DRACO, SARPELE cu cap de LUP care i-a speriat pe dusmanii DACILOR

Scris de Gabriela Stegarescu | Publicat in 14.05.2017 07:34 | Publicat in DOCUMENTAR | Tipareste pagina

Cu certitudine, geto-dacii, ramura nordica a marelui neam tracic, au avut ca simbol "draco": un cap de lup cu botul deschis, continuat cu un corp de sarpe, realizat din metal (bronz) si care se termina cu o serie de fasii din panza.
Acest "draco" era infipt in varful unei hampe.
Purtat in galopul calului in timpul luptelor, "draco" scotea un suierat datorita aerului care intra prin gura deschisa a animalului si iesea printr-un "fluier" din lemn prins la coada.
Stindardul dacilor, Draco, unul dintre cele mai de temut insemne militare ale lumii antice, inducea o stare de nervozitate cailor inamicului, care nu mai auzisera un asemenea sunet.
"Draco" nu a fost o "inventie" geto-dacica, el fiind preluat de la popoarele de calareti de origine iraniana, cunoscute sub numele generic de sciti.

Oricum, prima atestare a utilizarii unui "draco" de catre geto-daci dateaza din sec. IV a.Ch., o schitare a unui astfel de steag fiind scrijelata in pasta cruda a unui vas local, lucrat cu mana, descoperit in asezarea getica de la Budureasa, judeţul Prahova.
Atestarea certa a stindardului in legatura cu dacii se afla in peste 20 de imagini sculptate pe unele metope ale Columnei lui Traian, in special in scenele de lupta, in preajma unor fortificaţii dacice sau a unor capetenii de rang inalt din randul dacilor.
In cel puţin doua cazuri, reprezentarea stindardului pe Columna este legata şi de reprezentarea lui Decebal.
Reprezentari ale stindardului dacilor apar şi printre prazile de razboi sculptate la baza Columnei.
In scenele sculptate ale Columnei lui Traian, razboinicii daci apar purtand deseori astfel de simboluri, ele regasindu-se redate si pe monumente funerare ale unor ostasi romani de origine dacica stationati in Britania.

Singurul exemplar pastrat - numai partea metalica - a fost descoperit in Germania, fara sa se poata spune daca piesa respectiva reprezinta un "trofeu" castigat de o unitate militara romana in timpul luptelor purtate in Dacia si dislocata apoi pe limes-ul de pe Rin, sau o piesa capturata de la alte neamuri scitice care o aveau ca simbol sau un "steag" al unei unitati militare auxiliare romane recrutata dintre geto-daci si care, conform practicii curente romane, isi pastrau armamentul specific.
Roma, ca stat, nu a avut un steag anume.
Fiecare legiune romana isi avea "steagul" specific, "sigmum", care era o reprezentare plastica turnata in bronz (acvila, leu s.a.m.d.), infipta in varful unei hampe, pe aceasta din urma fiind fixate si diversele "decoratii" (phalerae) pe care respectiva legiune le capatase.(sursa: Preşedinţia Romaniei)

 
 
 
 

Tu ce parere ai ?


 

Ti-a placut articolul?

Daca informatia ti s-a parut interesanta, distribuie link-ul si prietenilor.