional, cel mai important eveniment a fost patrunderea trupelor Wehrmacht-ului in Polonia, la 1 septembrie 1939, urmata de declaraţiile de razboi ale Franţei şi Marii Britanii adresate Germaniei, in 3 septembrie, practic fiind data la care s-a declanşat cel de-al doilea razboi mondial.
Deşi s-au facut şi inca se mai fac speculaţii privind asasinarea lui Armand Calinescu, dat fiindca pe atunci Romania avea graniţa cu Polonia, cele doua evenimente nu au avut nici o legatura.

Dupa asasinarea lui Armand Calinescu, Carol al II-lea l-a numit prim ministru pe gen. Gheorghe Argeşanu (zis Ghiţa Militarul sau Ghiţa Sangerosul), pentru a "pacifica" ţara - adica pentru a organiza represiunea.
Cei şase membri ai echipei lui Miti Dumitrescu, impreuna cu alţi trei care s-au predat ulterior, au fost impuşcaţi fara judecata, iar cadavrele lor au fost aduse la locul atentatului şi aruncate pe caldaram.
A fost desfaşurat şi un banner pe care scria: "Aceasta va fi de aici inainte soarta asasinilor tradatori de ţara".
Funcţionarii publici şi elevii au fost obligaţi sa se perinde prin faţa cadavrelor.

In jurnalul sau nepublicat, pastrat in biblioteca Academiei Romane, acad. g-ral. Radu R. Rosetti, consemna chiar in acea zi:
„Uciderea, fara judecata, a asasinilor lui Calinescu a produs rea impresie, iar lasarea corpurilor lor pe strada revolta lumea şi transforma ceea ce se dorea a fi o pilda de pedeapsa, intr-un adevarat pelerinaj. Radio-Londra comunica seara ca s-ar mai fi executat in plus in taberele de concentrare inca 76 de gardişti (e caracteristic cum aflam ştirile din ţara prin Londra).”

In acea zi de 21 septembrie, in timp ce trupurile oribil mutilate ale celor 9 zaceau pe caldaram, profesorul Nicolae Iorga, aflat printre oficialitaţile de faţa, se preteaza la gestul inimaginabil de a lovi cu picioarele cadavrele intinse pe asfalt, amanunt consemnat de N. Steinhardt.
Un martor ocular ar fi afirmat ca "atunci şi-a semnat condamnarea la moarte..." Cei 9 au fost numiţi Razbunatorii, intrand definitiv in mitologia legionara.

In dimineaţa zilei urmatoare, din ordinul lui Carol al II-lea, transmis prin Ernest Urdareanu, ministrul Casei Regale, au fost impuşcaţi 147 de legionari, cate 3 de fiecare judeţ.
Au fost judeţe in care au fost impuşcaţi 1 sau 2, dat fiindca autoritaţile nu au reuşit sa prinda un numar de 3 in termenul fixat.
In judeţele Braşov şi Constanţa au fost impuşcaţi cate 4.
In jud. Constanţa, din cei 4, 3 erau preoţi.
In alte judeţe, precum in Dolj, in lipsa de legionari, au fost impuşcaţi deţinuţi de drept comun.
Printre cei 147, a fost şi o femeie, Elena Bagdad, studenta la Fac. de Matematica din Bucureşti.
Celor 147, li s-au adaugat 95 comandanţi legionari, asasinaţi in baza listelor intocmite anterior de catre Armand Calinescu, prefectul poliţiei capitalei, gen. Gabriel Marinescu, zis Gavrila, şi Mihail Moruzov, directorul Serviciului Secret de Informaţii (SSI).
Cei 95 se gaseau internaţi in lagare de detenţie - Vaslui (31 de persoane, din care o persoana neidentificata), Miercurea Ciuc (44 persoane, din care doi neidentificaţi), Spitalul Militar Braşov (7 persoane) şi in fine, Penitenciarul Ramnicu Sarat (13 persoane).
Acestora li s-a adaugat Victor Dragomirescu, strangulat in duba poliţiei şi aruncat de viu in cuptorul crematoriului "Cenuşa" din Bucureşti.
La Vaslui nu s-a respectat protocolul execuţiei prin impuşcare, victimele fiind mitraliate in grup.
Cu toate ca listele intocmite de cei trei cu mult inainte erau explicite, prinţul Mihail R. Sturdza, diplomat de cariera şi comandant legionar, ministru de externe al Romaniei in timpul Statului Naţional-Legionar, al carui fiu, Ilie Vlad Sturdza, fusese de asemenea arestat, fiind trecut pe liste, subliniaza modul cinic in care a fost "tranzacţionata" asasinarea unora dintre prizonieri :
„ Odata arestata, soţia mea a primit vizita de rutina, permisa rudelor legionarilor mai instariţi, vizita autorizata de consorţiul Marinescu-Moruzov, care facuse recent avere din jefuirea legionarilor asasinaţi ca şi a refugiaţilor polonezi, la graniţa Bucovinei. I s-a fixat suma de 3.000.000. de lei ca preţ al vieţii fiului nostru, dandu-i in acelaşi timp informaţia ca Alexandru Cantacuzino n-ar fi fost impuşcat in Inchisoarea din Ramnic, daca mama lui ar fi consimţit sa plateasca o suma identica.”

