Garda Elvetiana a Vaticanului

Scris de Gabriela Stegarescu | Publicat in 21.01.2012 18:23 | Publicat in DOCUMENTAR | Tipareste pagina

Garda Elveţienă Pontificală este un corp militar aflat în serviciul papei din 1506. În data de 22 ianuarie a acelui an, un grup de 150 de elveţieni din Cantonul Uri, aflaţi în serviciul papei Iulius al II-lea, au defilat pentru prima oara prin Roma, intrând prin Porta del Popolo sub comanda căpitanului Kaspar von Silenen.Un acord ce prevedea recrutarea de mercenari elveţieni pentru acest serviciu fusese încheiat încă din anul 1479 între confederaţia elveţiană şi Papa Sixt al IV-lea.

Garda Elveţiană a fost angajată în principal pentru serviciul de pază al papei, participând însă şi la numeroase lupte. Dintre acestea merită amintită, în primul rând, confruntarea armată din 6 mai 1527 din timpul jefuirii Romei (aşa numitul „Sacco di Roma”, 1527) de către trupele contestatarului duce de Bourbon, sacrificiul Gărzilor Elveţiene permiţând papei Clement al VII-lea să-şi salveze viaţa. Din 189 elveţieni au scăpat atunci cu viaţă numai 42, mai precis cei care, în ultimul moment, l-au însoţit pe pontif în fuga sa de-a lungul Pasajului Borgo (Borgo, cartier al Romei), pasaj ce leagă Vaticanul de Castelul Sant'Angelo. O lună mai târziu, pe 5 iunie Clement al VII-lea s-a predat.

După cucerirea Romei de către trupele Regatului Italiei în 1870, gărzile elveţiene au fost însărcinate doar cu protecţia personală a Papei. În 1914, Papa Pius al X-lea a stabilit numărul de soldaţi care alcătuiesc acest corp special la 100, plus 6 ofiţeri (inclusiv comandantul gărzii).
În prezent, Garda Elveţiană se ocupă de siguranţa papei şi a Statului Vatican, supraveghind apartamentele palatului papal şi menţinând ordinea pe timpul ceremoniilor religioase.
Apartenenţa la Garda Elveţiană cere: sex masculin; cetăţenie elveţiană; religie catolică; satisfacerea stagiului militar în armata elveţiană, încheiat cu obţinerea unui „certificat de bună purtare”; vârsta între 19 şi 30 de ani; înălţimea peste 174 centimetri; celibatar (căsătoria este admisă numai de la gradul de caporal în sus).

Uniforma oficială a Gărzii Elveţiene, în stilul epocii Renascentiste asociază culorile albastru, roşu şi portocaliu. Se spune că această uniformă ar fi fost creată după un desen-proiect al lui Michelangelo; bineînţeles, această origine este legendară ştiindu-se precis că actuala uniformă a fost concepută de Comandantul Jules Repond în 1914, cere s-a inspirat, pe câte se pare, din picturile lui Rafael.
Acest corp de armată dispune şi de o uniformă de lucru, mai comodă decât cea oficială de protocol: această uniformă de lucru constă din pantaloni şi bluza de culoare albastru precum şi dintr-o beretă de culoare neagră (cum se poate vedea în imaginea alăturată).

Pe data de 4 mai 1998, comandandantul Gărzii Elveţiene, colonelul Alois Estermann, soţia sa Gladys Meza Romero şi vice-caporalul Cédric Tornay au fost găsiţi morţi în apartamentul colonelului. Ancheta oficială a Vaticanului a stabilit ca Cédric Tornay era responsabil de moartea colonelului şi a soţiei sale, Tornay fiind nemulţumit pentru că colonelul îi imputase faptul că nu se întorsese în cazarmă la ora stabilită de regulament şi pentru că nu fusese ales să facă parte din garda de onoare a Papei. O anchetă paralelă condusă de mama lui Tornay şi de către avocaţii francezi Jacques Vergès şi Luc Brossolet a contestat concluziile la care au ajuns autorităţile papale.
Zece ore înaintea descoperirii corpului fără viaţă, colonelul Estermann fusese numit de Ioan Paul al II-lea comandant al Gărzii Elveţiene. „Este o onoare”, declarase Estermann ziarului elveţian Le Matin. „Este o mare responsabilitate - continua ofiţerul în interviul său - dar în spatele acestei alegeri, văd voinţa lui Dumnezeu, care mă va ajuta.”
Esterman făcea parte din Garda Elveţiană din anul 1980 şi se facuse remarcat în 1981 când, cu ocazia atentatului împotriva Papei, se urcase pe autovehicolul în care se afla Papa pentru a-l proteja pe acesta cu corpul său.
Acest incident a determinat modificarea regulamentului Gărzii Elveţiene, fiind schimbate procedurile de evaluare a recruţilor, de formare şi promovare în funcţie, fiind iniţiate, de asemenea, noi campanii de recrutare.(wikipedia)

 
 
 
 

Tu ce parere ai ?


 

Ti-a placut articolul?

Daca informatia ti s-a parut interesanta, distribuie link-ul si prietenilor.