DOVADA. SECURISTII care au TRAS la TIMISOARA. Au UCIS OAMENI si se plimba nestingheriti pe strazile TIMISOAREI!...

Scris de Gabriela Stegarescu | Publicat in 07.11.2017 12:26 | Publicat in DOCUMENTAR | Tipareste pagina

Exista multa minciuna legata de implicarea directa a Securitaţii in macelarirea manifestanţilor din decembrie 1989.
In ultima vreme, campania deşanţata susţinuta intens de ziare precum Evenimentul Zilei şi  televiziuni ca Realitatea TV a atins cote patologice, ajungandu-se la negarea oricarei  implicari a ofiţerilor de Securitate in reprimarea Revoluţiei Romane.
Listele lui Ambrozie Pantea dovedesc insa contrariul, din ele reiese ca „securiştii de birou“  au schimbat intre 17 şi 20 decembrie 1989 stiloul cu pistolul-mitraliera.
Cu care au şi tras. In cine nu vom afla, probabil.

Doua liste

Probabil ca maistrul militar clasa a II-a Ambrozie Pantea, gestionarul depozitului de armament  al Inspectoratului Judeţean al Ministerului de Interne Timiş, nu şi-a imaginat vreodata ca  agenda sa de serviciu va ajunge proba intr-un proces deschis impotriva superiorilor sai.
In zilele acelea din decembrie era mult mai preocupat sa-i noteze pe cei care ridicau arme şi  muniţie din depozit, ştiind ca va raspunde pentru fiecare pistol-mitraliera, fiecare  incarcator, fiecare glonţ predat.
De aceea, i-a trecut pe toţi pe lista, menţionand in dreptul fiecaruia tipul armei, seria şi  cantitatea de muniţie ridicata.
Notarile sale din agenda acopera zilele de 17, 18 şi 19 decembrie 1989.
De pe 20 decembrie nu a mai fost nevoie sa-i aprovizioneze, pentru ca in acea zi Ştefan Guşa a  dat ordin unitaţilor Armatei, care acţionasera in oraş, sa se retraga in cazarmi.
Şi fara acoperirea Armatei, de la Bucureşti, Iulian Vlad le-a ordonat oamenilor sai „sa nu se  mai faca uz de arma“.
 
Apoi a venit ziua de 22 decembrie.
De frica sa nu fie linşaţi de populaţia Timişoarei, securiştii şi miliţienii şi-au aruncat  armele la gramada, au dat foc la cate documente au putut şi au fugit, care incotro, sa se  ascunda.
Dar Ambrozie nu a fugit, nu s-a ascuns şi nici nu şi-a ars agenda.
Ca orice gestionar responsabil, el avea de ţinut o evidenţa.
Aşa ca, de bine-de rau, a intocmit şi o lista cu armele predate pe 22 decembrie.
Mult, mult mai puţine decat cele date pe 17 decembrie (63 de poziţii, faţa de 272), dar,  totuşi, o lista.
In ianuarie 1990, comandantul Garnizoanei Timişoara, generalul-maior Gheorghe Popescu, a primit  ordinul sa inventarieze armamentul Inspectoratului Judeţean al MI Timiş cu scopul de a  identifica urme de folosire a acestuia in decembrie 1989.
Din comisia pe care a format-o a facut parte, fatalmente, acelaşi maistru militar Ambrozie.
S-au verificat armele care se gaseau in depozitul inspectoratului, sigilat intre timp, şi cele  care prezentau urme de funingine pe ţeava (ceea ce insemna ca s-a tras cu ele), au fost  menţionate intr-un tabel, alaturi de numele celor care le avusesera in folosinţa, acolo unde au  putut fi identificaţi.

Au rezultat astfel doua liste.

Una cu armele ridicate din depozit in 17, 18, 19 decembrie 1989 de catre securişti şi miliţieni  şi cea de a doua cu cele gasite cu urme de tragere in ianuarie 1990.
Informaţiile au fost folosite in timpul proceselor de la Timişoara pentru a proba implicarea  capilor Securitaţii şi Miliţiei in represiune, dar nu s-a procedat niciodata la compararea  extensiva a seriilor armelor şi nici la chemarea in faţa procurorilor a tuturor celor care le- au avut in custodie, pentru ca macar sa fie chestionaţi asupra modului in care le-au folosit.  Or, comparaţia ofera rezultate spectaculoase in opinia mea şi ii indica fara dubii pe cei care  au tras asupra manifestanţilor din Timişoara in acele zile.