Cursul liber leu-dolar era pe atunci cam 200 lei=1$ (salariul lunar al unui muncitor era 2500 lei, salariul mediu 4-5000 lei, 1 ministru, salariu 50.000 lei), iar dolarul era cam de 10 ori mai valoros decat azi (1 automobil mediu = 925$).
Ar rezulta cam 150.000$, costul unei vieţi, evaluat de cei trei.

Majoritatea zdrobitoare a celor 95 erau persoane cu studii superioare, comandanţi legionari in primul şi al doilea eşalon.
Practic, in 21/22 septembrie au disparut majoritatea cadrelor de conducere ale mişcarii. Printre cei 95 se gaseau extrem de mulţi dintre cei 66 parlamentari legionari, rezultaţi din alegerile din decembrie 1937, ultimele alegeri libere din Romania interbelica.

Penitenciarul Ramnicu Sarat
Cantacuzino Alexandru, avocat, Bucureşti;
Totu Nicolae, avocat, Bucureşti;
Clime Gheorghe, inginer, Bucureşti;
Tell C. Alexandru, avocat, Bucureşti;
Furdui Gheorghe, profesor, Bucureşti;
Banica Dobre, admin. ziar, Bucureşti;
Polihroniade Mihail, avocat, Bucureşti;
Craja Paul, medic, Bucureşti;
Simulescu Sima, profesor, Bucureşti;
Apostolescu Gheorghe, comerciant, Bucureşti;
Istrate Gheorghe, abs. acad. com., Bucureşti;
Banea Ioan, medic, Cluj;
Serafim Aurel, inginer, Bucureşti.

Spitalul Militar Braşov
Cotiga Traian, avocat, Bucureşti, Penit. Sp. R. Sarat;
Ionica Eugen, inginer, Bucureşti, Penit. Sp. R. Sarat;
Şiancu Emil, ofiţer rez. Cluj, Penit. Sp. R. Sarat;
Proca Gheorghe, monteur Domniţa Maria (Bacau), cu domiciliul obligatoriu la M. Ciuc;
Pihu Grigore, funcţionar Bucureşti, Dom. obl. Vaslui;
Suşman Iuliu, funcţionar, Bucureşti, Dom. obl. Vaslui;
Herghelegiu Ion, avocat, Bacau, Dom. obl. M. Ciuc.

