Consiliul Fiscal / Evaziunea fiscala

Scris de Gabriela Stegarescu | Publicat in 23.06.2012 09:22 | Publicat in DOCUMENTAR | Tipareste pagina

Raportul anual pe 2011 / V. Sustenabilitatea finanţelor publice
V.5 Evaziunea fiscală
Conform calculelor Consiliului Fiscal pe baza datelor INS, evaziunea fiscală39 are o dimensiune ridicată în România, doar în cazul CAS, TVA şi impozitului pe venit ea reprezentând 10,3% din PIB în anul 2010 (Tabelul 12 ).
Diferenţa dintre numărul persoanelor care au declarat că muncesc într-o întreprindere şi numărul persoanelor declarate angajate de întreprinderi reprezintă "munca la negru". Munca la negru este evaluată cu aceleaşi componente ale situaţiei legale: salarii brute medii, contribuţii la asigurări sociale etc. Consumul intermediar este determinat folosind aceeaşi pondere în producţie ca cea obţinută de întreprinderile mici pentru respectivele ramuri de activitate. În conturile naţionale româneşti se fac estimări privind evaziunea de la plata taxei pe valoarea adăugată. Evaziunea fiscală se obţine ca diferenţă între TVA teoretică şi cea încasată la bugetul de stat. TVA teoretică este estimată cu ajutorul elementelor de consum intermediar, consum final al gospodăriilor populaţiei, consum final al administraţiei publice şi private şi FBCF, pe baza cotelor de TVA pe produse, stabilite prin lege. Această fraudă fiscală este inclusă în valoarea producţiei, precum şi în valoarea adăugată brută pentru fiecare ramură corespunzătoare. În ceea ce priveşte sectorul informal, estimarea economiei neobservate se realizează pentru toate activităţile realizate de asociaţiile familiale şi lucrătorii pe cont propriu. Informaţiile despre aceste activităţi provin de la MFP. Estimarea nu este pur de subraportare, pentru că metoda conţine, de asemenea, şi o problemă de neînregistrare şi de lipsă a anchetelor statistice pe acest segment al economiei.

Tabelul 11: Evoluţia numărului de salariaţi

Tabelul 12

                           Pe baza datelor din ancheta forţei de muncă se estimează numărul de persoane care lucrează în asociaţii familiale şi al întreprinzătorilor individuali/liber-profesionişti. Realizarea estimărilor se face pe principiul conform căruia veniturile persoanelor nesalariate nu pot fi mai mici decât media câştigurilor realizate de angajaţii din unităţile mici cu acelaşi domeniu de activitate. Declaraţiile de venit ale asociaţiilor familiale şi lucrătorilor pe cont propriu, depuse la MFP, sunt comparate şi ajustate cu valoarea acestor calcule. Astfel, sunt ajustate veniturile, evaziunea fiscală a unităţilor înregistrate în sectorul informal fiind total eliminată. O altă categorie importantă a economiei neobservate o reprezintă activitatea realizată de unităţile neînregistrate din sectorul informal. În această categorie intră: croitorii, mecanicii auto, coaforii, zugravii, instalatorii, profesorii care predau lecţii particulare, persoane care închiriază casă în timpul vacanţei etc. Pentru astfel de activităţi se realizează evaluări distincte, folosindu-se ipoteze specifice şi surse de date disponibile din sistemul statistic, pentru următoarele ramuri de activitate: hoteluri, construcţii, educaţie.

 
 
 
 

Tu ce parere ai ?


 

Ti-a placut articolul?

Daca informatia ti s-a parut interesanta, distribuie link-ul si prietenilor.