Consiliul Fiscal / Glosar de termeni

Scris de Gabriela Stegarescu | Publicat in 25.06.2012 19:18 | Publicat in DOCUMENTAR | Tipareste pagina

Ajustare ciclică a veniturilor bugetare - eliminarea componentei veniturilor publice care este generată de excesul/deficitul de cerere (expansiunea/contracţia economiei), eliminarea fluctuaţiilor fată de trend; nivelul veniturilor publice ajustate ciclic este nivelul veniturilor încasate dacă PIB-ul ar fi la nivelul său potenţial.
Ajustare stoc-flux a datoriei publice - procedeu care asigură consistenţa între variaţia stocului de datorie şi fluxul de împrumuturi nete. Acesta ia în considerare acumularea de active financiare, modificări ale valorii datoriei denominate în valută, şi ajustări statistice.
Aranjament Stand-by - decizie a FMI urmare a căreia o ţară membră este asigurată că va putea efectua trageri din Contul General de Resurse al Fondului până la un anumit nivel şi pe o anumită perioadă, de obicei unul sau doi ani, cu condiţia respectării angajamentelor prevăzute în aranjamentele de sprijinire ale economiei.
Arierate - împrumuturi sau datorii băneşti care au devenit restante în urma nerespectării condiţiilor contractuale dintre unităţile economice şi stat.
Balanţă bugetară ajustată ciclic - soldul bugetului general consolidat (engl. “Cyclically adjusted budget balance” - CABB), net de componenta ciclică. CABB reprezintă o măsură a tendinţei fundamentale a soldului bugetar. Soldul bugetar structural este CABB fără influenţa elementelor singulare (“one-off”).
Balanţă comercială - parte a balanţei de plăţi ce prezintă diferenţa dintre exporturile şi importurile de bunuri şi servicii realizate într-o anumită perioadă de timp.
Balanţă de plăţi - situaţie statistică ce prezintă tranzacţiile realizate de o ţară cu exteriorul, într-o anumită perioadă de timp.
Cerere agregată – cheltuielile totale efectuate de utilizatorii interni şi externi pentru achiziţionarea bunurilor şi serviciilor finale produse într-o economie. Se determină ca sumă între cererea internă şi exporturile de bunuri şi servicii.
Clasificaţie economică - gruparea cheltuielilor după natura şi efectul lor economic.
Clasificaţie funcţională - gruparea cheltuielilor după destinaţia lor pentru a evalua alocarea fondurilor publice unor activităţi sau obiective care definesc necesităţile publice.
Compactul fiscal european - Parte a Tratatului privind stabilitatea, coordonarea şi guvernanţa în cadrul Uniunii economice şi monetare – nou tratat pe care l-au semnat pe 2 martie 2012 toate statele UE, cu excepţia Regatului Unit şi a Republicii Cehe. Tratatul vizează consolidarea disciplinei fiscale prin introducerea unor sancţiuni aplicate într-un mod mai automat şi a unei supravegheri mai stricte. Noul tratat include cerinţa ca bugetele naţionale să fie echilibrate sau în surplus. Această cerinţă va fi îndeplinită dacă deficitul structural anual nu va depăşi 0,5 % din PIB. Dacă datoria publică este semnificativ sub 60% din PIB şi riscurile la adresa sustenabilităţii finanţelor publice pe termen lung sunt reduse, deficitul structural maxim poate ajunge la 1% din PIB.
Componenta ciclică a balanţei bugetare - parte a modificării balanţei bugetare determinată de evoluţiile ciclice ale economiei.
Condiţionalităţi - politici economice pe care ţările membre urmează să le aplice ca o condiţie pentru utilizarea resurselor FMI. Acestea sunt de cele mai multe ori exprimate sub forma criteriilor de performanţă (de exemplu ţinte monetare şi bugetare), în scopul asigurării faptului că utilizarea finanţării FMI este temporară şi respectă programul de ajustare menit să corecteze dezechilibrele balanţei de plăţi.
Consolidare fiscală - politica ţintită către reducerea deficitelor bugetare şi a acumulării de datorie publică.
Consum final - componentă a cererii interne care cuprinde consumul privat şi cheltuielile guvernamentale cu bunuri şi servicii publice.
Contagiune - reprezintă transmisia unor şocuri la nivel inter-sectorial, pe plan intern şi internaţional, independent de interconexiunile structurale sau de perturbările curente.
Cont de capital - statistică macroeconomică ce prezintă fluxul de transferuri de capital şi de achiziţii / vânzări de active nefinanciare şi nemateriale.
Cont financiar - statistică macroeconomică ce prezintă fluxul de tranzacţii asociate cu schimbarea dreptului de proprietate asupra activelor sau pasivelor externe ale unei ţări şi cuprinde investiţiile străine directe, investiţiile de portofoliu, derivatele financiare, alte investiţii de capital şi activele de rezervă.
Contribuţie - prelevare obligatorie a unei părţi din veniturile persoanelor fizice şi juridice, cu sau fără posibilitatea obţinerii unei contraprestaţii.
Convergenţă reală - în procesul de aderare la o zonă monetară, precum zona euro, este necesară realizarea unei convergenţe reale, în sensul unui grad ridicat de similitudine şi coeziune a structurilor economiilor ţărilor candidate; deşi Tratatul de Maastricht nu menţionează criteriile de convergenţă reală, aceasta poate fi sintetizată printr-o serie de indicatori precum PIB pe locuitor, gradul de deschidere al economiei, ponderea comerţului cu ţările membre în totalul comerţului exterior, structura economiei.
Creştere economică – rata anuală de creştere a PIB real.
Criterii de convergenţă nominală (Maastricht) - cele patru criterii prevăzute de Articolul 140(1) al TFUE care trebuie îndeplinite de către fiecare stat membru al UE înainte ca acesta să adopte moneda euro, şi anume:

