Casa Printului Eugen, o pagina de istorie lasata de izbeliste de administratia locala

Scris de Gabriela Stegarescu | Publicat in 17.10.2015 22:12 | Publicat in DOCUMENTAR | Tipareste pagina

La 28 august 1716, Eugeniu de Savoya si-a stabilit tabara la Beregsau, in apropierea Timisoarei.  
Garnizoana Timisoarei consta atunci in 18.000 soldati turci.

Istoriograful oficial al Portii otomane prezinta astfel asediul: ”Dusmanii credintei, care asediau Cetatea Timisoara, in numar de peste 150.000 de afurisiti”, au sapat santuri si gropi adanci si largi si au asezat tunuri.

La 12 octombrie 1716, pe la ora 11.30, un steag alb era ridicat pe zidul cetatii Timisoarei.
Pierderile armatei austriece au fost de 6.597 oameni morti si raniti.
La 13 octombrie 1716, Mehmed  Pasa, ultimul comandant otoman al Timisoarei, a semnat, in cortul Printului Eugeniu de Savoya, actul de capitulare a turcilor.
La 17 octombrie 1716, cei 12.000 soldati turci ce au supravietuit asediului au fost lasati sa iasa din cetate si sa se retraga din Banat, la sud de Dunare.
Intrarea lui Eugeniu de Savoia in cetate s-a facut in 18 octombrie 1716, de ziua nasterii sale, pe poarta numita Forforosa (Poarta Cocosului - OrosCapisi sau Horros kapi), care a fost redenumita ulterior Poarta Printului Eugen.
La constatarea prazii de razboi s-au numarat 120 de tunuri care aveau intiparita pajura austriaca si erau din timpul ocuparii Timisoarei de catre turci in 1552.

Cronicarul otoman, Mehmed Rasid, referitor la importanta strategica a Timisoarei: „o astfel de cetate intarita, care era digul granitelor islamice si lacatul Tarii Romanesti si al Moldovei, precum si al altor tinuturi aflate pe partea cealalta a Dunarii, a intrat in mana ghiaurilor din cauza delasarii si nepasarii apartorilor, desi avea in ea inca nenumarate cete de osti si, chiar daca asediul ar fi durat timp de 4–5 ani, tot ar fi avut cantitati suficiente de zaherea, munitii si arme de lupta… Sultanul a ascuns populatiei timp de 15–20 de zile caderea acestei cetati, dar pana la urma a trebuit sa anunte trista veste”.

La 1 noiembrie 1716, Contele Claudius Florimund Mercy a primit si statutul de Guvernator militar si civil, moment in care au inceput pregatirile pentru planul de sistematizare si reorganizare al orasului Timisoara si a intregii regiuni Banat.
Casa Printului Eugen se afla pe strada Eugeniu de Savoya, la numarul 24.
Casa Printului Eugeniu de Savoya a fost ridicata din caramizile fostei Porti Forforosa, ȋn urma sistematizarii din 1817, cand aceasta a fost demolata, pentru ca incurca circulatia.
Pe frontispiciul cladirii s-a montat stema aflata pe Poarta Forforosa.
Inainte de a se ridica cladirea actuala, sub poarta Cetatii se construise o incapere care a apartinut comunitatii evreiesti, acolo functionand intre 1755-1760 o casa de rugaciuni.
In perioada interbelica, Casa Printului Eugeniu de Savoya a adapostit firme din domeniul laptelui, painii, legume si zarzavaturi, apoi a fost restaurant si carciuma.
In 1934, in cladire a functionat biroul general de comert, industrie si agricultura, apoi in 1946 s-a deschis aici Agentia teatrala.
Nationalizarea din 1948 a pus capat tuturor initiativelor private.
Cladirea a adapostit in general chiriasi, care dupa 1990 si-au cumparat apartamentele.

Legendele urbane spun ca ca axul casei situate in Piaţa Ionel C. Bratianu nr.1 ar fi osia de la trasura cu care Printul Eugeniu de Savoya a intrat in cetate pentru prima data dupa capitularea turcilor.
Axul are 2,5 m lungime si este asemanator cu osia unui car.
In anul 1950, putea fi vazuta o tablita ce avea inscriptionat textul "Casa cu axa de fier din secolul al XVIII-lea". (sursa: wikipedia)

 
 
 
 

Tu ce parere ai ?


 

Ti-a placut articolul?

Daca informatia ti s-a parut interesanta, distribuie link-ul si prietenilor.