Cea mai mare deportare a romanilor din Basarabia

Scris de Stiri de Timisoara | Publicat in 04.07.2015 12:23 | Publicat in DOCUMENTAR | Tipareste pagina

Al doilea val de deportari din Basarabia şi nordul Bucovinei, Operaţiunea denumita conspirativ IUG (tradus SUD), a inceput in noaptea de 5 spre 6 iulie 1949, la orele 2 de dimineaţa şi a durat pana la ora 8 seara a zilei de 7 iulie.
Evenimentul a fost catalogat ulterior drept "cea mai mare deportare a populaţiei basarabene".

La 17 martie 1949, V. Ivanov, preşedintele Biroului pentru RSSM, şi N. Covali, intr-o scrisoare adresata lui Stalin, rugau CC al PC(b) din toata Uniunea sa permita deportarea din republica a 39.091 de persoane: chiaburi, activişti ai partidelor profasciste, etc.
La 6 aprilie 1949 este adoptata hotararea strict secreta Nr. 1290-467cc a Biroului Politic al CC al PC "Cu privire la deportarea de pe teritoriul RSS Moldoveneasca a chiaburilor, foştilor moşieri, marilor comercianţi, complicilor ocupanţilor germani, persoanelor care au colaborat cu organele poliţiei germane şi romaneşti, a membrilor partidelor politice, a gardiştilor albi, membrilor sectelor ilegale, cat şi a familiilor tuturor categoriilor enumerate mai sus".

Hotararea prevedea deportarea a 11.280 familii care intruneau 40.850 persoane.

Acestea urmau sa fie stramutate pentru totdeauna in regiunile Kazahstanului de Sud, Djambul şi Aktiubinsk, precum şi regiunile Altai, Kurgan, Tiumen, Tomsk din Rusia.
Se preconiza ca deportarea sa aiba loc in iunie 1949, sub controlul şi raspunderea Ministerului Securitaţii de Stat (KGB).
Deportarea culacilor, foştilor moşieri, marilor comercianţi şi a familiilor lor urma sa aiba loc conform listelor vizate de Sovietul Miniştrilor din RSSM, iar a celorlalte persoane - conform deciziei Consfatuirii Speciale (Osoboie Soveşcianie) a Ministerului Securitaţii de Stat a URSS.
Ministerul de Interne al URSS, (personal tov. Kruglov) era imputernicit sa organizeze escortarea şi transportarea deportaţilor din RSSM, controlul administrativ al acestora in teritoriile noi pentru a evita posibilitatea evadarii, angajarea lor in colhozuri, sovhozuri şi la intreprinderi.

Organizarea echipei care urma sa se ocupe de deportare s-a facut in perioada 23-24 iunie.
Din conducere faceau parte: general-maiorul Iosif Lavrentievici Mordoveţ - ministrul Securitaţii RSSM, general-maiorul Ivan Ilici Ermolin - imputernicitul MGB al URSS, colonelul Aleksandr Alexeevici Kolotuşkin- adjunctul ministrului Securitaţii RSSM pe cadre.
Tot aici era specificata echipa grupelor informativa, operativa, de evidenţa, de transmisiune, conducerea grupurilor operative de serviciu, echipa maşiniştilor.
Per total erau 30 de persoane, absolut toate din structurile MGB al RSSM.
Din Moscova in RSSM au venit 32 de medici şi 64 asistente medicale, care au fost cazaţi, asigurandu-li-se hrana şi toate condiţiile necesare in aşa fel, incat sa se ţina in secret scopul venirii lor.
Echipa de conducere a operaţiunii IUG şi-a inceput activitatea la 24 iunie 1949.

Dupa ce au decurs toate pregatirile, la 3 iulie 1949, conducerea de la Chişinau (Selivanovskii, Mordoveţ, Ermolin) a trimis tuturor organelor KGB locale telefonograma cu urmatorul text:

Raportaţi pana la ora 14.30 daca sunteţi pregatiţi pentru realizarea operaţiei „IUG”.

Intre orele 11.30-13.10, toate sectoarele din republica au primit aceasta telefonograma şi urmau sa raspunda.
Intrucat raspunsul a fost pozitiv, in aceeaşi seara la staţiile de imbarcare au fost aduse trupele operative şi militare necesare, ele fiind dosite şi ţinute in secret.

Catre 4 iulie, tot efectivul era mobilizat pentru inceputul operaţiunii.
Ministrului de Interne al URSS i s-a raportat finisarea pregatirilor pentru desfaşurarea operaţiunii „IUG”.
La 4 iulie 1949, tuturor sectoarelor locale MGB din republica le-a fost trimisa directiva strict secreta a MGB al URSS şi MGB al RSSM cu privire la inceputul operaţiunii „IUG”.
Se ordona inceputul deportarii şi raportarea peste fiecare doua ore a evoluţiei operaţiunii, a tuturor incidentelor, problemelor şi dificultaţilor care apar pe parcurs.
Peste 24 de ore de la finisarea operaţiunii, trebuia sa se raporteze despre totalizarea deportarii, indicandu-se numarul celor deportaţi - al femeilor, barbaţilor şi copiilor -, al celor care s-au sustras de la deportare (de la locul de trai, pe parcursul transportarii spre staţiile de imbarcare sau de la staţiile de imbarcare).