1) rata inflaţiei nu trebuie să depaşească cu mai mult de 1,5 puncte procentuale media celor mai performante trei ţări din Uniunea Europeană la acest capitol;

2) rata dobânzii nominale pe termen lung nu trebuie să depăşească cu mai mult de 2 puncte procentuale media ratei dobânzii in primele trei state membre cu cele mai bune performanţe din perspectiva stabilităţii preţurilor;

3) deficitul bugetar trebuie să fie mai mic de 3% din PIB; ponderea datoriei publice în PIB să nu fie mai mare de 60% din PIB;

4) fluctuaţiile cursului de schimb trebuie să nu fie mai mari de +/- 15 procente în ultimii doi ani premergători examinării.
Datorie publică directă - datoria publică totală, mai puţin datoria publică garantată.
Datorie publică garantată - împrumuturi garantate de Ministerul de Finanţe şi autorităţile administraţiei publice locale.
Deficit bugetar structural - deficitul bugetar care s-ar înregistra dacă PIB-ul ar fi la nivelul său potenţial; este acea mărime a deficitului care s-ar înregistra în lipsa influenţelor ciclului economic.
Deficit de cont curent - apare atunci când importurile totale de bunuri, servicii şi transferuri ale unei ţări sunt mai mari decât exporturile de bunuri, servicii şi transferuri ale acelei tari; în această situaţie, ţara respectivă devine un debitor net pentru restul lumii.
Deficit cvasi-fiscal - reprezintă cheltuieli înregistrate în sectorul public, dar necontabilizate în buget; este vorba îndeosebi de pierderi în activitatea întreprinderilor de stat neperformante care se regăsesc în neplăţi ale obligaţiilor lor financiare către bugetele şi utilităţile publice.
Deflator PIB - indicator ce reflectă modificarea preţurilor bunurilor şi serviciilor din componenţa PIB; se calculează ca raport între PIB în preţurile anului curent şi PIB în preţurile anului de bază.
Deviaţia PIB - indicator ce măsoară diferenţa dintre PIB-ul efectiv al unei economii şi PIB-ul potenţial; se mai foloseşte şi termenul de output-gap.
Dezinflaţie - proces de reducere a ratei inflaţiei.
Economie subterană - activitate economică legală, dar ascunsă autorităţilor publice pentru a evita plata impozitelor şi taxelor, a contribuţiilor sociale sau pentru a evita respectarea standardelor legale de pe piaţa muncii şi a altor proceduri administrative.
Eurosistem - sistemul bancar central al zonei euro. Cuprinde BCE şi băncile centrale naţionale ale acelor state membre ale UE a căror monedă este euro.
Impozit - prelevare obligatorie, fără contraprestaţie imediată, directă şi nerambursabilă, pentru satisfacerea necesităţilor de interes general.
Impuls fiscal - impactul politicii fiscale discreţionare asupra cererii agregate. Acesta se calculează ca variaţie a balanţei structurale faţă de perioada anterioară; o valoare pozitivă corespunde unei politici fiscale expansioniste, în timp ce o valoare negativă corespunde unei politici fiscale restrictive.
Indicele armonizat al preţurilor de consum - indice de preţuri de consum a cărui metodologie a fost armonizata între ţările din Uniunea Europeană; pe baza acestui indice se exprimă obiectivul de inflaţie al Băncii Centrale Europene şi se determină rata inflaţiei în zona euro.
Inflaţie - reflectă creşterea persistentă şi generalizată a preţurilor şi se măsoară, de regulă, prin intermediul indicelui preţurilor de consum. Inflaţia erodează puterea de cumpărare a banilor: cu aceeaşi sumă se cumpără mai puţine bunuri.
