Impuscati si strangulati de Securitate

Scris de Gabriela Stegarescu | Publicat in 27.08.2015 13:39 | Publicat in DOCUMENTAR | Tipareste pagina

Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER) in parteneriat cu Muzeul National de Istorie a Transilvaniei din Cluj-Napoca (MNIT), organizeaza incepand cu ziua de luni, 31 august 2015, o actiune de investigatii arheologice pe teritoriul comunei Bistra, jud. Alba.
Actiunea are drept obiectiv cautarea, descoperirea si deshumarea ramasitelor pamantesti a cinci persoane care au fost ucise la 4 martie 1949 intr-o confruntare armata cu trupele si agentii Securitatii.
Activitatile din teren se vor desfasura in colaborare cu Primaria comunei Bistra, Muzeul National al Unirii din Alba Iulia, Muzeul de Istorie si Stiintele Naturii Aiud si Muzeul de Istorie Turda.

Fenomenul rezistentei armate anticomuniste a cunoscut o mare amploare pe teritoriul Transilvaniei.
Cea mai mare densitate de formatiuni care s-au opus regimului comunist a existat in zona Muntilor Apuseni, pe teritoriul fostelor judete Alba, Cluj si Turda, iar dintre acestea, cea mai importanta a fost organizatia Frontul Apararii Nationale - Corpul de Haiduci, creata si condusa de un fost ofiter de cariera, maiorul Nicolae Dabija, secondat de fratii Alexandru si Traian Macavei.

Nicolae Dabija s-a nascut la 18 aprilie 1907 in orasul Galati, fiind unul dintre cei doi fii ai lui Dumitru si Ioana.
In 1926 a intrat voluntar in armata.
Si-a completat studiile liceale la Liceul Militar din Iasi, dupa care a intrat prin concurs la Scoala Militara de Ofiteri de Infanterie de la Sibiu pe care a absolvit-o in 1929 cu gradul de sublocotenent.
In anii urmatori a activat ca ofiter in diferite regimente din mai multe garnizoane. In 1933 s-a casatorit cu Florica Angheluta din Braila cu care nu a avut copii.
In octombrie 1941, avand gradul de capitan in Regimentul 38 Infanterie din Braila, a fost trimis cu unitatea pe frontul de Rasarit.
Faptele sale de eroism si spiritul de jertfa dovedit in timpul confruntarilor armate i-au atras recunoasterea meritelor, fiind recompensat cu mai multe ordine si decoratii militare romanesti si germane, inclusiv Ordinul Mihai Viteazul, primit prin Decret regal.
A fost ranit de doua ori in lupta, fiind avansat maior la exceptional si citat de trei ori pe armata si o data pe natiune.
Din cauza ranilor primite nu a participat la campania din vest. Dupa razboi a ramas in armata la o unitate de graniceri, insa in iulie 1946 a trecut la cerere in cadrul disponibil, inainte de a fi dat afara de comunisti.
Datorita faptului ca fusese decorat cu Ordinul Mihai Viteazul, a fost improprietarit cu cinci hectare de pamant la Aradul Nou, unde s-a si stabilit cu sotia dupa 1946.
Aici a inceput sa se manifeste in mod activ impotriva noii oranduiri impuse de comunisti.

In contextul evolutiilor politice din Romania, maiorul Dabija a intrat in contact cu mai multe persoane implicate in rezistenta anticomunista.
Asa i-a cunoscut si pe fratii Macavei, originari din Bucium Muntari, jud. Alba, impreuna cu care, in decembrie 1948, au pus bazele organizatiei Frontul Apararii Nationale.
S-a ales si un loc pentru amenajarea unei tabere permanente, acesta fiind situat in munti, la nord de valea raului Aries, pe teritoriul comunei Bistra din jud. Alba.
Tabara era situata la cota 1200 in locul cunoscut sub denumirea de Grosi, la o distanta de circa 16 km nord-est de centrul comunal si la aproximativ 7 km sud-vest de varful Muntele Mare (1826 metri). In cursul lunilor ianuarie si februarie 1949, aici au fost construite doua adaposturi pentru cazarea membrilor organizatiei.
A fost ridicata o cabana din lemn si s-a amenajat un amplu semibordei ingropat partial in pamant, care era acoperit cu grinzi rotunde de brad peste care s-au asezat glii de pamant inierbat pentru a se masca locul. Urmele acestui adapost sunt vizibile si in prezent.
Organizatia era structurata dupa principii militare, fiind conceput un statut ce prezenta caracteristicile unui regulament militar, un program de instructie precum si un juramant ce trebuia depus in ziua de 4 martie 1949 de catre toti membrii aflati in tabara.
Se redactase si o proclamatie-manifest ce trebuia multiplicata si raspandita in mai multe zone ale tarii.
Maiorul Dabija intentiona sa unifice sub comanda lui toate gruparile anticomuniste din Apuseni, dar si sa-si coordoneze actiunile cu luptatorii anticomunisti din alte parti ale tarii.

