Consiliul Fiscal / Raport anual pe 2011-Evolutii si perspective macroeconomice si bugetare

Scris de Vlad Turburan | Publicat in 12.05.2012 12:53 | Publicat in DOCUMENTAR | Tipareste pagina

I. Sinteză
Consiliul Fiscal este o autoritate independentă înfiinţată în baza Legii responsabilităţii fiscal-bugetare, care îşi propune să sprijine activitatea Guvernului şi a Parlamentului în cadrul procesului de elaborare şi derulare a politicilor fiscal-bugetare şi să promoveze transparenţa şi sustenabilitatea finanţelor publice.
În conformitate cu legea responsabilităţii fiscal-bugetare, Consiliul Fiscal are printre atribuţii publicarea unui raport anual care să analizeze derularea politicii fiscal-bugetare din anul precedent faţă de cea aprobată prin strategia fiscal-bugetară şi bugetul anual, să evalueze tendinţele macroeconomice şi bugetare cuprinse în strategia fiscal-bugetară şi în bugetul anual precum şi obiectivele, ţintele şi indicatorii stabiliţi prin strategia fiscal-bugetară şi prin bugetul anual.
După un an 2010 dificil de ajustare fiscal-bugetară, economia românească a înregistrat o creştere economică de 2,5% în 2011, cu un punct procentual mai mare decât estimările, în principal ca urmare a şocului favorabil de ofertă în agricultură. În schimb, perspectivele pentru 2012 indică un avans economic mai slab decât cel estimat iniţial, în principal ca urmare a efectelor înrăutăţirii mediului economic extern, care afectează direct exporturile prin canalul comercial şi, indirect, cererea internă, prin canalul fluxurilor de capital.
Bugetul iniţial prevedea reducerea deficitului bugetar la 4,4% din PIB potrivit metodologiei cash şi 5%, potrivit ESA95. Execuţia bugetară a consemnat un deficit bugetar de 4,12% din PIB în bază cash, ţinta stabilită pentru finele anului 2011 fiind realizată cu o marjă confortabilă de aproximativ 0,3% din PIB. În ceea ce priveşte deficitul bugetului general consolidat conform ESA 95, clarificarea tratamentului statistic al obligaţiilor salariale ale statului faţă de anumite categorii de salariaţi din sectorul bugetar apărute în urma unor sentinţe judecătoreşti definitive a implicat depăşirea plafonului de 5% din PIB cu 0,2 puncte procentuale.
În opinia Consiliului Fiscal, riscurile la adresa evoluţiei indicatorilor macroeconomici sunt îndreptate către un avans economic mai redus faţă de scenariul de bază. De asemenea, balanţa riscurilor în ceea ce priveşte evoluţia execuţiei bugetare înclină mai degrabă pe partea negativă (un deficit mai mare decât cel proiectat, mai ales în contextul anului electoral 2012).
Cele mai mari riscuri pe plan intern se pot materializa dacă angajamentul politic pentru procesul de consolidare fiscală scade, pe fondul unor turbulenţe politice în anticiparea alegerilor programate pentru 2012. Eventualele derapaje de la o politică fiscal-bugetară restrictivă şi prudentă (cum ar fi reversarea unor măsuri de austeritate implementate deja) pot conduce la depăşirea ţintelor de deficit bugetar pentru 2012 şi la deteriorarea percepţiei de risc faţă de România.
Pe partea pozitivă, o absorbţie mai bună a fondurilor europene nerambursabile şi o încredere îmbunătăţită la nivelul economiei pot conduce la o performanţă economică mai bună decât aşteptările, dublate şi de posibile investiţii străine directe mai mari, atrase de un ritm al reformelor structurale mai alert.