Lagarul de la Vaslui
Spanu Iordache, student, Bucureşti;
Clime Traian, student, Bucureşti;
Garcineanu Victor, avocat, Bucureşti;
Teodor Tudose, avocat, Iaşi;
Polisperhon Supila, student, Bucureşti;
Boboc Constantin, student, Bucureşti;
Goga Mircea, student, Bucureşti;
Popescu Spiru, student, Frasan-Durostor;
Comanescu Nicolae, student, Ploieşti;
Calapar Mihsi, abs. teol., Negreşti-Neamţ;
Belgea Ioan, bibliot., Bucureşti;
Popescu Vasile, f. profesie, Bucureşti;
Antoniu Ioan, avocat, Bucureşti;
Stahu Teodor, avocat, Falticeni-Baia;
Cardu Valeriu, ziarist, Oraviţa Caraş;
Moţoc Mircea, student, Bucureşti;
Racman Gogu, student, Hodivoaia-Vlaşca;
Teohari Mircea, student, Bucureşti;
Bujgoli Spiru, lic. lit., Frasani-Durostor;
Moraru Alexandru, student, Dej-Someş;
Rioşeanu Petre, dir. Nitrogen Bucureşti;
Constantiniu Dorin, contr. S. T. B., Bucureşti;
Dobre Radu, manip. S. T. B., Bucureşti;
Danielescu Josim, student, Ploieşti;
Nicolicescu Gheorghe, elev, ing., Bucureşti;
Borzea Virgil, student, Braşov;
Carataşu Chiriac, student; Bucureşti;
Busuioc Ioan, student, Bucureşti;
Maricari Nicolae, locot. ref., Bucureşti;
Tucan Boris, viticultor, Hartop-Tighina.
un legionar neidentificat

Lagarul de la Miercurea Ciuc
Stegarescu Constantin, contabil, Bucureşti Ilfov;
Borzea Titus, student, Braşov;
Radulescu Virgil, gazetar, Bucureşti;
Enescu Ioan, student, Bucureşti;
Micu Augustin Liviu, inginer, Timişoara;
Macoveschi Ioan, desenator, Bucureşti;
Pavlescu Alexandru, avocat, Bucureşti;
Biriş Ovidiu, avocat, Bucureşti;
Susai Vasile, lic. Drept, Bucureşti;
Felecan Vasile, ajust. mecanic, Bucureşti;
Prodea Nicolae, lacatuş, Bucureşti;
Grama Iosif, student, Bucureşti;
Miter Ioan, student, Caransebeş;
Popescu B. Anton, funcţionar, Baile Herculane;
Noaghiea Gh. Virgil, student, Caransebeş;
Tiponuţ Gheorghe, elev liceu, Oradea;
Nuţiu Aurel, student, Bucureşti;
Teodorescu Gheorghe, sculptor, Ploieşti;
Todan Coriolan, student, Fibiş-T. Torontal;
Ducaru Dumitru, subing., Raşnov-Braşov;
Ungureanu Corneliu, lic. litere, Craiova;
Corbeanu Vasile, student, Bragadiru-Ilfov;
Coman Constantin, student, Bragadiru-Ilfov;
Popa Tiberiu, stud., Bragadiru-Ilfov;
Popescu Marin, stud., Cumpana-Constanţa;
Vilmuş Adam, bucatar, Iaşi;
Dorca Afilon, abs. Teolog., Velişoara-Severin;
Cioflec Marius, student, Timişoara;
Benec Constantin, funcţionar CFR, Ohaba-Matnic Severin;
Gheorghe Constantin, student, Stupini-Braşov;
Strugaru Nicolae, avocat, Iaşi;
Constantinescu Dimitrie, abs. med., Iaşi;
Dobrin Liviu, abs., med., Arpaşul de Jos-Fagaraş;
Zus Radu, student, Cernauţi;
Buhai Vasile, student, Bucureşti;
Iordache N. Nicoara, asistent univ., Bucureşti;
Raicu Const., licenţiat, Iaşi;
Stamate Eugen, student, Iaşi;
Zanche Petre, funcţionar, Iaşi;
Garcineanu Florin, lt. ref., Bucureşti;
Vasiliu Gheorghe, lt. ref., Iaşi;
Filipov Vasile, comerciant, Bucureşti.
2 legionari neidentificaţi