La inceputul lunii martie 1949 in tabara de la Grosi se aflau 25 de persoane, cele mai multe straine de zona.
Intre timp, autoritatile aflasera de grupul de partizani din apropierea comunei Bistra si au intreprins imediat masuri pentru anihilarea lui, Securitatea recurgand la presiuni si santaje asupra populatiei locale.
Locul a fost aflat de la un membru al organizatiei, Ihut Avram din Bistra, care a fost arestat si torturat, fiind folosit apoi ca si calauza in teren.
In dimineata zilei de 4 martie 1949, asupra taberei a avut loc atacul Securitatii, la care au participat doua plutoane din cadrul Batalionului 7 de Securitate de la Floresti - Cluj, alcatuite din circa 80 de soldati in termen, subofiteri si ofiteri, si mai mai multe cadre operative de la Serviciul Judetean al Securitatii Poporului Turda (slt. Florea Sabau, plt. maj. Vociu Octavian, plt. maj. Pop T. Ioan, plt. maj. Cosman Gheorghe, plt. Pintilie Alexandru).
Operatiunea din teren a fost condusa de sublocotenentul Florea Sabau, iar intreaga actiune a fost coordonata si supravegheata de colonelul Mihai Patriciu, seful Regionalei de Securitate Cluj, care se afla la Campeni, secondat de capitanul Kovács Mihai, seful S.J.S.P. Turda.
Tabara partizanilor a fost impresurata si atacata prin surprindere, confruntarea armata desfasurandu-se intre orele 6,30 si 8,30.
In acel moment, in tabara se aflau 22 de persoane, dintre care trei femei.
Alti trei partizani (Ihut Traian, Selagea Nicolae, Clamba Iosif) erau plecati dupa alimente.
Doi dintre barbati, Oniga Emil si Bocan Iancu, foste cadre militare, erau infiltrati de Securitate in randurile partizanilor, insa acest lucru fusese dovedit si era cunoscut de Dabija si de alti membri ai organizatiei, cei doi urmand a fi judecati ca tradatori. In urma puternicului schimb de focuri in care s-a folosit armament de infanterie, grenade si incarcaturi de trotil, au rezultat morti si raniti de ambele parti, iar cabana din lemn a fost incendiata.
Din tabara atacatorilor au rezultat trei morti (serg. maj. Mates I. Gheorghe, fruntas Margineanu Gh. Marin, sold. Oana Gh. Traian) si sase raniti.
Dintre partizani au fost ucisi prin impuscare patru barbati (Cigmaian Ioan, Decean Petru, Maier Iosif, Mitrofan Lucian) si o femeie, Maier Elena, sotia lui Maier Iosif.
Sase persoane au reusit sa sparga incercuirea si sa fuga, insa au fost capturate sau ucise ulterior (Dabija Nicolae, Scridon Ioan, Pascu Cornel, Campean Traian, Alexandru si Traian Macavei).
Alte noua persoane, fara cei doi tradatori, au fost arestate (Mihaltan Traian, Onea Titus, Ratiu Augustin, Oprita Gheorghe, Moldovan Simion, Vandor Victor, Breazu Iuliu, Pop Alexandra, Bututui Viorica).
Victimele din partea Securitatii au fost evacuate din teren in aceeasi zi, odata cu obiectele, efectele, documentele si armele recuperate din tabara si de la partizanii morti sau luati prizonieri.

