In noaptea de Sanziene se deschid cerurile iar animalele prind glas

Scris de Gabriela Stegarescu | Publicat in 23.06.2014 02:35 | Publicat in DOCUMENTAR | Tipareste pagina

Naşterea Sfantului Ioan Botezatorul (Sanzienele)

Sanzienele reprezinta una dintre cele mai importante sarbatori agrare ale lunii iunie.
Deşi sunt asociate sarbatorii crestine a nasterii Sfantului Ioan, dupa unii specialişti, sarbatoarea Sanzienelor işi are originea intr-un cult geto-dacic stravechi al Soarelui.
Aceasta sarbatoare de vara este cunoscuta sub denumirea de Sanziene, dar se mai folosesc şi denumirile: Sf. Ioan de Vara şi Ziua Soarelui, in satele de pe Valea Mureşului.
In calendarul popular, sarbatoarea Sanzienelor este un moment al solstitiului de vara, marcat de numeroase credinte si practici magice.
Prima semnalare etnofolclorica a sarbatorii ii aparţine lui Dimitrie Cantemir in „Descriptio Moldaviae” unde realizeaza o descriere amanunţita a obiceiului de Sanziene asimiland-o culturii zeiţei Ceres:

„.Prin ea (Sanziana, Dragaica) o inţeleg pe Ceres. Caci in aceasta vreme a anului cand incep sa se coaca semanaturile, toate fetele ţaranilor din satele invecinate se aduna şi o aleg pe cea mai frumoasa dintre ele şi ii dau numele de Dragaica.O petrec pe ogoare cu mare alai, o gatesc cu o cununa impletita din spice şi cu multe basmale colorate şi-şi prind de maini cheile din hambarele lor. Astfel impodobita, cu mainile intinse şi cu panglicile batute de vant, incat sa se infaţişeze ca o zburatoare, se intoarce de la camp acasa, cantand şi jucand, trecand prin toate satele de unde sunt insoţitoarele sale, cari cu cantece anume o numesc cat mai des sora şi stapana lor”.

Mai departe, Dimitrie Cantemir menţioneaza şi onomasticul Sanziene:

„Numele este premergator Santului Ioan. Ţaranii sunt convinşi ca in ziua dinaintea acestui sfant soarele nu-şi urmeaza drumul sau drept ci merge cu sarituri. In ziua aceasta toţi ţaranii se scoala inainte de rasaritul zorilor şi privesc cu ochii ţinta rasaritul soarelui şi lumina lui face sa tremure ochii lor nerabdatori, ei atribuie soarelui mişcarea care se petrece in ei şi intra in casa bucuroşi de ceea ce au vazut” (Dimitrie Cantemir – Descrierea Moldovei).

Suprapunandu-se peste sarbatoarea creştina a ”Naşterii Sfantului Ioan Botezatorul”, sarbatoarea pastreaza un amestec fascinant de culturi arhaice, precreştine şi agrare sub semnul magiei şi vrajitoriei.

Obiceiuri arhaice – Sanzienele (Dragaicele)