Mecanismul Cursului de Schimb II - aranjamentul privind cursul de schimb instituit la 1 ianuarie 1999, care constituie cadrul cooperării în domeniul politicii cursului de schimb între Eurosistem şi statele membre ale UE a căror monedă nu este euro. Deşi participarea la MCS II este voluntară, statele membre cu derogare trebuie să participe la acest mecanism. Aceasta înseamnă stabilirea parităţii centrale între cursul de schimb al respectivei monede naţionale faţă de euro şi a unei marje de fluctuaţie faţă de paritatea centrală. Marja standard de fluctuaţie este plus/minus 15 la sută, dar la cerere, se poate conveni o marjă mai îngustă.
Medium Term Objective (MTO) - reprezintă obiectivul pe termen mediu privind poziţia bugetară şi diferă pentru fiecare stat membru UE. Pentru statele ce au adoptat moneda euro sau se află în Mecanismul Cursului de Schimb II, acesta este -1% din PIB sau surplus bugetar. Reevaluarea obiectivelor pe termen mediu se face o dată la patru ani sau atunci când se adoptă o reformă structurală majoră.
Metodologia cash - presupune înregistrarea veniturilor în momentul în care acestea sunt efectiv primite şi a cheltuielilor la momentul efectuării plăţii.
Metodologia ESA 95 (European system of accounts) - Sistemul European de Conturi Naţionale este un cadru de raportare contabilă folosit la nivel internaţional pentru descrierea sistematică şi detaliată a unei economii (a unei regiuni, a unei ţări sau a unui grup de tari), a componentelor sale şi a relaţiilor sale cu alte economii; Standardul ESA95 are ca principale diferenţe faţă de metodologia cash înregistrarea veniturilor şi cheltuielilor în sistem "accrual" (pe bază de angajamente, nu de plăţi efective precum în sistemul cash) şi tratamentul fondurilor UE (UE este considerat în sistem ESA95 un sector separat).
Oferta agregată - reprezintă ansamblul bunurilor şi serviciilor oferite pe piaţa naţională de către toţi agenţii economici, autohtoni şi străini. Altfel spus, oferta agregată reprezintă producţia totală internă de bunuri economice plus oferta străinătăţii (importurile).
Pact de Stabilitate şi Creştere - Pactul de Stabilitate şi Creştere constă din două regulamente ale Consiliului UE: primul referitor la „întărirea supravegherii poziţiilor bugetare şi întărirea supravegherii şi coordonării politicilor economice” şi al doilea, referitor la „accelerarea şi clarificarea aplicării procedurii deficitului excesiv”, precum şi dintr-o rezoluţie a Consiliului European privind Pactul de Stabilitate şi Creştere adoptată la întâlnirea la nivel înalt de la Amsterdam din data de 17 iunie 1997. Mai exact, se solicită poziţii bugetare aproape echilibrate sau în surplus ca obiectiv pe termen mediu al statelor membre, deoarece aceasta le-ar permite să facă faţă fluctuaţiilor ciclice normale şi să menţină deficitul bugetar sub valoarea de referinţă de 3 la sută din PIB. Conform Pactului de Stabilitate şi Creştere, ţările care participă la UEM trebuie să prezinte programe anuale de stabilitate, în timp ce ţările neparticipante trebuie să prezinte programe anuale de convergenţă.
Pact Euro Plus - este cunoscut şi ca Pactul pentru Competitivitate şi are ca obiectiv stabilitatea zonei euro, statele membre angajându-se să ia măsuri pentru stimularea competitivităţii, a angajării forţei de muncă şi consolidarea finanţelor publice.