De la Herta Müller la Kalaşnikov

Exista multa minciuna legata de implicarea directa a Securitaţii in macelarirea manifestanţilor  din decembrie 1989.
In ultima vreme, campania deşanţata susţinuta intens de ziare precum Evenimentul Zilei şi  televiziuni ca Realitatea TV a atins cote patologice, ajungandu-se la negarea oricarei  implicari a ofiţerilor de Securitate in reprimarea Revoluţiei Romane.
Unul dintre argumentele cele mai uzitate este acela ca ofiţerii de birou ai Securitaţii nu  aveau cum sa participe la impuşcarea manifestanţilor, deorece ei se ocupau cu „munca  informativa“ şi nu aveau atribuţii in „pastrarea ordinii publice“.
 
Sa luam exemplul locotenent-colonelului Petru Pele, care in decembrie 1989 era şeful  serviciului 1A de la Securitatea Timişoara.
Atribuţiile sale de serviciu erau legate de problema „Arta-Cultura“, calitate in care se ocupa,  printre altele, şi de scriitori.
Il gasim in documentele din arhiva CNSAS implicat activ in urmarirea informativa a grupului „cu  preocupari literare şi atitudine ostila statului nostru“ format din Herta Müller, Richard  Wagner şi Wiliam Totok.
Un intelectual fin, aţi spune.
Ei, acest ofiţer de birou se gaseşte in lista lui Ambrozie la poziţia 55 (vezi facsimil), cu  menţiunea ca s-a inarmat cu un pistol-mitraliera Kalaşnikov cu seria BL 3023, 4 incarcatoare şi  120 de gloanţe, in data de 17.12.1989. Aceeaşi arma, cu serie identica, figureaza in procesul-  verbal din ianuarie 1990 printre cele cu funingine pe ţeava.
Deci, tovaraşul Pele a tras.
In cine anume nu se ştie.
 
Sa nu va imaginaţi cumva ca l-a deranjat cineva cu vreo intrebare privind aceasta stranie  coincidenţa.
S-a retras din SRI pe 30 august 1994, cu gradul de colonel, dupa un scandal legat de un  presupus dosar de colaborator al lui Virgil Magureanu.
S-a dedicat afacerilor.
 
Petru Pele nu a fost, insa, nici pe departe, singurul „lucrator de intelligence“ care a pus  stiloul deoparte in decembrie 1989 şi a ales pistolul-mitraliera in „apararea cuceririlor  socialiste“.
Alaturi de el au stat şi subalternii sai direcţi: locotenentul-colonel Rudolf Köpe (Cope),  poziţia 118 la primire (17.12.1989) – pozitia 23 la verificare (8.01.1990) cu pistolul- mitraliera seria BH 4558, şi capitanul Viorel Vladic, pozitia 71 la primire (17.12.1989) –  pozitia 24 la verificare (8.01.1990) cu pistolul-mitraliera seria BH 4994.
 
Tot „prezent la datorie“ a strigat şi capitanul Ivan Ionel.
Dar tovaraşul Ivan a fost puţin mai şmecher decat camarazii sai „intelectuali“.
Deşi a primit şi dansul Kalaşnikov-ul regulamentar pe 17 decembrie (seria BO 2043, pozitia 166  in lista), in procesul-verbal din 8.01.1990 figureaza cu o alta serie de arma (AC 4201, pozitia  4).
Greşeala de inegistrare?
Nicidecum.

Pentru ca seriile incepand cu B reprezinta pistoalele-mitraliera, calibrul 7,62, in  vreme ce seriile incepand cu A reprezinta pistoale calibrul 7,65 (Carpaţi).
Deci, capitanul Ivan a luat Kalaşnikov, dar a predat (a fost gasit, mai precis) un pistol  Carpaţi.
Folosit şi el, bineinţeles.
Poate ca aceasta competenţa in camuflare a stat la baza rechemarii sale in activitate dupa ce  fusese trecut in rezerva in martie 1990 şi a cooptarii in celebra „Doi şi-un sfert“ (UM 0215)  de unde a ieşit la pensie in anul 1996 cu gradul de colonel.
 
