Cum l-au UCIS COMUNISTII pe MINISTRUL BANATULUI in INCHISOARE. A fost arestat de MILITARI ROMANI noaptea, DEZBRACAT!...

Scris de Gabriela Stegarescu | Publicat in 19.11.2017 10:44 | Publicat in DOCUMENTAR | Tipareste pagina

Sever Bocu s-a nascut la Şiştarovaţ, in apropiere de Lipova, la 19 noiembrie 1874.
A fost politician roman, economist, ziarist, redactor la ziarul „Tribuna” din Arad, unul dintre  fruntaşii Partidului Naţional Roman, ulterior Partidul Naţional Ţaranesc, promotor al Unirii  din 1918, parlamentar in sase legislaturi, deputat reprezentant al Banatului, apoi ministru  al  Banatului in guvernul lui Iuliu Maniu.

Parintii sai proveneau atat din Banat, cat si din Ardeal: unul a trait la Radna, in dreapta  Muresului, iar celalalt la Lipova, in stanga lui.
A invaţat in satul natal, la Lipova şi la Arad, iar studiile superioare le-a facut la Viena şi  Paris.
A fost exmatriculat de la Liceul maghiar din Arad, pentru ca a refuzat sa poarte la piept  panglica in culorile maghiare.
Dupa Primul Razboi Mondial a devenit unul dintre fruntaşii Partidului Naţional Roman, ulterior  ai Partidului Naţional Ţaranesc.
A fost preşedintele organizaţiei din judeţul Timiş-Torontal a PNŢ.
In 1921 a fost ales deputat din partea acestui partid.
„Directoratul Banatului” s-a aflat sub conducerea sa, fiind numit, in anul 1929, in fruntea  Directoratului Ministerial VII Teritorial cu sediul la Timişoara.
Dupa razboi, a infiintat la Timisoara primul periodic romanesc, saptamanalul Vointa Banatului,  iar mai tarziu cotidianul Vestul, in care s-a pronunţat pentru descentralizare:
„Centralismul nu are naţionalitate; el a dus, fie ca a fost unguresc sau romanesc, la aceleaşi  concluzii logice: exploatare sau saracie!”(Vestul, 16 mai 1931)

La alegerile din 1946 a fost ales, pentru ultima oara, deputat de Timiş-Torontal.
Insa autoritaţile comuniste de la Bucureşti şi ocupantul sovietic n-au mai permis deputaţilor  Partidului Naţional Ţaranesc participarea la lucrarile Camerei.

Dupa cel de-al doilea razboi mondial, ziarul comunist Luptatorul banatean, viitorul Drapelul Roşu, organ al PCR, l-a catalogat pe Sever Bocu un “ilustru agent nazist”.
Arestat la 5/6 Mai 1950, Noaptea demnitarilor, ca lacheu al claselor exploatatoare din regimul  burghezo-moşieresc.
Este torturat de anchetatori şi inceteaza din viaţa in data de 21 ianuarie 1951, in inchisoarea  Sighet.
Conform colegului de celula, fostul prefect de Timis-Torontal, Coriolan Baran, Sever Bocu a  fost lovit de un gardian cu bocancul peste gura in timp ce spala pe jos,
Marturia Marilenei Bocu, sotia fruntasului national-taranist Sever Bocu despre arestarea  sotului ei:
„Era noaptea, intr-o vineri, ora doua dupa miezul noptii, 5 spre 6 mai 1950. Eram intr-o  somnolenta usoara si aud tarsind pasi prin aleea gradinii, pasi de cizme si inca multi; sar  drept la fereastra odaii noastre de dormit, care era larg deschisa si strig: <Cine este acolo?>  Am vazut cum sarea ultimul de pe o scara ce o asezase pe zidul inconjurator al casei. Erau  sapte si se indreptau pe furis spre scara principala, calculand cum sa sparga geamul usilor.  Dar eu am ajuns mai iute spre usa si nu am apucat s-o deschid bine ca m-au si izbit tandarile  geamurilor sparte cu furie, de cel mai voinic, pe care-l comandau cei mai mici din spatele lui.  Am deschis larg usile; erau sapte insi si ii spun celui ce sarise curajos printre geamurile  sparte: <Vad ca purtati uniforma militara, pentru ce sariti pe geamuri, cand vi se deschid  usile?> Cinci au intrat direct in odaia noastra de dormit si au inconjurat imediat pe sotul meu  care ii astepta linistit in mijlocul odaii si-i privea tinta drept in fata, fara sa le adreseze  nici un cuvant, in vreme ce ei isi aruncau pustile mitraliere peste paturi, pe sofa si incepeau  sa scotoceasca prin odaie; cel mai mic dintre ei, care se parea ca este cel mai mare in grad,  ii poruncea furios si tremurand: <Daca nu esti gata de plecare in cinci minute, te ducem  dezbracat>. Iar el le-a spus atata, uitandu-se spre odaia de culcare a copiilor, care dormeau  adanc: <Duceti-ma gol, asa m-am nascut!> Si l-au dus doar cu ce era pe el, numai ceasul si l-a  luat, un ceas de aur elvetian. Din acel moment, nu l-am mai vazut, nici semn, nici zvon, nici  stire adevarata despre el”...
(Sursa: Memorialul Sighet, Wikipedia, Mircea Rusnac)

 
 

Tu ce parere ai ?


 

Ti-a placut articolul?

Daca informatia ti s-a parut interesanta, distribuie link-ul si prietenilor.