Hristos a inviat!

Scris de Gabriela Stegarescu | Publicat in 07.05.2013 22:49 | Publicat in DOCUMENTAR | Tipareste pagina

După Crăciun, cea mai frumoasă sărbătoare de familie este Paştele. Cum iarna este încântător peisajul acoperit cu zăpadă, bradul împodobit din mijlocul casei, la fel ne încântă şi primele miresme primăvăratice.La fel au simţit oamenii din vremuri străvechi. Primăvara înseamnă renaşterea naturii. Nu este doar o simplă întâmplare faptul că în vremuri păgâne, începutul de an se sărbătorea odată cu venirea primăverii. Sărbătoarea Paştelui este deci şi sărbătoarea primăverii. Deja din secolul al II-lea există date despre sărbătorirea Paştelui, tradiţii pe de o parte creştine, pe de altă parte păgâne.


Paştele este sărbătoarea creştină a Învierii Domnului
Ultima săptămână a postului care precede sărbătoarea este săptămâna mare, care începe cu duminica Floriilor şi se termină cu duminica pascală. Sărbătoarea începe de fapt cu duminica Floriilor, când se sărbătoreşte intrarea lui Hristos în Ierusalim. Săptămâna mare are menirea împărtăşirii chinurilor lui Iisus. În această săptămână se termină postul de 40 de zile şi natura renaşte. În ziua de joi a săptămânii mari, clopotele încetează să mai bată. Vor mai bate doar Sâmbăta Mare. Această zi este totodată şi începutul chinurilor Mântuitorului.
Vinerea este ziua răstignirii lui Hristos, cea mai mare zi de post. Ziua de vineri era considerată mereu zi fără noroc. În această zi, nu se obişnuiau muncile legate de cultivarea pământului sau de creşterea animalelor, nu se aprindea foc şi nu se cocea pâine. Se obişnuia ca în ziua de vineri să se facă o baie în zori în pârâu.
Cine păstra tradiţia se spunea că va avea noroc tot anul.
Sărbătoarea Paştelui începe în după-masa zilei de sâmbătă. Se termină postul de 40 de zile şi clopotele încep să bată din nou. Cel mai important moment al zilei este sfinţirea apei botezătoare la biserică. Se spunea că prima persoană care urmează să fie botezată cu această apă "nouă" va avea noroc toată viaţa. Apa prezenta un rol important şi duminica. Se spunea că prima persoană care apucă să ia apă de la fântână va avea noroc. Oamenii obişnuiau să pună ouă roşii în apă şi obişnuiau să se spele din aceasta pentru a se proteja de boli. Se obişnuia şi sfinţirea bucatelor. Creştinii mergeau la biserică ducând mâncarea şi vinul pregătit pentru a fi sfinţite. Postul se termină oficial prin consumarea acestor bucate. În unele regiuni, această tradiţie este vie şi în zilele noastre. Se spunea că dacă găinile apucă să mănânce din rămăşiţele acestor mâncăruri vor oua mult. Se obişnuia ca oul sfinţit să fie consumat în mijlocul familiei, pentru ca în cazul în care careva s-ar rătăci să îşi amintească cu cine a mâncat şi să îşi regăsească calea spre casă.
Mâncarea tradiţională este carnea de miel pregătită după mai multe reţete specifice. Mielul este simbolul lui Hristos. Oul simbolizează renaşterea. În unele regiuni ziua de luni este ziua stropitului. Această tradiţie îşi are rădăcinile în credinţa în forţele purificatoare şi fertilizatoare ale apei. În unele ţări, în loc de stropit se obişnuieşte folosirea nuielei în sensul că se aplicau câteva lovituri fetelor tinere. Pentru ambele fapte, băieţilor li se cuvenea un ou vopsit. Ouăle roşii aveau menirea de a ţine răul departe şi simbolizau sângele lui Hristos.
Iepuraşul aducător de ouă roşii provine de pe meleaguri germane şi simbolizează fertilitatea.
Data sărbătoririi Paştelui
Înainte de anul 325 î.H., Paştele se sărbătorea în diferitele zile ale săptămânii, chiar şi vinerea, sâmbăta şi duminica. În acel an, s-a convocat consiliul de la Niceea de către împăratul Constantin. A emis legea pascală care stabilea că această sărbătoare să aibă loc în prima duminică după lună plină de sau după echinoxul de primăvară sau prima zi de primăvară. Astfel, Paştele trebuie sărbătorit într-o duminică între data de 22 martie şi 25 aprilie. Data este legată de ciclul lunii.

