FIUL unui MECANIC din TIMISOARA a ajuns printre CEI MAI IMPORTANTI ROMANCIERI ai LUMII

Scris de Gabriela Stegarescu | Publicat in 15.04.2017 08:26 | Publicat in DOCUMENTAR | Tipareste pagina

Robert Musil este unul dintre cei mai importanţi romancieri ai secolului XX, alaturi de Marcel Proust (In cautarea timpului pierdut) şi James Joyce (Ulise), consacrat in spaţiul literar şi cultural german de romanul Omul fara insuşiri (Der Mann ohne Eigenschaften, 1930-1933).

Nascut la 6 noiembrie 1880, la Klagenfurt, in Austria, Robert Musil a fost intotdeauna un imigrant, un „nobel outsider”, cum a marturisit chiar el, traind intre Klagenfurt, Stiria, Viena, Berlin şi sfarşindu-şi zilele in exil, la Geneva.

Fiul lui Alfred Musil (1846-1924), inginer-mecanic, banaţean originar din Timişoara, pe atunci in imperiul austro-ungar, şi al Herminei Musil (1853-1924), nascuta Bergauer, originara din Linz.
In 1882, familia paraseşte Klagenfurt pentru a se stabili in Styria austriaca.
In 1886, Musil este victima unei boli nervoase de origine cerebrala, in urma careia va mai avea doua atacuri in 1898-1890.
In 1891, familia se muta din nou, de data aceasta la Brno.
Musil se dovedeşte a fi un copil recalcitrant, rebel faţa de educaţia pe care parinţii doresc sa i-o dea, ceea ce-i face pe aceştia sa-l trimita in pensiune, la şcoala militara din Eisenstadt.
In septembrie 1894, intra la liceul militar pentru tineri ofiţeri Mährish-Weisskirchen, in Hraniţia.
Aceşti ani vor forma trama romanului Ratacirile elevului Törless (Die Verwirrungen des Zöglings Törless, 1906), debutul lui romanesc şi primul succes literar.

Multe din scrierile sale ulterioare vor examina razboiul şi consecinţele sale asupra civilizaţiei, gandirii şi artei.
Multe din impresiile şi anecdotele culese de pe front vor fi incorporate romanului Omul fara insuşiri.
La 8 aprilie 1928, Musil publica in cotidianul Der Tag un extras din viitorul roman Omul fara insuşiri, intitulat „Cacania. Un fragment”.
Scriitorul Wolfgang Ystade, intr-un interviu acordat ziarului Deutsche Zeitung din 20 noiembrie 1935, regreta ca premiul Nobel de literatura i-a fost acordat lui Luigi Pirandello şi nu lui Robert Musil.
Il propune de altfel ca viitor candidat.
La 6 februarie 1936, Musil anunţa editorului Rowohlt apariţia celui de-al treilea volum al Omului fara insuşiri, care va ramane neterminat.

Opera capitala a lui Musil, Omul fara insuşiri, este un roman dens, amestecand impresii fugitive şi un soi de intelectualism greu accesibil publicului larg.
Decupajul in trei volume aparţine de fapt ultimului editor Adolf Frisé, in ediţia publicata la 10 ani dupa moartea autorului, in 1952.
In octombrie 1938, Operele pre-postume, publicate in decembrie 1934 la Editura Humanitas din Zürich, sunt interzise de autoritaţile germane şi austriece, pe motiv ca ar avea caracter dizident.
In 1939, intreaga opera a lui Musil va avea aceeaşi soarta.
Motivele pentru care nu este agreat de nazişti au fost mai ales: 1) ca este pacifist; 2) este casatorit cu o evreica, deci «jüdisch versippt»; 3) estetica sa literara il califica drept un „autor duşman al Germaniei”.

Robert Mathias Edler von Musil moare insa la 15 aprilie 1942, la varsta de 62 de ani, in urma unei congestii cerebrale.
Cenuşa ii este dispersata pe muntele Salève, din apropierea Genevei.(sursa: Wikipedia)

 
 

Tu ce parere ai ?


 

Ti-a placut articolul?

Daca informatia ti s-a parut interesanta, distribuie link-ul si prietenilor.