Bucureşti - Echipa Miti Dumitrescu
Dumitrescu Dumitru, avocat, Ploieşti;
Popescu Cezar, student medicina, originar Ploieşti;
Popescu Traian, student Drept, originar Ploieşti;
Moldoveanu Ion, student Politehnica, originar Ploieşti;
Ionescu R. Ion, student Drept, originar Ploieşti;
Vasiliu Ion, desenator, originar Ploieşti;
Ovidiu Isaia, fotograf, Bucureşti M. Bratianu 34;
Stanciulescu Marin, lacatuş, Bucureşti, Bd. Bratianu 24;
Paraschivescu Gheorghe, student Politehnica, Bucureşti Bd. Bratianu 24;

Inchisoarea Vacareşti - Crematoriul "Cenuşa"
Dragomirescu Victor, abs. Politehnica.

In momentul comiterii celor 252 de asasinate, 95 + 1 (Victor Dragomirescu) dintre victime se gaseau in custodia autoritaţilor statului, din care 19 fusesera condamnate definitiv in urma unor procese (prinţul Alexandru Cantacuzino, ing. Gheorghe Clime, Mihail Polihroniade, etc...), restul erau in stare de arest sau cu domiciliu obligatoriu, autoritaţile fiind responsabile pentru integritatea lor corporala.
Echipa lui Miti Dumitrescu, formata din 9 persoane, se predase autoritaţilor, in consecinţa, erau tot sub stare de arest, cu sau fara mandat de arestare.
In consecinţa, asasinarea celor 105, se incadreaza din punct de vedere juridic in categoria crima politica cu premeditare, cu circumstanţe agravante prin funcţiile oficiale ale atentatorilor.
La care se adauga şi profanarea de cadavre.
Aşa a incadrat asasinatul Comisia speciala de ancheta criminala infiinţata prin Decretul-lege nr. 3321 bis din 23 septembrie 1940, completat prin Decretul 3321 bis din 3 octombrie 1940, dispunand şi arestarea complicilor la asasinat.
Restul de 147, marea majoritate au fost executaţi sumar, de multe ori la bunul plac al autoritaţilor, aşa cum a fost cazul minorului Florea Gaman din Slatina.
Cadavrele au fost aruncate pe marginea drumului, cu inscripţia "Tradator de ţara" atarnata de gat.
In majoritatea cazurilor, cadavrele nu au fost returnate familiilor, ele fiind ingropate pe ascuns.
Prin modul in care a fost planuit şi executat de catre autoritaţile statului, in speţa, tocmai de persoanele puse sa apere legea, acest asasinat se incadreaza la categoria "terorism de stat".

Prin Decretul-lege nr. 3321 bis din 23 septembrie 1940, completat prin Decretul 3321 bis din 3 octombrie 1940, a fost infiinţata Comisia speciala de ancheta criminala, cu sarcina de a ancheta şi instrumenta toate crimele comise contra legionarilor in perioada regimului de dictatura regala.(24 februarie 1938 - 6 septembrie 1940)

Comisia a anchetat efectiv incepand cu 4 octombrie 1940, in 38 de şedinţe, in care s-au luat 60 de interogatorii şi 58 declaraţii de martori, ancheta derulandu-se efectiv pana in data de 26 noiembrie 1940, prin decretul 3009 din 8 decembrie 1940, comisia fiind desfiinţata.
In urma acestor anchete, comisia a emis iniţial un numar de 33 de mandate de arestare, vizand responsabilii prezumtivi de asasinatele din 29/30 noiembrie 1938, dar şi de urmatoarele, respectiv: generalul Gabriel Marinescu, fost prefect al Poliţiei Capitalei, generalul Ion Bengliu, fost inspector general al Jandarmeriei, generalul Gheorghe Argeşanu, fost comandant al Corpului II de Armata, Radu Pascu, fost preşedinte al Curţii de Apel Bucureşti, colonel V.Zeciu, fost prim-procuror militar, colonel Ştefan Gherovici şi colonel Anibal Panaitescu din Jandarmerie, maiorii Iosif Dinulescu, Aristide Macoveanu şi Alexandru Popescu din Jandarmerie, Ernest Urdareanu, fost mareşal al Palatului, disparut, (a fost facuta o cerere de extradare din Spania, careia autoritaţile spaniole nu i-au dat curs) Vasile Parisianu, fost director in Prefectura Poliţiei Capitalei (extradat din Iugoslavia), Nicu Ştefanescu, fost director in Siguranţa Generala, comisarul Pavel Patriciu din Prefectura Poliţiei Capitalei, agenţii de poliţie ; Gheorghiu Petre, Niculae Gaman, Constantin I. Popescu, jandarmul Ion Iordache zis Iordanescu, Gh. Comşa şi Nicolae Lescenco, jandarmi : plutonier major Niţu Ştefan, plutonierii Nicolae Bularda, Ion N. Casota, Neacşu Craciun, V. Moisescu, Gh. Niculescu, Gh. Oancea, Const. Sarbu, Ion Stanciucu, V. Taşca şi Nicolae Zainescu, sergentul instructor Tudor Petre şi soldatul Barabas Ion.