A doua zi, in 5 martie, cateva cadre de la Biroul Securitatii din Campeni insotite de 20 de soldati, de primarul, sanitarul si seful Postului de Militie al comunei Bistra si de cativa tineri alesi din localitate, s-au deplasat la tabara de la Grosi pentru a cerceta si ingropa cadavrele partizanilor.
Initial, trupurile mortilor au fost stivuite pe priciul din fundul adapostului semiingropat dupa care s-a incercat dislocarea si surparea acoperisului peste ele, ceea ce nu s-a reusit din lipsa uneltelor corespunzatoare. Ca urmare, toate cadavrele au fost scoase afara si depuse unele peste altele in magazia de alimente a taberei, care era amenajata intr-o mica cavitate subterana, sapata si acoperita cu grinzi de lemn camasuite cu pamant, dupa care structura superioara a fost pravalita peste trupuri.
La inceputul primaverii, niste tarani care au trecut prin zona au observat cadavrele aflate in descompunere si au mai aruncat niste pamant peste ele ca sa fie ferite de animalele salbatice.
Acest loc este mormantul-cavou unde si astazi inca mai zac osemintele acelor oameni.
Locul aproximativ al mormantului comun a fost indicat pe teren in august 2009 de catre Ioan Gligor din Bistra, decedat in 2012, care a participat la inhumarea victimelor.
Acelasi amplasament a fost confirmat la fata locului si de Alexandru Macarie din Bistra, care a participat in primavara lui 1949 la acoperirea cadavrelor cu pamant.
Imediat dupa atacarea taberei si anihilarea nucleului Frontului Apararii Nationale - Corpul de Haiduci, au inceput arestarile altor membri si sustinatori ai grupului din satele de munte sau de pe Valea Muresului, dar si in localitati mai indepartate.
Prin tradarea unor tarani, maiorul Dabija a fost capturat in 22 martie 1949 in catunul Garde din apropierea Bistrei.
A fost anchetat in mai multe locuri, fiind judecat alaturi de mai multi inculpati de Tribunalul Militar din Sibiu.
Impreuna cu alte sase persoane a fost condamnat la moarte, toti fiind executati la Sibiu in 28 octombrie 1949.
Zeci de oameni au fost condamnati la ani grei de inchisoare, insa unii dintre ei, contrar hotararilor judecatoresti, au fost scosi din penitenciare si executati de Securitate prin impuscare sau strangulare.
Alti membri ai gruparii, care au scapat la inceput de arestare, au fost urmariti permanent in perioada urmatoare, fiind in cele din urma capturati, condamnati sau chiar ucisi in diverse imprejurari.

Biografiile persoanelor ucise si ingropate la Grosi.

Cigmaian Ioan. Nascut la 9 septembrie 1908 in satul Gelmar, oras Geoagiu, jud. Hunedoara. Parintii sai au fost Cigmaian Nicolae si Mocsa Elena, tarani din Gelmar, care au avut impreuna trei copii, doua fete, Fica si Maria, si pe Ioan. Acesta s-a casatorit la 3 februarie 1928 cu Rus Marc Sabina din Gelmar, de care a divortat in 17 octombrie 1947, avand impreuna un copil, Aurel, decedat. Cei care l-au cunoscut spun ca facea comert cu animale. Dupa divort a locuit impreuna cu Adamut Sabina in localitatea Sibot din jud. Alba. Aici a fost arestat pentru activitate legionara si pentru propaganda impotriva regimului comunist, fiind inchis in arestul Securitatii din Cugir de unde a reusit sa evadeze. Impreuna cu alte persoane a plecat in munti si s-a alaturat gruparii maiorului Dabija.