PIB potenţial - nivelul PIB real care poate fi produs de economie fără a genera presiuni inflaţioniste; PIB potenţial este determinat pe termen lung de factori fundamentali: organizarea economiei, capacitatea productivă a economiei determinată de tehnologie şi factori demografici ce afectează forţa de muncă etc.
PIB real - reprezintă valoarea bunurilor şi serviciilor finale, produse într-o economie într-o anumită perioadă, ajustată cu creşterea preţurilor. Dinamica PIB real este folosită pentru a măsura creşterea economică a unei ţări.
Politică bugetară - politica financiară a statului în materie de cheltuieli publice; politica de alocare a resurselor publice.
Politică fiscală - politică prin care se doreşte influenţarea economiei folosind ca instrument sistemul de taxe şi impozite.
Politică fiscală anticiclică - conduită a politicii fiscale care are rol de stabilizator al ciclului economic şi care contribuie la diminuarea fluctuaţiilor ciclice şi a presiunilor inflaţioniste din partea excesului de cerere.
Politică fiscală expansionistă - conduită a politicii fiscale care are ca efect accelerarea ritmului de creştere a cererii agregate şi posibila amplificare a presiunilor inflaţioniste.
Politică fiscală prociclică - conduită a politicii fiscale care nu îşi îndeplineşte rolul de stabilizator al ciclului economic ci, dimpotrivă, contribuie la amplificarea fluctuaţiilor ciclice şi a presiunilor inflaţioniste din partea excesului de cerere.
Politică monetară expansionistă - conduită a politicii monetare care are ca efect stimularea cererii agregate şi o posibilă amplificare a presiunilor inflaţioniste.
Politică monetară restrictivă - conduită a politicii monetare care constrânge cererea agregată în scopul scăderii inflaţiei.
Program de ajustare - program economic detaliat, de obicei susţinut prin utilizarea resurselor FMI, bazat pe o analiză a problemelor economice ale ţării în cauză şi care prezintă politicile implementate deja şi cele care urmează a fi implementate în vederea stabilizării în domeniile monetar, fiscal, al balanţei de plăţi, precum şi la nivelul politicilor structurale, ca bază pentru o economie stabilă şi a unei creşteri economice sustenabile.
Rata dobânzii de politică monetară - reprezintă rata dobânzii pe care BNR o foloseşte cu scopul atingerii obiectivelor de politică monetară. În prezent aceasta este definită ca rata dobânzii utilizată pentru operaţiunile de atragere de depozite pe termen de o săptămână, derulate prin licitaţie la rată fixă de dobândă.
Rata dobânzii de referinţă - reprezintă rata medie a dobânzii la care BNR atrage depozite de pe piaţa interbancară în cursul unei luni.
Rata implicită de taxare - reprezintă raportul dintre veniturile colectate pentru un anumit tip de impozit şi baza aferentă de impozitare a acestuia.
Redevenţă - remuneraţia plătită în schimbul obţinerii folosinţei sau a dreptului de folosinţă asupra obiectului unui drept de proprietate.
S1 - indicator al gap-ului de sustenabilitate care arată creşterea taxelor sau reducerea cheltuielilor (ca procent din PIB) necesară pentru a atinge un nivel de 60% din PIB la sfârşitul perioadei analizate.
S2 - indicator al gap-ului de sustenabilitate care indică nivelul efortului fiscal (pondere în PIB) necesar pentru a fi îndeplinită constrângerea bugetară intertemporală pe un orizont de timp infinit.
