Cum au exterminat comunistii Generatia Unirii in gulagul romanesc...

Scris de Timisoara Express | Publicat in 01.12.2015 18:13 | Publicat in DOCUMENTAR | Tipareste pagina

Iata o mica parte din istoria Romaniei pe care nu o s-o gasiţi in manualele de istorie. Au fost mii de cetaţeni romani care şi-au pierdut viaţa luptand pentru Romania. Au fost milioane de familii care au fost distruse de tsunami-ul bolşevic. Astazi, nici nu-i mai ştim pe adevaraţii eroi. Şi nici nu vrem sa-i ştim.

Iata, mai jos, o seama de personalitati care au contribuit la Marea Unire din 1918. Personalitaţi care fac parte din zona intunecata a istoriei Romaniei, pe care doar cei iniţiaţi o cunosc.

Iata cateva destine din Generatia Unirii exterminata in Gulag...

”Momentul 1918 a constituit apogeul unitatii romanilor. Marile Adunari de la Chisinau (27 martie), Cernauti (27 octombrie) si Alba Iulia (1 decembrie) au reprezentat nu numai vointa tuturor paturilor populatiei, ci si a fortelor politice, fie ca erau de factura nationala, fie de factura social-democrata.
Singurii care s-au opus de-a lungul anilor urmatori au fost bolsevicii, derivati din extrema stanga a social-democratiei si grupati in Internationala a III-a (Comintern).
Aceasta si-a facut un scop din distrugerea statelor nationale nou constituite dupa primul razboi mondial. In documentele programatice si in cele curente, Cominternul definea sistematic Romania ca un stat imperialist, bazat pe suprimarea drepturilor minoritatilor, cu toate ca atat actele Unirii, cat si tratatul de pace stipulau principiile democratice liberale cuprinse in doctrina Wilson.
Imediat dupa ce a ajuns la putere, P.C.d.R. (de fapt o sectie a fostului Comintern) a procedat la distrugerea tuturor partidelor si personalitatilor care au contribuit la Marea Unire din 1918.
Rand pe rand au fost arestati si condamnati (cu sau fara proces) liderii istorici care simbolizau Unirea, taranistii si liberalii, clericii si militarii, social-democratii si sindicalistii, ardelenii, banatenii, bucovinenii, basarabenii.
O mare parte au murit in inchisori.
Au scapat de aceasta soarta doar cei ce murisera inainte sau se aflau in strainatate.
A fost un genocid al elitelor, care a intrerupt pentru o jumatate de secol legaturile firesti cu democratia occidentala”.

Romulus Rusan, Cronologia si geografia represiunii. Recensamantul populatiei concentrationare din Romania (1945-1989), Fundatia Academia Civica, 2007

Fise matricole penale grup: Generatia Unirii exterminata in Gulag

Daniel Ciugureanu
(1885-1950)
Fruntas al Partidului National Moldovenesc, unul dintre promotorii Unirii Basarabiei cu Romania, fost presedinte al Consiliului de Ministri al Republicii Independente Moldovenesti, apoi ministru de stat, reprezentand Basarabia, in patru guverne.
Arestat la 5/6 mai 1950, ar fi murit - potrivit lui C.C. Giurescu - la 6 mai 1950, la Turda, in timpul transportarii fostilor demnitari spre penitenciarul Sighet.
Potrivit evidentelor fostei Securitati, a decedat la 19 mai 1950, in penitenciarul Sighet.

Silviu Dragomir
(1888-1962)
Istoric, participant la Marea Adunare Nationala de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918 si secretar al acesteia, profesor la Universitatea din Cluj, membru titular al Academiei Romane (1928), fost ministru de Stat, apoi ministru al Minoritatilor; lucrari despre istoria Europei de Sud-Est, despre legaturile dintre tarile romane in epoca medievala, despre revolutia de la 1848 din Transilvania, monografie a conducatorului acesteia, Avram Iancu.
Arestat la 1 iulie 1949, a fost internat la Sighet in mai 1950 pe timp de 24 luni, incadrat ulterior in Decizia M.A.I. nr. 334/1951; pedeapsa i-a fost majorata cu 60 luni, conform Deciziei M.A.I. nr. 559/1953. Eliberat in 1955, a trait la Cluj, pana la moartea sa, in 1962.