Istoria Sărbătorii Paştelui
Pentru prima dată, Paştele a fost sărbătorit în jurul anului 1400 înainte de Hristos. În această dată, evreii au părăsit Egiptul cu ajutorul lui Dumnezeu. Scriptura în cartea Exod (Ieşirea) din Vechiul Testament oferă instrucţiunile date de Dumnezeu pentru sărbătorirea Paştelor în timpul lui Moise. Evreii din antichitate îşi aminteau de faptul că Dumnezeu i-a salvat din robia în care se aflau în Egipt. Deşi mulţi sărbătoresc şi astăzi Paştele, majoritatea oamenilor nu mai au în vedere semnificaţia acestei sărbători. Pentru mulţi, Paştele nu mai are nimic de a face cu Dumnezeu, este doar un prilej de mâncare şi băutură. În ceea ce priveşte creştinii, Dumnezeu a reînnoit legământul făcut cu israeliţii, de data aceasta nu printr-un om, Moise, ci prin Fiul Său, Iisus Mesia. Legământul cel nou nu mai este un legământ făcut doar cu evreii, ci cu toate popoarele, care vor să primească iertarea păcatelor prin jertfa lui Iisus Hristos. Legământul cel vechi purta sigiliul sângelui unui miel care trebuia sacrificat de Paşti, după instrucţiunile date de Dumnezeu. Cu ocazia ieşirii din Egipt, când au sărbătorit pentru prima dată Paştele, toţi evreii trebuiau să ia un miel şi să îl sacrifice. Apoi, cu sângele mielului erau unse ramele de lemn ale uşilor de la casele în care locuiau aceştia. În noaptea aceea, îngerul morţii trimis de Dumnezeu a trecut prin Egipt şi a omorât toţi fiii întâi născuţi ai egiptenilor în casele care nu aveau pe uşă sângele mielului. În casele israeliţilor nu a murit nimeni, pentru că aceştia ascultaseră porunca lui Dumnezeu şi au pus sângele mielului pe uşile lor. Sângele mielului oferea o garanţie, un semn vizibil prin care credincioşii dădeau de înţeles că au luat în serios avertismentul lui Dumnezeu. În Noul Testament mielul a fost înjunghiat de Iisus, iar sângele lui care a curs pe cruce este sângele răscumpărător. La Cina cea de taină, în noaptea când a fost trădat, înainte de a fi prins şi arestat, Iisus a instituit sărbătoarea Paştelui nou testamental, după porunca ce i-a fost dată de Dumnezeu.
Obiceiuri pascale
Deşi la fel ca majoritatea sărbătorilor şi Paştele are origini creştine, de fapt aceasta a fost o sărbătoare păgână. Vechii saxoni au sărbătorit venirea primăverii aducând omagii zeiţei primăverii, Eastre. Când în secolul al II-lea misionarii creştini au ajuns în mijlocul triburilor nordice cu serbările lor păgâne, au încercat să îi convertească la creştinism. Au reuşit, însă numai într-o măsură oarecare. Pentru noii creştini interdicţia de a-şi serba vechile sărbători păgâne ar fi însemnat moartea. Pentru a salva vieţi, misionarii au decis să îşi popularizeze mesajul religios încet, permiţând populaţiilor să îşi continue celebrările păgâne însă acestea trebuiau să fie în manieră creştină. Aşa cum s-a întâmplat, sărbătoarea păgână Eastre avea loc la aceeaşi dată ca şi sărbătoarea creştină a renaşterii Domnului. Astfel s-a alterat festivalul însăşi, devenind o sărbătoare creştină, iar numele vechi de Eastre s-a schimbat în varianta modernă de Easter (Paştele în limba engleză).
Procesiunea de la miezul nopţii
Slujba de Înviere începe de la miezul nopţii, aşa este încă din Evul Mediu, când oamenii aşteptau răsăritul soarelui pentru a se porni în procesiune spre biserică.
Ritualuri de stropit
Binecunoscut obicei pascal este stropitul fetelor, în a doua zi de Paşti. Fetele sunt stropite în Ardeal cu apă de colonie, obicei unguresc, iar în Polonia, Germania şi Ucraina fetele se stropesc cu apă. Pe lângă udat se fac şi urări de sănătate, de vreme ce se crede că zăpada topită le face mai frumoase şi este aducătoare de noroc. Conform credinţei religioase, obiceiul îşi are rădăcinile în faptul că evreii i-au stropit cu apă pe adepţii lui Iisus, care aduceau vestea învierii Domnului.
Haine noi
În occident, şi mai ales englezii, îşi cumpără haine noi, iar irlandezii participă la concursuri de dans cu premii. În Franţa nu se trag clopotele între Vinerea Mare şi Duminica Paştilor. În Suedia, copiii dau scrisori vecinilor şi primesc de la aceştia dulciuri sau bani, obicei asemănător cu cel de Halloween: "trick or treat".

