Cum au condamnat COMUNISTII la moarte ROMANIA?... Moarte prin impuscare, munca silnica si inchisoare....

Scris de Gabriela Stegarescu | Publicat in 21.06.2018 09:26 | Publicat in DOCUMENTAR | Tipareste pagina

21 iunie 1949. Incepe la Tribunalul Militar Timisoara procesul grupului de partizani anticomunisti format din  Spiru Blanaru, Domasneanu Petre, Aurel Vernichescu, Nicolae Ghimboase, Petre Puschita zis Mutascu, Gheorghe  Smultea, Petre Puschita zis Liber, Gheorghe Popovici, Ion Tanase, Romulus Maritescu, si Gheorghe Luminosu.

Prin sentinta nr. 1091/25 iunie 1949 a Tribunalului Militar Timisoara au fost pronuntate urmatoarele pedepse:  Spiru Blanaru, Petru Domasneanu, Ion Tanase, Petre Puschita zis Mutascu, Romulus Maritescu zis Fert la moarte  prin impuscare; Aurel Vernichescu, munca silnica pe viata; Gheorghe Popovici; Teodor Ungureanu, 20 de ani munca  silnica; Gheorghe Smultea, 20 de ani munca silnica; Nicolae Ghimboasa zis Miclut, 20 de ani munca silnica; Petre  Puschita zis Liber, 15 ani munca silnica; Gheorghe Luminosu, 10 ani inchisoare corectionala.
Cei condamnati la moarte au fost executati, dar aceeasi soarta aveau sa o aiba si cei condamnati la detentie,  asasinati chiar impotriva prevederilor justitiei comuniste.
Pentru a da o lectie celor care se opusesera sau care ar mai fi indraznit sa se opuna regimului comunist,  autoritatile de la Bucuresti au decis organizarea unui proces exemplar la Timisoara.
Problema a fost dezbatuta atat la varful conducerii Ministerului de Interne, Securitatii si Ministerului  Justitiei, cat si in Secretariatul CC al PCR.
O ancheta deosebit de dura a avut loc la Timisoara, sub conducerea lui Alexandru Nicolschi, subdirector al  Directiei Generale a Securitati, tortura fiind folosita fara menajamente.
In lotul trimit in instanta au fost reuniti 12 lideri si partizani importanti din formatiunile distruse in  iarna-primavara anului 1949: Spiru Blanaru, Petru Domasneanu, Aurel Vernichescu, Ion Tanase, Gheorghe Popovici,  Teodor Ungureanu, Gheorghe Smultea, Petre Puschita zis Liber, Petre Puschita zis Mutascu, Nicolae Ghimboasa zis  Miclut, Romulus Maritescu zis Fert si Gheorghe Luminosu, cei mai multi dintre acestia necunoscandu-se dintre ei.

Procesul s-a desfasurat la Tribunalul Militar Timisoara intre 21-25 iunie 1949

Autoritatile au regizat o larga campanie propagandistica, care a inclus manifestatii numeroase in orasele si  satele Banatului, redarea procesului in ziare din toata Romania, exprimarea “maniei poporului” prin telegrame  avand un continut asemanator, in care se cerea condamnarea la moarte a partizanilor.
De asemenea, impotriva familiilor celor implicati in rezistenta au fost luate masuri de o duritate rar  intalnita, mergand de la izolarea sociala si confiscarea averii pana la deportarea in Dobrogea.

Organizatiile Spiru Blanaru-Petru Domasneanu, Gheorghe Ionescu-Spiru Blanaru

Spiru Blanaru a devenit in toamna anului 1948 liderul uneia dintre cele mai importante formatiuni de rezistenta  din Banat.
Blanaru l-a avut o vreme ca adjunct pe comandorul Petru Domasneanu.
In special din cauza unor neintelegeri, cei doi s-au despartit, majoritatea oamenilor preferand sa ramana  alaturi de Blanaru.
In ianuarie 1949, grupul Blanaru s-a unificat cu organizatia constituita de notarul Gheorghe Ionescu in comuna  Teregova. Grupul fost implicat in cateva actiuni indraznete: atacarea postului de jandarmi din comuna Teregov  (in noaptea de 12-13 ianuarie 1949) si eliberarea unor membri ai rezistentei arestati anterior, sustinerea unor  confruntari dure cu trupele de Securitate trimise in urmarirea lor, cum s-a intamplat in 21 februarie 1949 la  Pietrele Albe.
Interventia autoritatilor a fost masiva, zona intrand practic sub controlul numeroaselor efective ale  serviciilor represiune, care au impus un regim de teroare in sate.
In cele din urma insistentele Securitatii au dat roade, foarte multi partizani si sustinatori fiind capturati in  februarie si martie 1949.  
Comandorul Petru Domasneanu si oamenii sai au fost prinsi in noaptea de 7-8 februarie 1949, fiind apoi capturat  si Spiru Blanaru. Gheorghe Ionescu a reusit sa se ascunda vreme de doi ani, fiind prins ulterior.(sursa:  memorialsighet.ro)

 
 

Tu ce parere ai ?


 

Ti-a placut articolul?

Daca informatia ti s-a parut interesanta, distribuie link-ul si prietenilor.