Cum erau urmariti, executati si ingropati dusmanii poporului?...

Scris de Gabriela Stegarescu | Publicat in 23.09.2014 13:02 | Publicat in DOCUMENTAR | Tipareste pagina

Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Romanesc (IICCMER), in parteneriat cu Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei din Cluj-Napoca (MNIT), a desfaşurat in perioada 15-17 septembrie 2014 o acţiune de investigaţii arheologice in satul Muşca, com. Lupşa, jud. Alba.
Scopul operaţiunii a constat in reluarea şi continuarea cercetarilor pentru descoperirea şi deshumarea ramaşiţelor pamanteşti ale lui Alexandru Macavei, impuşcat de Securitate la 31 iulie 1949.

Alexandru Macavei s-a nascut la 10 iulie 1915 in satul Bucium Muntari (jud. Alba), localitate aflata in apropiere de Roşia Montana.
Provenea dintr-o veche şi importanta familie romaneasca din Munţii Apuseni, parinţii sai fiind Alexandru şi Terezia.
Aceştia au avut impreuna opt copii, dintre care patru baieţi (Viorel, Nicolae, Traian, Alexandru) şi patru fete (Eugenia, Terezia, Aurora, Maria).
Familia Macavei deţinea o mina de aur şi o instalaţie mecanica de macinare şi prelucrare a minereului aurifer, prima de acest fel din zona.
Alexandru era absolvent al Academiei Comerciale şi membru al Partidului Naţional Ţaranesc.
La inceputul razboiului a fost mobilizat in armata cu gradul de sublocotenent, fiind incadrat la Batalionul de Vanatori de Munte din Abrud.
In 1941 s-a casatorit cu Oprea Rozalia-Regina, nascuta in 1924, care in prezent locuieşte in Baia Mare.
Au avut impreuna un singur fiu, Cezar, nascut in 1942 şi decedat in 2005.

In 1946, Alexandru a fost demobilizat şi a locuit impreuna cu familia in Roşia Montana, unde a deschis un restaurant in cladirea fostului cazinou din localitate.
Dupa naţionalizarea din vara lui 1948, unele dintre proprietaţile familiei au fost confiscate.
Impreuna cu fraţii sai, a inceput sa se manifeste public prin atitudini critice la adresa politicii Guvernului şi Partidului Comunist.
Acest lucru a atras supravegherea atenta din partea autoritaţilor, fiind apoi acuzaţi pentru deţinere de aur şi propaganda ostila regimului.
In ziua de 7 iulie 1948 o echipa alcatuita din cadre de la Poliţia de Siguranţa şi jandarmi a incercat sa-i aresteze pe toţi cei patru fraţi Macavei in timp ce aceştia se aflau in casa parinteasca din Bucium Muntari. Aceştia au opus rezistenţa, iar in schimbul de focuri care s-a produs au fost raniţi patru subofiţeri de jandarmi.

Dupa acest eveniment, fraţii Macavei au parasit localitatea, refugiindu-se pe la anumite rude sau cunoştinţe care locuiau in alte zone ale ţarii.
Alexandru, impreuna cu Traian şi Viorel, au plecat la Timişoara, iar Nicolae la Bucureşti.
In toamna, Alexandru s-a intors clandestin in satul natal, dar in ziua de 9 octombrie a fost surprins de jandarmi, in urma schimbului de focuri ce a avut loc doi subofiţeri fiind ucişi şi un soldat ranit.
Pentru aceasta fapta, la 19 mai 1949, Alexandru a fost condamnat in lipsa de catre Judecatoria din Deva la munca silnica pe viaţa, fiind cautat intens de autoritaţi.

Alexandru şi Traian Macavei au contribuit la infiinţarea organizaţiei anticomuniste Frontul Apararii Naţionale — Corpul de Haiduci, condusa de maiorul Nicolae Dabija, la care au aderat foarte multe persoane.
In cadrul acestei formaţiuni, organizate dupa principii militare, cei doi fraţi au avut statutul de consilieri.
Grupul de partizani şi-a stabilit baza in Munţii Apuseni, unde in cursul lunilor ianuarie şi februarie 1949 s-au construit doua adaposturi.
Locul ales se afla la Runculeţul Groşilor, in apropierea masivului Muntele Mare, la circa 16 km spre nord-est faţa de comuna Bistra din jud. Alba.
In dimineaţa zilei de 4 martie 1949, asupra taberei partizanilor se produce atacul Securitaţii. A
u participat mai multe cadre operative precum şi doua plutoane de soldaţi din cadrul Batalionului de securitate de la Floreşti-Cluj.
In urma acestei acţiuni de forţa au rezultat victime de ambele parţi, insa fraţii Macavei impreuna cu maiorul Dabija au reuşit sa scape atunci din incercuire, ultimul fiind capturat, prin tradare, la 22 martie in apropiere de Bistra.
Condamnat la moarte, Dabija a fost executat in Sibiu la 28 octombrie 1949.
Cei doi fraţi Macavei au stat ascunşi o perioada in zona satului natal şi apoi in Carpiniş, unde au fost ajutaţi de diferite persoane care le cunoşteau situaţia.
In lunile mai, iunie şi iulie au locuit in Muşca, la Sofia David, a carei gospodarie se afla situata intr-un loc mai izolat, la marginea satului.
Prin tradare şi şantaj, au fost depistaţi de autoritaţi, care au organizat o ampla acţiune de incercuire.

