Cui i-a scris IOSIP BROZ TITO: Nu mai trimite ASASINI ca sa ma OMOARE?...

Scris de Gabriela Stegarescu | Publicat in 07.04.2017 09:23 | Publicat in DOCUMENTAR | Tipareste pagina

In 1963, pe 7 aprilie, Iugoslavia a fost proclamata republica socialista si preşedintele Josip Broz Tito a fost numit presedinte pe viata.

Iosip Broz Tito a fost secretarul general (ulterior preşedinte) al Ligii Comuniştilor din Iugoslavia (1939-1980) şi a condus partizanii iugoslavi, mişcarea de gherila iugoslava in Al Doilea Razboi Mondial (1941-1945).
Dupa sfarşitul razboiului, a devenit autoritarul prim-ministru (1943-1963) şi preşedinte al Republicii Socialiste Federative Iugoslavia.
Din 1943 pana la moartea sa in 1980, deţinea gradul de Mareşal al Iugoslaviei, avand funcţia de comandant suprem al Armatei Populare Iugoslave (JNA).

Tito a fost arhitectul-şef al celei de „a doua Iugoslavii”, o federaţie socialista care a existat din Al Doilea Razboi Mondial pana in 1991.
Cu toate ca a fost unul dintre fondatorii Cominformului, a fost de asemenea primul (şi singurul cu succes) membru Cominform care a sfidat autoritatea sovietica.
Ca susţinator independent al caii catre socialism (numita uneori „comunism naţional” sau „Titoism”), a fost principalul fondator şi promovator al Mişcarii de Nealiniere şi primul secretar general.
Astfel, susţinea politica de nealiniere dintre cele doua blocuri ostile in timpul Razboiului Rece.

Iosip Broz (7 sau 25 mai 1892 - 4 mai 1980) s-a nascut in Kumrovec a Regatului Croaţia-Slovenia, in acea vreme parte din Imperiul Austro-Ungar.
A fost al şaptelea copil al lui Franjo şi Marijiei Broz.
Tatal sau, Franjo Broz, a fost de origine croata, in timp ce mama sa, Marijia (nascuta in Javerşek), era slovena.
Dupa şi-a petrecut anii copilariei alaturi de bunicul sau maternal in satul Podsreda, in 1900 s-a inscris in şcoala primara (de patru clase) in Kumrovec, nereuşind sa termine clasa a doua şi a absolvit in 1905.

In 1935, Tito a plecat in Uniunea Sovietica, unde a lucrat timp de un an in secţia Balcani a Cominternului.
A fost membru al Partidului Comunist Sovietic şi al politiei secrete sovietice (NKVD).
In 1936, Cominternul l-a trimis pe „tovaraşul Walter” (in esenţa Tito) inapoi in Iugoslavia pentru a epura Partidul Comunist.
In 1937, Stalin l-a asasinat pe secretarul general al PCI, Milan Gorkić, la Moscova.
Ulterior, Tito a fost numit secretar general al PCI care era in continuare ilegal.

Deşi Tito era un fost aliat oficial al lui Stalin dupa Conflagraţia Mondiala, sovieticii au trimis un cerc de spioni in partidul iugoslav la inceputul anului 1945, tulburand alianţa.

Dupa sfarşitul razboiului, s-au produs mai multe incidente armate intre Iugoslavia şi Aliaţii occidentali.
Iugoslavia a dobandit dupa razboi peninsula italienilor Istria, precum şi oraşele Zadar şi Rijeka.
Conducerea iugoslava cauta sa anexeze şi oraşul Trieste, lucru cu care Aliaţii occidentali nu erau de acord.
Acest lucru a dus la mai multe incidente armate, in special atacuri aeriene ale avioanelor de lupta iugoslave asupra aeronavelor de transport din SUA, starnind critici dure ale occidentalilor.
Din 1945 pana in 1948, cel puţin patru aeronave ale SUA au fost doborate.
Stalin s-a impotrivit acestor provocari, crezand ca URSS nu era pregatita sa infrunte Occidentul intr-un razboi deschis atat de curand dupa pierderile survenite in A Doua Conflagraţie Mondiala.
In plus, Tito sprijinea partea comunista din Razboiul Civil Grecesc, in timp ce Stalin şi-a pastrat distanţarea dupa cum cazuse de acord cu Churchill sa intervina.

In 1948, motivat de dorinţa de a crea o economie independenta şi puternica, Tito a format planul de dezvoltare a economiei independent de la Moscova, care a dus la o escaladare diplomatica, urmata de un schimb dur de scrisori prin care Tito afirma ca:

„Studiem şi luam drept exemplu sistemul sovietic, dar noi aplicam socialismul in ţara noastra in forme oarecum diferite. (...) Indiferent cat de mult ar indragi fiecare dintre noi ţara socialismului, URSS-ul, el nu-şi poate iubi ţara mai puţin”.

Expulzarea a alungat efectiv Iugoslavia din partea asociaţiei internaţionale ale statelor socialiste, in timp ce alte state socialiste din Europa de Est au suferit, ulterior, epurarile pretinşilor „titoişti”.
Stalin a luat problema personal - pentru prima data s-a incercat sa fie asasinat, dar fara succes, in mai multe ocazii.
Intr-o corespondenţa intre cei doi lideri, Tito i-a scris:

„Nu mai trimite asasini ca sa ma omoare... Daca acest lucru nu inceteaza, voi trimite un om la Moscova şi nu va mai fi nevoie sa mai trimit şi alţii”...

Tito s-a folosit de instrainarea cu URSS pentru a obţine ajutorul acordat de SUA prin intermediul Planului Marshall, precum şi sa implice Iugoslavia in Mişcarea de Nealiniere, in care acesta a asigurat o poziţie de conducere pentru Iugoslavia.
Ca urmare a rupturii cu URSS, guvernul iugoslav a infiinţat o inchisoare pe insula croata Goli Otok şi Sveti Grgur pentru inamicii suspectaţi a fi pro-sovietici faţa de regimul lui Tito şi al PCI.
In 1949, intreaga insula a fost oficial transformata intr-o inchisoare de maxima securitate şi lagar de munca.
Pana in 1956, pe toata perioada Informbiro, a fost folosita pentru a incarcera prizonieri politici.
Unele surse susţin ca aproximativ 32000 de persoane au fost incarcerate numai in lagarul de la Goli Otok.

 
 

Tu ce parere ai ?


 

Ti-a placut articolul?

Daca informatia ti s-a parut interesanta, distribuie link-ul si prietenilor.