CIMITIRUL VESEL de la SAPANTA, pe PRIMUL LOC in TOPUL MONUMENTELOR FUNERARE din EUROPA... FOTO

Scris de Gabriela Stegarescu | Publicat in 15.04.2017 14:37 | Publicat in DOCUMENTAR | Tipareste pagina

Cimitirul Vesel din Sapanţa este, probabil, obiectivul turistic maramureşean cel mai cunoscut in lume. E clasat pe primul loc in topul monumentelor funerare din Europa şi pe al doilea din lume, dupa „Valea Regilor”.
Cimitirul Vesel din Sapanţa este un monument istoric clasat in grupa A - monument istoric de valoare nationala si internationala (Legea 422/2001 republicata, art. 8 alin. (1), litera a).
 
Cimitirul dateaza de la mijlocul anilor 1930 si este creatia artistului popular Stan Ion Patras - sculptor, pictor si poet popular.
Creativitatea lui Patras a scos la iveala aceasta monumentala si renumita opera de arta.
Mai bine de 50 de ani, artistul a creat sute de cruci din lemn, sculptate in stilul sau caracteristic. Fiecare cruce are şi o scurta poezie, cateva rime simple, intre 7 si 17 versuri.
Dupa moartea lui Patraş, in 1977, opera lui a fost continuata de ucenicul sau, Dumitru Pop Tincu.
Dupa moartea lui, in 1977, opera lui a fost continuata de ucenicul sau, Dumitru Pop Tincu.
 
Materialul folosit pentru cruci este lemn de stejar care, dupa ce a fost taiat si uscat, este inscriptionat manual.
In partea de sus a fiecarei cruci, exista un basorelief cu o scena din viata celui decedat.
Scenele sunt simple si am putea spune chiar naive in stil, dar aduc din trecut viata locuitorilor satului, prezentand un aspect relevant din existenta fiecaruia.
Ele prezinta femei torcand lana, tesand covoare sau facand paine, barbati care taie lemne sau ara pamantul, pastori cu turmele, lucratori in lemn, lautari si multe alte ocupatii.
Dupa ce crucea este sculptata, ea este pictata de obicei cu un fundal albastru, asa numitul „albastru de Sapanta“, al carei secret i-a fost transmis lui Dumitru Pop Tincu de catre Stan Ion Patraş.  Scenele sunt pictate folosind culori vibrante: galben, rosu, alb si verde.

Nicio cruce nu e terminata fara o scurta poezie, cateva rime simple, intre 7 si 17 versuri.
Epitafurile sunt sincere, spontane si scrise la persoana I, mesaje adresate de persoana decedata celor care traiesc.
Stilul este liric, dar satira se regaseste frecvent.
Fiecare poem contine numele celui decedat, precum si un aspect esential din viata acestuia.(sursa: Consiliul Judeţean Maramureş)

 
 
 
 

Tu ce parere ai ?


 

Ti-a placut articolul?

Daca informatia ti s-a parut interesanta, distribuie link-ul si prietenilor.