Ion Flueras
(1882-1953)
Lider al Partidului Social Democrat din Transilvania, membru al Consiliului Dirigent al Transilvaniei (1918-1920), presedinte al Confederatiei Generale a Muncii (1926-1938).
A fost retinut timp de 3 luni, in 1945, de catre autoritatile comuniste pe motiv ca a raspandit „manifeste interzise”. A fost rearestat in iunie 1948 si condamnat la 15 ani temnita grea pentru „crima de inalta tradare”.
A murit in inchisoarea Gherla la 7 iunie 1953.

Onisifor Ghibu
(1883-1972)
Pedagog, doctor in filosofie si pedagogie la Jena, militant pentru Unire, demnitar in Consiliul Dirigent, profesor la Universitatea din Cluj, unul dintre fondatorii scolii de pedagogie romanesti; lucrari privind istoria invatamantului, membru corespondent al Academiei Romane (1919).
Dupa o prima arestare in 1945, este rearestat la 10 decembrie 1956 si condamnat la 2 ani inchisoare corectionala pentru ca „a intreprins actiuni impotriva regimului democrat popular al RPR”. A fost eliberat la 13 ianuarie 1958.

George Grigorovici
(1871-1950)
Membru fondator al Partidului Social-Democrat din Bucovina, deputat in Parlamentul austro-ungar inainte de 1918, a militat pentru unirea Bucovinei cu Romania. In cuvantarea rostita in Parlamentul din Viena la 22 octombrie 1918 declara ca "unirea romanilor este un ideal si un tel pe care romanii il vor urmari intotdeauna, oricand, in toate imprejurarile, indiferent care va fi constelatia lor viitoare, indiferent cum va evolua soarta lor." Presedinte al CC al PSDR (1936-1938).
Dupa instaurarea regimului comunist, liderii social-democrati, care se pronuntasera in 1921 contra transformarii miscarii social-democrate in partid comunist, printre care a fost si Grigorovici, au fost arestati. A murit in inchisoarea Vacaresti la 18 iulie 1950.

Pantelimon Halippa
(1883-1979)
Publicist si om politic, vicepresedinte (1917) si presedinte (1918) al Sfatului Tarii de la Chisinau, promotor al Unirii cu Romania, ministru al Basarabiei in guvernele de dupa 1918: Lucrarilor Publice, al Comunicatiilor, al Muncii, Sanatatii si Ocrotirilor Sociale, senator si deputat (1918-1934), membru corespondent al Academiei Romane (1918).
Arestat in 1950 si intemnitat la Sighet fara a fi judecat, predat in 1952 autoritatilor sovietice, care il condamna la 25 ani munca silnica, readus in tara si inchis la Aiud pana in 1957.

Emil Hatieganu
(1878-1959)
Membru al Consiliului Dirigent al Transilvaniei, fruntas al Partidului National Roman si apoi al P.N.T., ministru al Muncii, Sanatatii si Ocrotirilor Sociale, apoi ministru de stat, reprezentand Transilvania, in guverne national-taraniste. Ministru fara portofoliu, reprezentand P.N.T., in guvernul P. Groza (1946).
Arestat pentru „activitate P.N.T.”, la 6 noiembrie 1948, a fost condamnat la 3 ani inchisoare pentru „sabotaj”. Internat la Sighet pe timp de 36 luni, conform Deciziei M.A.I. numarul 638/1951; pedeapsa majorata cu 60 luni, conform Deciziei M.A.I. numarul 671/1953. Eliberat la 15 iunie 1955.