În opinia Consiliului Fiscal, în noul context creat de schimbarea de guvern şi de configuraţie a majorităţii parlamentare survenite recent este necesara o actualizare cu celeritate a strategiei fiscal-bugetare, cu scopul promovării unui cadru fiscal bugetar predictibil, bazat pe reguli şi ţinte clare. Din perspectiva legii responsabilităţii fiscal bugetare, art. 23 lit. c) prevede drept clauză derogatorie pentru revizuirea cadrului fiscal bugetar schimbarea guvernului.
La momentul redactării acestui raport, informaţiile disponibile indicau renegocierea de către noul Guvern cu misiunea FMI şi UE a ţintei de deficit bugetar (la 2.2% din PIB). Chiar şi în cazul revizuirii ascendente a ţintei de deficit bugetar, in opinia Consiliului Fiscal sunt persistente riscuri în ceea ce priveşte atingerea acesteia, având în vedere revizuirea descendentă a proiecţiei de creştere economică, precum şi datele privind execuţia bugetară la finele trimestrului întâi, în condiţiile în care încadrarea în plafonul de deficit s-a produs pe fondul decalării în luna martie a plăţii trimestriale a impozitului pe profit, precum şi a unei recrudescenţe a acumulării de arierate la nivelul bugetului de stat şi al bugetelor locale.
Necesitatea îmbunătăţirii absorbţiei fondurilor UE devine mult mai stringentă în contextul prevederilor compactului fiscal, care vor limita spaţiul de manevră la nivelul politicii fiscal-bugetare în anii următori
În anii următori, ca urmare a noului pact fiscal, deficitele bugetare maxime permise vor fi mult mai mici, iar absorbţia fondurilor UE apare ca o soluţie de stimulare a economiei în condiţiile unui spaţiu mult mai limitat la nivelul politicii fiscal-bugetare şi a dimensiunii reduse a stabilizatorilor automaţi. Din păcate, până acum, performanţa României în termeni de absorbţie a fondurilor UE este foarte slabă. România trebuie să aibă ca prioritate zero creşterea urgentă şi substanţială a absorbţiei fondurilor UE. În plus, constrângerile bugetare impuse de compactul fiscal reclamă o dată în plus necesitatea îmbunătăţirii eficienţei cheltuielilor bugetare, în special cele legate de investiţiile publice şi achiziţiile de bunuri şi servicii.
Eficienţa colectării impozitelor rămâne în continuare scăzută
România are una dintre cele mai mici ponderi în PIB a veniturilor fiscale (impozite şi contribuţii sociale) dintre ţările UE, acestea reprezentând în 2011 doar 27,2% din PIB, cu 12,4 pp din PIB mai mici decât media europeană. Astfel, la nivelul anului 2011, gradul de eficienţă al taxării în cazul taxei pe valoarea adăugată şi a contribuţiilor sociale – calculat ca raport între rata implicită de impozitare şi cea legală – este printre cele mai reduse din ţările est europene din eşantion, 54% în cazul TVA-ului, faţă de Estonia (82%) sau Bulgaria (71%), şi 61% în cazul contribuţiilor sociale.
În aceste condiţii, plusuri semnificative de venituri bugetare pot fi realizate pe seama reducerii evaziunii fiscale.
Starea financiară a sistemului de pensii de stat este foarte precară
Ponderea cheltuielilor cu asistenţa socială în România este semnificativă, iar problema deficitului sistemului public de pensii nu este rezolvată: cheltuielile bugetare cu pensiile sunt nesustenabile în raport cu contribuţiile încasate, chiar dacă s-au luat unele măsuri în vederea ameliorării acestei deficienţe (noua lege a pensiilor). Există riscuri importante cu privire la sustenabilitatea pe termen mediu a bugetului de asigurări sociale, iar oportunitatea unor eventuale majorări de cheltuieli sau reduceri de contribuţii trebuie analizată numai în contextul identificării unor soluţii alternative de reducere a deficitului, în special prin lărgirea bazei de impozitare.

 
 

Tu ce parere ai ?


 

Ti-a placut articolul?

Daca informatia ti s-a parut interesanta, distribuie link-ul si prietenilor.