In dimineaţa zilei de duminica, 31 iulie 1949, gospodaria Sofiei David a fost impresurata de un efectiv alcatuit din doi ofiţeri de securitate şi noua subofiţeri de miliţie.
In acel moment, fraţii Macavei se aflau adapostiţi in şura aflata in apropierea casei.
A urmat un schimb de focuri, dar cei doi partizani au reuşit sa scape din incercuire şi sa fuga pe cai diferite spre sat, amandoi fiind insa raniţi.
Traian reuşeşte sa se salveze şi sa paraseasca localitatea, insa a fost capturat mai tarziu, la 20 septembrie 1949, in localitatea Tomeşti din jud. Hunedoara.

Condamnat la moarte prin impuşcare, a fost executat la Sibiu in noaptea de 11/ 12 octombrie 1950.
Alexandru s-a refugiat in paraul Giurgeştilor, situat in partea rasariteana a satului.
Conform unui raport al Securitaţii, acesta avea 'o rana grava la cap in partea stanga, rana primita in grajd' şi 'pentru ca nu mai putea suporta rana, s-a impuşcat cu arma pe care o avea asupra lui' in ziua de 31 iulie, pe la orele 13,20.
Aceasta cronologie a faptelor nu coincide insa cu marturiile unor localnici care cunoşteau bine evenimentele, acestia declarand ca impuşcatura prin care probabil Alexandru s-a sinucis a fost auzita numai luni dimineaţa, in 1 august, cadavrul fiind descoperit de caţiva localnici in cursul aceleiaşi zile.
Decesul victimei a fost inregistrat la Primaria comunei Lupşa in 5 august, data consemnata a morţii fiind 1 august 1949.
Cadavrul a fost inhumat in zilele urmatoare intr-un loc situat pe o panta de deal, in imediata apropiere a paraului unde acesta a fost gasit.
Groapa a fost sapata de patru localnici, iar cadavrul a fost aruncat in groapa fiind complet despuiat de haine.
Inainte de acest moment, trupul a fost batjocorit prin lovire cu o bucata de lemn. Inhumarea a avut loc in prezenţa unor cadre de securitate şi miliţie.

Din informaţiile deţinute, grupa care a acţionat la Muşca impotriva lui Alexandru şi Traian Macavei a fost alcatuita din noua subofiţeri de Miliţie şi doua cadre operative de la Securitatea din Turda: sublocotenenţii Florea Sabau şi Popa Vasile.
Toţi aceştia au acţionat din ordinul direct al capitanului Mihai Kóvacs, care atunci deţinea funcţia de şef al Serviciului Judeţean al Securitaţii Poporului Turda, aflandu-se in subordinea colonelului Mihai Patriciu, şeful Direcţiei Regionale a Securitaţii Poporului Cluj.
Cei trei ofiţeri de la Securitatea din Turda au mai ramas o perioada de timp in zona Muşca unde au efectuat anchete şi au operat zeci de arestari, multe persoane fiind ulterior condamnate la inchisoare pentru legaturile avute cu fraţii Macavei.
Despre ceilalţi fraţi Macavei, se ştie ca Nicolae, care fusese comisar de poliţie, a fost impuşcat la 13 martie 1949 in Bucureşti impreuna cu fiica sa in varsta de şase ani, iar Viorel, avocat de meserie, a fost arestat la 3 noiembrie 1949 şi condamnat la inchisoare, insa a murit la Canal in 18 februarie 1952.
Toata familia Macavei, inclusiv femeile şi copiii, au avut mult de suferit pentru faptul ca cei patru fraţi au avut curajul sa se opuna regimului comunist.

Investigaţiile privitoare la descoperirea locului unde a fost ingropat Alexandru Macavei au inceput in vara anului 2008.
Atunci au fost audiate mai multe persoane din satul Muşca şi din alte localitaţi de pe Valea Arieşului, iar pe baza informaţiilor obţinute s-a stabilit cu aproximaţie o suprafaţa relativ restransa unde martorii au indicat ca s-ar afla mormantul.
In anul 2009, in cursul lunilor iunie şi iulie, au fost organizate trei campanii succesive de sapaturi arheologice, insa fara rezultate.
In acea zona, terenul se afla in panta, iar in urma cu mai mulţi ani a avut loc o alunecare de teren in urma careia a rezultat modificarea configuraţiei solului.
Investigaţiile au fost reluate in 2013 şi au constat in identificarea şi verificarea altor persoane in varsta originare din Muşca, care mai puteau oferi informaţii despre locul mormantului.
Coroborandu-se informaţiile mai recente cu cele obţinute anterior, in perioada 15-17 septembrie 2014 s-a organizat a patra campanie de cercetari arheologice pentru cautarea şi deshumarea victimei, sapaturile fiind efectuate in acelaşi perimetru unde in 2009 au fost executate şi celelalte secţiuni arheologice de cautare.
Din pacate, nici de aceasta data locul mormantului lui Alexandru Macavei nu a putut fi identificat, insa pentru IICCMER şi colectivul de arheologi implicaţi cazul ramane in continuare deschis.
Acţiunea s-a desfaşurat in colaborare cu Muzeul Naţional al Unirii din Alba Iulia şi cu Muzeul de Istorie din Aiud.
Cercetarile din teren au fost efectuate de o echipa specializata de arheologi: Gheorghe Petrov (coordonator), Gabriel Rustoiu, Paul Scrobota şi Horaţiu Groza.

Anexe Foto
Fig. 1-2. Alexandru Macavei.
Fig. 3-4. Imagini cu cadavrul lui Alexandru Macavei realizate de Securitate la Muşca.
Fig. 5-7. Aspecte din timpul sapaturilor arheologice de la Muşca (15-17 sept. 2014).

 
 
 
 

Tu ce parere ai ?


 

Ti-a placut articolul?

Daca informatia ti s-a parut interesanta, distribuie link-ul si prietenilor.