In scurta vreme, comisia a stabilit ca in multe crime mai erau implicaţi 55 prefecţi de judeţ, 55 comandanţi de jandarmi, cel puţin tot ataţia comisari, inspectori şi ofiţeri de jandarmi, plus 20 de executanţi ai crimelor respective, comisia urmand sa redacteze mandatele de arestare, emiţand o parte din ele, care a condus la alte arestari.
O parte din mandate, emise pentru inchisoarea Vacareşti, au fost remise comisiei de catre Prefectul Poliţiei, colonelul Ştefan Zavoianu, pentru a fi emise pentru inchisoarea Jilava.
In data de 26 noiembrie, un comando legionar a executat sumar un numar de 65 deţinuţi la Jilava, cei 33 menţionaţi anterior, plus inca alţii, care fusesera arestaţi ulterior.
Datorita acestui eveniment, lucrarile comisiei au fost sistate, comisia nemaifiind in masura sa-i trimita pe arestaţi in faţa justiţiei.
Deşi comisia nu a reuşit sa stabileasca ierarhia precisa a responsabilitaţilor, din documentele de arhiva, cuprinzand declaraţiile martorilor şi participanţilor la aceste crime fara precedent in istoria Romaniei, se poate reconstitui firul acelor evenimente şi de asemenea, se pot deduce responsabilii.
Un caz mai deosebit este cel al lui Mihail Moruzov, fost director al Serviciului Secret de Informaţii, arestat in seara zilei de 6 septembrie 1940, pe cand se intorcea de la o consfatuire cu amiralul Canaris, şeful Abwehr-ului, de la Veneţia.
Acesta, in calitate de şef direct al lui Nicu (zis Niky) Ştefanescu, adjunctul sau, era responsabil pentru anchetele derulate sub tortura ale acestuia, prin care urmarea sa "smulga marturisiri" legionarilor arestaţi.
De asemenea contribuise direct la elaborarea listei celor 105 capetenii legionare ce fusesera asasinate in 22 septembrie 1939, in cadrul operaţiunii de represalii ordonate de catre Carol al II-lea in urma asasinarii lui Armand Calinescu.

Mandatul de arestare a fost emis la cererea generalului Ion Antonescu, care tocmai fusese investit prim ministru cu puteri sporite de catre Carol al II-lea, care abdicase in favoarea fiului sau.
Pe langa faptul ca distrusese documente de arhiva, Moruzov mai era acuzat şi de abateri grave de la regulamentul SSI, deoarece intocmise un "dosar compromiţator" despre doamna Liţa Baranga, mama lui Ion Antonescu, in varsta de 82 de ani in 1940, şi-i "regizase" acestuia un proces de bigamie, proces caştigat de general.
Adversar ireductibil al activitaţilor ilegale ale lui Moruzov, instigate de Carol al II-lea, Antonescu strangea de peste un deceniu dovezi asupra conspiraţiilor acestuia in cadrul SSI.

