Cine a fost Popa Sapca?

Scris de Gabriela Stegarescu | Publicat in 04.03.2012 12:53 | Publicat in DOCUMENTAR | Tipareste pagina

Popa Şapcă este sinonim în Timişoara cu puşcăria. Şi dacă s-au tot schimbat numele străzilor timişorene, numele străzii pe care se află Penitenciarul din Timişoara a rămas neschimbat. Popa Şapcă este un punct de reper pentru viaţa socială a oraşului de pe Bega.Dar cine ştie cine a fost cu adevărat Popa Şapcă, cel al cărui nume este atât de celebru?

Pe scurt, Popa Radu Şapcă s-a născut la sfârşitul secolului al XVIII-lea, în 1795, la Celei, în fostul Romanaţi, şi a murit la 3 iulie 1876, la Mânăstirea Brâncoveni, a fost revoluţionar, membru al Societăţii “Frăţia”, a participat la Revoluţia de la 1848, fiind membru al Guvernului provizoriu de la Islaz, a fost exilat în perioada 1848-1855, a fost curator la Mânăstirea Hotărani şi chiar stareţ al Mânăstirii Cozia.

La 9 iunie 1848 a binecuvântat Revoluţia şi a citit Proclamaţia în 22 puncte (punctul 13, împroprietărirea ţăranilor fără despăgubire) şi a fost ales membru al Guvernului provizoriu, alături de I. Heliade Rădulescu, Cristian Thell, Ştefan Golescu şi Nicolae Pleşoianu. La 15 iulie 1848 era năstravnic la Mânăstirea Sadova
din Dolj. La 29 octombrie 1848 a fost arestat pentru participarea la Revoluţie şi închis la Văcăreşti, surghiunit pentru 2 ani la Sf. Munte Athos şi mutat la Bursa cu majoritatea revoluţionarilor (1849-1853), apoi în exil la Şumla şi Rusciuc (1853-1856).
În 1856 s-a reîntors în ţară, iar domnitorul Alexandru Ioan Cuza la numit preot curator la Râmnicu Vâlcea, apoi la Mânăstirea Hotărani din Romanaţi, curator la Mânăstirea Brâncoveni.

Revoluţia a reuşit să preia controlul pe o perioadă de trei luni de zile, între 11 iunie şi 13 septembrie. În această situaţie, vechea conducere a apelat la armatele Turciei şi Rusiei care au intrat în ţară şi au reprimat revoluţia. La scurt timp, a fost reinstalat vechiul regim, iar liderii paşoptişti au fost vânaţi unul câte unul, iar căimăcănia şi toate autorităţile au dat ordine pentru prinderea celor care instigaseră mulţimea la revoltă.
La 27 septembrie 1848, mitropolitul Nifon s-a adresat oficial autorităţilor judeţului Dolj şi a cerut arestarea preotului Radu Şapcă din Celei, "cel ce întâi a blagoslovit steagurile revoluţionare la satul Islaz şi carele de către desfiinţatul guvern revoluţionar s-a şi orânduit igumen la Mănăstirea Sadova din judeţul Dolj, în locul legiuitorului igumen ce se afla acolo, spre recunoştinţă că luase parte la acele tulburări", deşi, cu câteva luni înainte, mitropolitul Nifon semnase, în calitate de şef al guvernului, actul de instalare ca egumen pentru preotul Radu Şapcă. La 14 octombrie 1848, prin ordin ministerial, dorobanţii au mers la Sadova pentru a-l aresta, dar, negăsindu-l aici, au fost direcţionaţi spre Celei, unde Popa Şapcă se afla pentru a-şi vizita rudele.

Popa Şapcă a fost închis o perioadă în arestul Mitropoliei de la Bucureşti, dar, la 11 noiembrie 1848, a fost mutat din ordinul generalului Luders la Mănăstirea Văcăreşti, alături de alţi fruntaşi ai revoluţiei paşoptiste.

La Văcăreşti, popa Radu Şapcă a rămas până în vara lui 1849, când domnitorul Barbu Ştirbei a primit firman din partea sultanului pentru a-i expulza din ţară pe cei mai periculoşi revoluţionari paşoptişti. La 8 iulie, Popa Şapcă a fost dat pe mâna turcilor, care l-au exilat Muntele Athos.

În timpul Războiului Crimeii, revoluţionarii exilaţi în Bursa şi Constantinopol au primit permisiunea de a locui mai aproape de graniţele ţării. Popa Şapcă a reuşit să ajungă la Şumla, de unde trecea noaptea cu barca peste Dunăre pentru a-şi vedea familia din Celei.

Trecuseră şapte ani de pribegie şi ajunsese la 60 de ani, tocmai în anul 1855, când Popa Şapcă a primit acordul domnitorului Barbu Ştirbei pentru a reveni în hotarele ţării.

Datorită lui Dimitrie Bolintineanu, popa Şapcă ajunge, în noiembrie 1863, administrator la Mănăstirea Hotărani, situată la 12 km de oraşul Caracal.
În ultima parte a vieţii sale, a îndeplinit funcţia de egumen la Mănăstirea Brâncoveni. A murit la 3 iulie 1876, la vârsta de 81 de ani.

 
 

Tu ce parere ai ?


 

Ti-a placut articolul?

Daca informatia ti s-a parut interesanta, distribuie link-ul si prietenilor.