Aceeaşi „şmecherie“ a fost folosita şi de alţi participanţi la represiune: lt.maj. Mateescu  Titus (BS 1507), pozitia 41 la primire (19.12.1989) – (AC 7940) pozitia 1 la verificare  (8.01.1990); lt.maj. Bohos Cornel (BH 4261), pozitia 130 la primire (17.12.1989) – (AP 0144),  pozitia 2 la verificare (8.01.1990); lt.maj. Tomut Alexandru (BH 3836), pozitia 20 la primire  (17.12.1989) – (AC 6163), pozitia 8 la verificare (8.01.1990); cpt. Petrea Vasile (fara serie),  pozitia 75 la primire (17.12.1989) – (AC 4164), pozitia 6 la verificare (8.01.1990) etc.
 
Toţi au primit primit pistoale-mitraliera Kalaşnikov in decembrie 1989 şi au fost trecuţi in  ianuarie 1990 in procesul-verbal de verificare a armamentului cu pistoale Carpaţi.
Interesant.

Totul pana la „Interesul Naţional“

Un alt aspect important care reiese din consultarea listelor lui Ambrozie este acela ca la  Timişoara au acţionat, pe langa ofiţerii şi subofiţerii de Securitate şi Miliţie din oraş şi  din judeţ, şi unii aduşi ca „intariri“ din alte zone ale ţarii.
 
Doi dintre ei sunt menţionaţi in data de 19.12.1989 printre cei care au ridicat pistoale- mitraliera şi muniţie din depozitul inspectoratului Timiş.
Este vorba despre locotenentul Constantin Poenaru, de la Servicul 1 al ISJ Teleorman, şi  locotenentul Lucian Mitrache, de la ISJ Olt.
Evident ca nici ei nu au fost intrebaţi ce anume faceau la Timişoara in 19 decembrie inarmaţi  pana in dinţi.
Şi pe Lucian Mitrache chiar aveai tot timpul sa-l chemi la o discuţie, avand in vedere ca abia  in septembrie 2009 a ieşit din „Sistem“. Taman de la DGIPI, unde ocupa funcţia de şef de  serviciu şi avea gradul de colonel.
 
Dar banuiesc ca nu ştiţi neaparat pana unde a ajuns sa fie conectat dupa 1990 fostul locotenent  de Securitate Mitrache. Pai, era conectat direct la „Interesul Naţional“ Gabriel Oprea.

Cum sa-l deranjezi pe un astfel de om cu intrebari despre decembrie 1989?

De deranjat nu-i deranjeaza nimeni nici pe ceilalţi menţionaţi in listele lui Ambrozie. 

„Celebritaţi“ cum sunt Radu Tinu sau Iosif Veverca se plimba nestingheriţi prin Timişoara,  posteaza pe Facebook imagini patriotice şi se plang ca au fost judecaţi pe nedrept.
Adevarat.

Pentru ce au facut ei ar merita rejudecaţi pentru crime impotriva umanitaţii.
 
Intre timp insa, speranţele ca statul roman ii va aduce in faţa justiţie vreodata pe toţi  securiştii şi miliţienii care au omorat oameni in decembrie 1989 scad vertiginos.
Trebuie sa ne mulţumim, se pare, cu procesele parţiale din anii ’90 şi cu graţierile şi  amnistiile care le-au urmat.
Macar daca ar inceta sa mai minta ca nu au tras...

SURSA: Madalin Hodor - Revista 22

Documente atasate

Unele documente sunt in format PDF si pot fi citite cu ajutorul Adobe Acrobat Reader. Daca nu il aveti il puteti descarca gratuit de pe site-ul oficial Adobe

Descarca Lista securiștilor care au tras
 
Tip fisier : PDF | Dimensiune fisier : 409.49 Kb
 
 
 
 

Tu ce parere ai ?


 

Ti-a placut articolul?

Daca informatia ti s-a parut interesanta, distribuie link-ul si prietenilor.