Simboluri pascale
Crucea
Crucea este simbolul crucificării, opusul învierii. Totuşi, la consiliul de la Niceea, în anul 325 î.H., Constantin a decretat ca întocmai crucea să fie simbolul oficial al creştinismului. Crucea nu este numai simbolul pascal, dar este utilizată foarte mult de biserica catolică, ca simbol al credinţei.
Iepurasul
Iepuraşul nu este o inovaţie modernă. Simbolul provine încă din vremea festivalurilor păgâne de Eastre. Simbolul pământesc al zeiţei Eastre era iepurele. Germanii au adus cu ei simbolul iepuraşului pascal în America. Numai după războiul civil devine răspândit ca fiind simbol creştin. De fapt, sărbătoarea Paştelui nu era celebrată în America până la acea dată. Iepuraşul aducător de ouă roşii provine de pe meleaguri germane şi simbolizează fertilitatea.
Oul
Oul simbolizează învierea. Ouăle roşii aveau menirea de a ţine răul departe şi simbolizau sângele lui Hristos.
Mielul
Reprezintă victoria vieţii asupra morţii. Îl simbolizează pe Cel care trebuie sacrificat pentru propria mântuire. Mieii sunt membrii turmei lui Dumnezeu.
Măgarul
Crucea albă de pe greabăn, măgarul o are graţie faptului că l-a adus pe Iisus la Ierusalim în Duminica Floriilor.
Fluturele
Simbolul vieţii lui Iisus: omida reprezintă întruparea omenească; coconul este moartea trupească, fluturele simbolizează Învierea.
Păunul
De vreme ce se credea că păunul este nemuritor, este simbolul vieţii veşnice.
Scorpionul
Simbolul lui Iuda.

Ştiaţi că...
...Primele coşuleţe de Paşti au fost confecţionate în aşa fel încât să semene cu cuiburile păsărilor.
...Obiceiul de a oferi ouă de Paşti îşi are originea în Egiptul Antic, în Persia, la vechii greci şi romani, pentru care oul era simbolul vieţii.
...Pentru locuitorii vechiului Egipt, oul a fost un simbol sacru al renaşterii omenirii după potop.
...Pentru evrei, oul marca timpul părăsirii Egiptului.
...Oul a fost mereu simbolul renaşterii lui Hristos.
...Paştele evreiesc depinde de fazele lunii şi astfel se schimbă data la care se sărbătoreşte renaşterea Domnului.
...Paştele se sărbătoreşte prima duminică după lună plină în data de sau după data de 21 martie, echinoxul de primăvară.
...Câteva biserici încă păstrează vechea tradiţie a ornamentelor din brad - simbol al vieţii eterne - combinat cu panglici roşii sau albe, sau împletite în coroniţe, însă în multe locuri se preferă ornamentele de flori primăvăratice în culori verzi, galbene şi albe.
...Tradiţia cerea ca în ziua de Paşte cei care mergeau la biserică să poarte cel puţin o haină nouă pentru a le aduce noroc.
...Americanii sărbătoresc Paştele organizând o vânătoare de ouă pe pajiştea Casei Albe.
...În fiecare an de sărbătoarea Paştelui, Papa îşi transmite lumii întregi obişnuitul său " Urbi et Orbi ".
...În evul mediu se obişnuia să se arunce cu ouă în biserici. Conform tradiţiei, preotul arunca un ou fiert unuia dintre băieţii din corul bisericii. Oul a fost apoi aruncat mai departe de la un băiat la altul şi cel care prindea oul exact în momentul în care ceasul bătea de ora 12 era considerat câştigător şi oul rămânea în proprietatea lui.
...Tradiţia vopsirii oului se numeşte Pisanca.

 
 

Tu ce parere ai ?


 

Ti-a placut articolul?

Daca informatia ti s-a parut interesanta, distribuie link-ul si prietenilor.