Iuliu Hossu
(1885-1970)
Episcop greco-catolic de Gherla (din 1917) si apoi de Cluj-Gherla (din 1930), militant pentru Unire, este cel care a citit la 1 decembrie 1918 la Alba Iulia „Proclamatia de Unire cu tara”. Membru al Consiliului Dirigent, a facut parte din delegatia care a prezentat Hotararea de Unire Regelui Ferdinand la Bucuresti. Senator de drept in Parlamentul Romaniei. Dupa Diktatul de la Viena, ramane in Transilvania ocupata de hortysti, protestand in numeroase randuri impotriva represiunii la care era supusa populatia romaneasca, dar si cea evreiasca, de catre autoritatile maghiare.
Arestat la 28 octombrie 1948, va ramane privat de libertate timp de 22 de ani, trecand prin diverse inchisori si locuri de domiciliu obligatoriu. Intre 25 mai 1950 si 4 ianuarie 1955 a fost inchis impreuna cu alti 50 de preoti si episcopi greco si romano-catolici in penitenciarul Sighet. I s-a stabilit apoi domiciliu obligatoriu pe termen nelimitat, intai la manastirea Ciorogarla, apoi la manastirea Caldarusani. Grav bolnav, a murit la 28 mai 1970 la spitalul Colentina din Bucuresti. In martie 1969 Papa Paul al VI-lea il declarase cardinal „in pectore” al Bisericii Catolice, decizie pe care a facut-o publica la 5 mai 1973.

Iosif Jumanca
(1893-1949)
Membru al Partidului Social Democrat din Transilvania, membru al Consiliului National Roman Central (1918) si al Consiliului Dirigent al Transilvaniei (1918-1920), deputat in Parlamentul Romaniei. In 1921 s-a pronuntat impotriva aderarii Partidului Socialist Roman la Internationala a III-a (comunista).
Arestat de autoritatile comuniste, a murit la Jilava in 1949.

Ioan Lupas
(1880-1967)
Istoric, participant la Marea Adunare Nationala de la Alba Iulia de la 1 decembrie 1918, demnitar in Consiliul Dirigent, deputat in Parlamentul Romaniei, ministru in mai multe guverne interbelice, membru corespondent al Academiei Romane (1914), apoi membru titular (1916), presedintele Sectiei de Istorie a Academiei Romane (1932-1935), fondator, alaturi de Alexandru Lepadatu, al Institutului de Istorie Nationala din Cluj (1920); lucrari fundamentale despre istoria Transilvaniei.
Arestat la 5/6 mai 1950, a fost internat la Sighet pe timp de 24 luni, incadrat ulterior in Decizia M.A.I. nr. 334/1951; pedeapsa majorata cu 60 luni, conform Deciziei M.A.I. numarul 559/1953. A fost eliberat la 5 mai 1955.

Iuliu Maniu
(1873-1953)
Delegat la Marea Adunare de la Alba Iulia care a proclamat la 1 decembrie 1918 Unirea Transilvaniei cu Romania. A fost apoi ales presedinte al Consiliului Dirigent (guvernul de tranzitie al Transilvaniei pana la 4 aprilie 1920), fruntas al Partidului National Roman, presedinte al Partidului National Taranesc (din 1926), presedinte al Consiliului de Ministri (1928-1930). Intre 1938-1944, se manifesta ca ferm opozant fata de regimurile de esenta totalitara ce s-au succedat in fruntea tarii: autoritarismul carlist, legionarismul si dictatura militara a lui Antonescu. Joaca un rol important in preliminariile si actul de la 23 august 1944, devenind intr-o prima etapa ministru fara portofoliu in primul cabinet Sanatescu. Dupa preluarea puterii de catre comunisti la 6 martie 1945, acestia si-au propus distrugerea lui Iuliu Maniu si a PNT, considerati ca principal obstacol in calea comunizarii Romaniei.
In iulie 1947, partidul este scos in afara legii, iar Maniu, Mihalache si ceilalti conducatori sunt arestati, judecati si condamnati. In etate de aproape 75 de ani la data arestarii, Maniu este condamnat, la 11 noiembrie 1947, la temnita grea pe viata pentru „inalta tradare si spionaj in favoarea anglo-americanilor”. Este intemnitat intai in penitenciarul Galati, iar din august 1951 la Sighet. Aici va fi exterminat la 5 februarie 1953 si aruncat intr-o groapa anonima, motiv pentru care ramasitele lui trupesti nu au putut fi identificate nici pana astazi.