Cazut in "dizgraţia" camarilei, gen. Gabriel Marinescu, principalul autor al asasinatelor se "spovedeşte" in faţa lui Constantin Argetoianu, care, conştiincios, noteaza totul in insemnarile sale :
„Au avut indrazneala sa spuna ca trebuia sa plec fiindca o destindere era necesara şi eram eu, omul omorurilor din septembrie. Eu? Eu n-am facut decat sa execut ordinul regelui. Am primit ordin sa curaţ pana seara şi pe asasinii lui Calinescu şi pe cei de la Ramnicu Sarat şi cate trei de judeţ. Am cerut ragaz, sa mai pot lua oamenilor cate o declaraţie, sa se mai poata alege printre cei vinovaţi. S-a refuzat. Au fost prefecţi care n-au avut culpabili de desemnat, caci toţi cei banuiţi mai serios fusesera concentraţi şi trimişi prin alte garnizoane, şi au impuşcat inocenţi! Va citez cazul de la Braşov, pe care l-am cunoscut… Domnule ministru, s-au omorat oameni degeaba, numai din cauza hienei de Urdareanu care innebunea de Rege, de frica pentru pielea lui… care tot o sa plezneasca!De cate ori nu le-am spus, sa stam de vorba cu oamenii, caci ii putem intoarce… N-au vrut; eu am ascultat de porunca! M-au invinuit ca tolerez in poliţie oameni care s-au imbogaţit. Domnule ministru, cu oameni care nu se imbogaţesc voiau ei sa ucid fara sentinţa??”.

19 dintre liderii legionari asasinaţi in 21/22 septembrie 1939, printre care Alexandru Cantacuzino, Gheorghe Clime, Mihail Polihroniade, etc..., au fost reabilitaţi şi achitaţi post-mortem in 1940, prin rejudecarea a procesului inscenat in 1938.
Unul dintre aparatori in acest proces a fost avocatul legionar Horia Cosmovici.
Procesul a fost revizuit prin Decizia Nr. 4 din 21 Noiembrie 1940 a Comisiei pentru revizuirea proceselor politice, in urma careia 19 lideri legionari au fost achitaţi de condamnarile pronunţate in urma procesului din iulie 1938, sentinţa fiind definitiva.
Multe din ramaşiţele pamanteşti ale celor 252 persoane asasinate in 21/22 septembrie nu au fost gasite, mulţi din cei asasinaţi fiind ingropaţi in secret.
Cele care au putut fi identificate, cele ale liderilor legionari din primul eşalon, dar şi ale altor legionari asasinaţi in timpul dictaturii regale au fost recuperate şi inmormantate in Cimitirul Legionar din Predeal (cimitirul Manastirii "Sf. Nicolae" din Predeal)

Dupa proclamarea Statului Naţional Legionar, ziua de 22 septembrie a fost proclamata Ziua Eroilor şi Martirilor Legiunii, o parte din cei 85 de lideri legionari asasinaţi in lagarele de concentrare de la Vaslui, Miercurea Ciuc, inchisoarea Ramnicu Sarat şi Spitalul Militar Braşov au fost dezgropaţi din cimitirele lagarelor, fiind apoi inhumaţi in cimitirul Manastirii Predeal, in cadrul unei mari solemnitaţi la care au participat Fabricius, ambasadorul Germaniei, şi Ghigi, ambasadorul Italiei.
Dupa instaurarea regimului comunist, cimitirul legionar de la Predeal a fost profanat, troiţele ridicate in memoria liderilor legionari au fost distruse, iar crucile arse, pentru a nu deveni eventual loc de pelerinaj.
In 1998, membri ai Partidului Pentru Patrie şi ai gruparii "Prezent" au ridicat aici, cu binecuvantarea Mitropolitului Ardealului, un monument, inchinat legionarilor reinhumati la Predeal.(sursa: Wikipedia)

 
 

Tu ce parere ai ?


 

Ti-a placut articolul?

Daca informatia ti s-a parut interesanta, distribuie link-ul si prietenilor.