Baza legala a deportarii din 1949 s-a pretins a fi decretul Prezidiului Sovietului Suprem al URSS din 8 martie 1941.
Cu privire la obţinerea cetaţeniei sovietice de catre locuitorii din Bucovina şi redobandirea cetaţeniei sovietice de catre locuitorii din Basarabia, conform caruia romanii basarabeni, fiind declaraţi cetaţeni sovietici, colaborasera in anii razboiului cu administraţia romaneasca şi tradasera, astfel, patria sovietica.
Dar romanii din Bucovina n-au solicitat niciodata cetaţenia sovietica, iar basarabenii n-au avut-o, ca sa o redobandeasca.

Operaţiunea IUG a inceput in noaptea de 5 spre 6 iulie 1949, la orele 2 de dimineaţa şi a durat pana la ora 8 seara a zilei de 7 iulie.

Aşa cum s-a intamplat cu deportarea in masa din iunie 1941, nu toţi cei care au fost incluşi iniţial in liste au fost deportaţi. Documentele de arhiva arata in mod concludent ca, de aceasta data, vestea despre planificarea unei operaţiuni de deportare a facut inconjurul provinciei cu saptamani inainte, graţie informaţiei oferite de anumiţi reprezentanţi ai puterii care şi-au inştiinţat rudele vizate in acest sens.

Autoritaţile au incercat, de aceea, sa ţina in mare secret macar data desfaşurarii operaţiunii şi din aceasta cauza unele primarii au primit listele abia in ziua operaţiunii.

Din totalul de 12 860 de familii incluse iniţial in liste, n-au fost ridicate 1 567 familii, iar acest lucru s-a intamplat din cauze diferite: 274 familii intrasera intre timp in colhoz; 240 - au prezentat, chiar in timpul operaţiunii de stramutare, dovezi documentare care atestau ca unii membri ai familiei faceau armata; 35 familii aveau ordine şi medalii sovietice; 508 - işi schimbasera domiciliul, iar 105 familii reuşisera sa se ascunda.

Arestarile s-au facut noaptea cu forţele soldaţilor veniţi in sate cu maşinile.
Unii cetaţeni care au incercat sa scape cu fuga au fost impuşcaţi.
Gospodarii arestaţi impreuna cu familiile lor, cu copiii, cu batrani, fara a li se permite sa ia rezerve cu ei, au fost urcaţi cu forţa in vagoane pentru vite şi duşi.
Toate bunurile - casele, utilajul ţaranilor deportaţi - au fost transmise colhozurilor, iar o parte din ele au fost furate, vandute de catre organele financiare ale raioanelor respective.

Multe din aceste edificii au fost oferite ofiţerilor care erau aici in NKVD, nomenclaturii etc.

Mulţi dintre gospodarii deportaţi nu au mai revenit in patrie, au fost impuşcaţi pe drum, au murit de foame, de boli, de durere sufleteasca, de munca peste puterile lor.

In urma deportarii din iunie 1949 impactul dorit de autoritaţile comuniste sovietice a depaşit toate aşteptarile.
Acest lucru este adevarat mai ales in ceea ce priveşte efectul asupra ritmului de colectivizare in urmatoarele luni dupa deportare.
Astfel, numai in lunile iulie - noiembrie 1949 cota gospodariilor ţaraneşti care au intrat in colhozuri s-a majorat de la 32% la 80% din total, pentru ca sa se ridice la 97% in ianuarie 195167.
Prin urmare, dupa operaţiunea de deportare, din iunie 1949, cei care alcatuiau majoritatea populaţiei locale, ţaranii, şi cei care erau cei mai refractari faţa de puterea sovietica, sunt nevoiţi sa-şi schimbe atitudinea.
Frica de o noua operaţiune, poate de o mai mare amploare, a determinat agricultorii individuali sa renunţe la gospodariile lor şi sa accepte compromisul cu regimul sovietic, un regim care daduse de inţeles ca nu va cruţa nici un fel de protestatar ori rebel.
Mai ales ca cei deportaţi in iunie 1949 erau incluşi in categoria celor care nu aveau dreptul sa mai revina niciodata pe meleagurile natale, conform unei decizii speciale a autoritaţilor de la Moscova.

Conform datelor oficiale, in ziua de 6 iulie 1949, au fost deportate in Siberia 11.293 de familii din Moldova sau peste 35 mii de oameni .
Sursele neoficiale afirma ca aceste cifre nu reflecta intreaga proporţie a dramei moldovenilor, deoarece numarul victimelor deportarilor a fost calculat reieşind din 3 membri ai familiilor.
Se ştie, insa, ca au fost ridicate familii cu 7-8 şi chiar 14 copii.
Dupa alte surse, cele 11.293 de familii reprezentau 35.796 persoane, din care 9.864 barbaţi, 14.033 femei şi 11.889 copii.
7620 de familii au fost considerate chiaburi, iar celelalte acuzate de colaborare cu fasciştii, de apartenenţa la partidele burgheze romaneşti sau la secte religioase ilegale.(sursa: Wikipedia)

Citeşte şi despre Noaptea de 12 spre 13 iunie 1941 (ora 2.30): Primul val de deportari ale populatiei din Basarabia si Bucovina de Nord

Sa vina in raiul sovietic. Iesiti-le in cale cu flori!...

 
 

Tu ce parere ai ?


 

Ti-a placut articolul?

Daca informatia ti s-a parut interesanta, distribuie link-ul si prietenilor.