Iuliu Moldovan
(1882-1966)
Medic, demnitar in Consiliul Dirigent al Ardealului, membru corespondent al Academiei Romane (1920), fruntas P.N.T., fost subsecretar de stat la Ministerul Muncii, Sanatatii si Ocrotirilor Sociale, director al „Astrei” (1932-1947), profesor universitar la Cluj, intemeietorul scolii de Igiena si Sanatate publica din Cluj; lucrari despre sistemul sanitar romanesc.
Arestat la 5/6 mai 1950, a fost internat la Sighet pe timp de 24 luni, incadrat ulterior in Decizia M.A.I. nr. 334/1951; pedeapsa majorata cu 60 luni, conform Deciziei M.A.I. numarul 559/1953. Eliberat la 5 iulie 1955.

Ion Nistor
(1876-1962)
Istoric si militant unionist bucovinean, membru al comitetului de organizare a Adunarii Nationale de la Cernauti care a hotarat unirea cu Romania, in cadrul caruia a redactat Actul Unirii. Profesor la Universitatile din Viena si Cernauti, rector al Universitatii din Cernauti, profesor universitar la Bucuresti, membru al Academiei Romane (1911), director al Bibliotecii Academiei Romane, fruntas al Partidului National Liberal, fost ministru de stat, reprezentand Bucovina, apoi, succesiv, ministru al Lucrarilor Publice, al Muncii si, in final, al Cultelor si Artelor.
Arestat la 5/6 mai 1950, a fost internat la Sighet pe timp de 24 luni, incadrat ulterior in Decizia M.A.I. nr.334/1951; pedeapsa majorata cu 60 luni, prin Decizia M.A.I. nr. 559/1953. Eliberat la 5 iulie 1955.

Zenovie Paclisanu
(1886-1957)
Teolog greco-catolic, istoric, secretar al Marii Adunari Nationale de la 1 decembrie 1918 de la Alba Iulia, membru al Comisiei de incheiere a Concordatului cu Vaticanul, consilier in Ministerul Afacerilor Externe pentru problemele Ardealului, membru al delegatiei romane la Conferinta de Pace de la Paris, membru corespondent al Academiei Romane (1919).
Arestat la 6 decembrie 1949, eliberat in 1953 si rearestat in aprilie 1957, mort in arestul „A” MAI Bucuresti la 31 octombrie 1957, cu o saptamana dupa condamnarea la 12 ani temnita grea, recursul fiind respins la 15 saptamani dupa moarte.

Mihai Popovici
(1879-1966)
Demnitar in Consiliul Dirigent, fruntas al Partidului National Taranesc, ministru – succesiv - al Lucrarilor Publice, al Finantelor, de Interne si al Justitiei.
Arestat la 21 august 1947, pentru "activitate intensa in Partidul National Taranesc", a fost internat la Sighet pe timp de 24 luni, incadrat ulterior in Decizia M.A.I. nr. 334/1951; pedeapsa majorata cu 60 luni, prin Decizia M.A.I. nr. 559/1953. Eliberat la 5 iulie 1955.

Aurel Vlad
(1875-1953)
Promotor al Unirii din 1918, membru in Consiliul Dirigent, membru al Partidului National Roman si apoi fondator si fruntas P.N.T., ministru al Finantelor, ulterior al Cultelor si Artelor.
Arestat de Securitatea din Sibiu in data de 5/6 mai 1950, la 75 ani, a fost adus la Sighet la 7 mai, fiind „internat” pe timp de 24 luni, incadrat ulterior in Decizia M.A.I. nr. 334/1951. Cu toate ca a murit in penitenciarul Sighet la 2 iulie 1953, pedeapsa i-a fost majorata cu 60 luni, conform Deciziei M.A.I. numarul 559 din 6 august 1953.

sursa: Memorialul Victimelor Comunismului si al Rezistentei de la Sighet

 
 

Tu ce parere ai ?


 

Ti-a placut articolul?

Daca informatia ti s-a parut interesanta, distribuie link-ul si prietenilor.