Semestru european - reprezintă un instrument adiţional de supraveghere preventivă a politicilor economice şi fiscale ale statelor membre; reprezintă un ciclu anual de şase luni pe parcursul căruia guvernele au posibilitatea de a cunoaşte experienţele şi opiniile omologilor UE în etapa de formulare a politicilor economice şi bugetare cu scopul de a identifica dezechilibrele apărute sau iminente care ar încălca normele stabilite de Pactul de Stabilitate şi Creştere.
Sezonalitate - tiparul fluctuaţiilor în evoluţia unei variabile economice care apar sistematic în anumite perioade ale anului.
Soldul bugetului de stat - indicator ce arată diferenţa între veniturile bugetare totale şi cheltuielile totale; se mai foloseşte şi termenul de balanţă bugetară.
Soldul primar al bugetului general consolidat - diferenţa dintre veniturile şi cheltuielile bugetului general consolidat din care au fost deduse plăţile de dobânzi aferente datoriei publice.
Spaţiu fiscal - 1.reprezintă diferenţa dintre nivelul datoriei publice curente şi un nivel limită al datoriei publice, nivel ce nu implică creşterea costului de finanţare a deficitului şi care ţine cont de evoluţia istorică a ajustării fiscale; 2. resursele financiare disponibile pentru cheltuieli suplimentare necesare în vederea realizării proiectelor de dezvoltare.
Stabilizatori automaţi - instrumente de autoreglare a economiei, având scopul reducerii fluctuaţiilor economice; de exemplu: impozitarea în cote procentuale proporţionale, ajutoarele sociale pentru şomaj.
Strategie fiscal-bugetară - documentul de politică publică ce stabileşte obiectivele şi priorităţile în domeniul fiscal-bugetar, ţintele veniturilor şi cheltuielilor bugetului general consolidat şi ale bugetelor componente ale bugetului general consolidat, precum şi evoluţia soldului bugetului general consolidat pe o perioadă de 3 ani.
Sustenabilitate fiscală - un set de politici este sustenabil în cazul în care statul debitor este capabil să onoreze plăţile aferente serviciului datoriei sale, fără a fi necesară în viitor o corecţie abruptă a soldului bugetului general consolidat.
Taxă - reprezintă suma plătită de o persoană fizică sau juridică, de regulă, pentru serviciile prestate acesteia de către un operator economic, o instituţie publică sau un serviciu public.
Ţintă de inflaţie - obiectivul de inflaţie asumat de băncile centrale care au adoptat strategia de ţintire directă a inflaţiei. Ţinta se poate expima printr-un nivel fix al inflaţiei şi/sau printr-un interval de variaţie. În România, BNR îşi stabileşte ţinta de inflaţie sub forma unui interval de variaţie de +/- 1 punct procentual în jurul ţintei.
Venituri fiscale - reprezintă veniturile colectate de stat prin impozitare; în componenţa acestora sunt incluse: impozitul pe venit, profit şi caştiguri din capital, impozitele si taxele pe proprietate, impozitele şi taxe pe bunuri şi servicii, taxele pe utilizarea bunurilor, autorizarea utilizării bunurilor sau pe desfăşurarea de activităţi, impozitul pe comerţul exterior şi tranzacţiile internaţionale, alte impozite şi taxe fiscale, contribuţiile la asigurările sociale.
Venituri nefiscale - reprezintă resursele băneşti care provin din alte surse decât impozitarea, cum ar fi: redevenţe, viramente din profitul companiilor de stat, amenzi, tarife etc.

 
 

Tu ce parere ai ?


 

Ti-a placut articolul?

Daca informatia ti s-a parut interesanta, distribuie link-ul si prietenilor.