Decean Petru. Nascut la 17 august 1926 in comuna Mihalt, jud. Alba. Parintii sai au fost Decean Florian si Marza Maria, tarani mijlocasi. Au avut impreuna trei copii, doua fete, Ana si Maria, Petru fiind singurul baiat. Urmeaza Scoala primara de patru clase in satul natal, dupa care, in 1937, intra la Liceul confesional Sf. Vasile din Blaj pe care il absolva in 1945. In liceu devine membru in organizatia de tineret a Partidului National Taranesc. Din toamna lui 1945 urmeaza cursurile Facultatii de Drept din Cluj. Aici, datorita frecventelor participari la manifestatiile studentesti cu caracter politic anticomunist, intra in atentia Sigurantei, care l-a retinut si interogat in mai multe randuri. Aceasta situatie l-a determinat ca in al doilea an de studii sa se transfere la Facultatea de Drept din Bucuresti, unde devine un membru marcant in cadrul organizatiei tineretului national-taranist alaturi de Corneliu Coposu. A lucrat si ca secretar intr-un cabinet de avocatura, iar in anumite imprejurari a fost una dintre garzile de corp ale lui Iuliu Maniu. Datorita activitatii politice desfasurate a inceput sa fie urmarit, iar pentru a evita arestarea, din a doua jumatate a anului 1947 s-a vazut obligat sa nu mai poata frecventa cursurile facultatii si sa ramana ascuns in capitala, schimband mereu locuintele. La sfarsitul anului 1948 a decis sa treaca la lupta armata impotriva regimului, alaturandu-se membrilor din organizatia Frontul Apararii Nationale.

Maier Iosif si Maier Ida Elena. Maier Iosif s-a nascut in 19 martie 1905 la Blaj, jud. Alba, parintii sai fiind Maier Emeric si Buni Olivia. De profesie era mecanic, iar dupa unele surse a lucrat la CFR. Avea stagiul militar satisfacut si gradul de sergent in rezerva. In 8 iulie 1929 s-a casatorit cu Topfner Ida Elena din Teius, jud. Alba, nascuta in Bucuresti la 18 februarie 1908, fiica lui Topfner Mihail si a lui Campean Elena. Dupa casatorie, sotii Maier au locuit in Teius. Au fost implicati in rezistenta anticomunista, acordand sprijin unor organizatii clandestine care se opuneau regimului. Pentru a evita iminenta arestare si-au parasit domiciliul si sau refugiat in munti, alaturandu-se maiorului Dabija.

Mitrofan Lucian. Nascut in 7 februarie 1929 la Alba Iulia. Parintii sai, Mitrofan Ioan si Boanches Ioana, erau tarani din satul Hapria, jud. Alba. Acestia au avut impreuna sapte baieti, Lucian fiind al cincilea nascut. A absolvit scoala primara de patru clase si mai tarziu s-a calificat la locul de munca ca vulcanizator la un atelier din Alba Iulia. Nu a fost casatorit. A fost membru activ in organizatia de tineret a Partidului National Taranesc, motiv pentru care, fiind urmarit de autoritati, in februarie 1948 a fost nevoit sa plece de acasa si sa stea ascuns pe la diverse cunostinte. In vara anului 1948 a fost arestat si anchetat in doua randuri de Siguranta din Alba Iulia, insa in cele din urma a plecat in munti si a devenit partizan.

Cercetarile vor fi efectuate de un colectiv de arheologi si istorici de la IICCMER si institutiile muzeale mentionate (Cosmin Budeanca, Horatiu Groza, Marius Oprea, Gheorghe Petrov, Gabriel Rustoiu, Paul Scrobota, Constantin Vasilescu).
In cazul in care mormantul comun va fi descoperit, activitatile care prevad deshumarea si recuperarea ramasitelor pamantesti ale victimelor se vor desfasura in prezenta reprezentantilor Parchetului Militar si ai altor institutii ale statului.
 
Ilustratie: Fig. 1 - Cigmaian Ioan; Fig. 2 - Decean Petru; Fig. 3 - Sotii Maier Iosif si Maier Elena; Fig. 4 - Mitrofan Lucian; Fig. 5 - Adapostul semiingropat din tabara de la Grosi. Vedere dinspre nord-vest (Foto Arhiva CNSAS); Fig. 6 - Resturile cabanei incendiate (Foto Arhiva CNSAS); Fig. 7 - Arme, munitie, aparat de radio, masina de scris si alte obiecte recuperate de Securitate din tabara de la Grosi (Foto Arhiva CNSAS); Fig. 8 - Desen al luptei de la Grosi facut de Securitate (Arhiva CNSAS).

 
 
 
 

Tu ce parere ai ?


 

Ti-a placut articolul?

Daca informatia ti s-a parut interesanta, distribuie link-ul si prietenilor.