Sanzienele sunt, in mitologia romaneasca, zane bune din clasa ielelor dar care atunci cand nu le este respectata sarbatoarea devin surate cu Rusaliile care sunt zane rele.
In credintele asociate Sanzienelor, predomina funcţiile punitive. Daca nu li se respecta ziua, Sanzienele vor aduce furtuni si vor face rau oamenilor.
De asemenea, daca se intampla sa descoperi locul in care acestea danseaza in hore, te vei imbolnavi şi nu vei scapa decat daca te vei reintoarce acolo anul urmator.
Uneori Sanzienele sunt sinonime cu Dragaicele, manifestandu-se, potrivit superstiţiei, in ziua sf. Ioan Botezatorul.
Desi acestea sunt doua denumiri diferite ale unor divinitaţi similare (Sanziene in Transilvania, Maramures, Banat, Oltenia si Bucovina si Dragaice in Muntenia, Oltenia si Moldova), se pot deosebi nuanţe oarecum diferite.
Etnograful Marcel Lapteş menţioneaza in cartea ”Anotimpuri magico-religioase” ca Sanziana sau Dragaica a fost identificata ca fiind zeiţa Diana din panteonul latin, Hera sau Artemis din panteonul grec şi zeiţa Bendis din cultura traco-getica ca avand aceleaşi atribute ale fertilitaţii naturii şi ale protecţiei granelor.
Fiind miezul calendaristic al verii, in apropierea solstiţiului de vara, Sanzienele reprezinta ziua insorita cea mai lunga şi cu noaptea cea mai scurta din an.
Conform cercetarilor etnografului Marcel Lapteş, in unele zone etnofolclorice hunedorene s-au mai pastrat in sarbatoarea Sanzienelor motive din miturile stravechi ale geto-dacilor.
Sarbatoarea este ţinuta aproape in exclusivitate de femei, fiind destinata sa atraga energiile pozitive ale astrului solar catre acestea.
Sanzienele sunt inţelese şi ca o sarbatoare a florilor sub protecţia soarelui datator de viaţa care acum se pregateşte pentru lungul drum catre iarna.
In Platoul Luncanilor, Sanzienele erau inţelese ca Alea frumoase, adica nişte zane frumoase, imateriale, nişte naluci care „unde li-e drag, acolo joaca; vara la stanile din munte incalcesc coama cailor şi nu-i bine sa o descalci; prin livezile unde au umblat Alea Frumoase, prin pruni şi meri sunt smocuri de ramuri subţiri şi dese folosite ca leac pentru vita bolnava. Zanele vin la Fantana cu leacuri de la Bobaia şi petrec in jurul izvorului şi nu-i bine sa le superi sau sa le priveşti drept ca ţi se stramuta uitarea de nu mai vezi” (Lucia Apolzan – Carpaţii tezaur de istorie. Perenitatea aşezarilor risipite pe inalţimi).

Obiceiuri agrare de Sanziene – Cununa Boului

Conform cercetarilor etnografului Marcel Lapteş,  in satul Harţagani, spaţiu etnofolcloric interferent cu Ţara Zarandului, exista un obicei asemanator obiceiului descries C. Clemente la Silvaşul de Jos, o variant mai simplificata a impodobirii (instruţarii) boului (de Rusalii), realizata in ziua de Sanziene.
Dimineaţa dupa ce mergeau cu boii la adapat, gospodarii impleteau cunune din sanziene pe care le aşezau in coarnele animalelor zicand: „Bouleu cu ochi de soare / Umple-mi graul in hambare / Şi ţi-oi da colac frumos / Ca pieliţa lui Cristos”.
Apoi scoteau din traista colacul boului, framantat numai cu apa şi sare, copt de gospodina cu o zi inainte, il rupea in bucaţi hranind boul, iar faramiturile ramase le arunca, in paşune, acolo unde au inflorit sanzienele.
Conform prezentarii obiceiului, din cartea ”Anotimpuri magico-religioase”, transcrise de Marcel Lapteş, cununa boului este pregatita in ziua de Sf. Ioan Botezatoriu (la Sanziene) pentru a obţine recolta buna şi pentru a pastra vitele sanatoase.

Obiceiuri precreştine de Sanziene - Magie şi simboluri

Tradiţii şi obiceiuri identificate şi promovate in cadrul campaniei de comunicare online ”Cultura şi tainele painii”, derulate de Russenart Communications şi Gold Maya.
Conform lui Marcel Lapteş ”Sarbatoarea Sanzienelor este densa in practici oraculare ce priveau in primul rand recoltele, apoi destinele individuale”. Femeile din Platoul Luncanilor atribuiau, astfel, Sanzienelor funcţii divinatorii in cunoaşterea norocului, legaturilor matrimoniale şi lungimea vieţii.
Ele influenţau sorţii folosind modalitaţi dintre cele mai diferite pentru a-şi afla ursitul:
In noaptea de Sanziene in unele sate de munte din Ţinutul Oraştiei, fetele se spalau pana la brau cu roua de pe flori şi plecau sa culeaga buruieni pentru descantece deoarece se credea ca in perioada dintre Rusalii şi Sanziene plantele medicinale au cea mai mare putere.
Apoi puneau florile de sanziene sub perna ca sa-şi viseze ursitul, ţineau florile in san toata ziua de Sanziene, in par sau pe cap, sub forma de cununa pentru a fi frumoase.
In dimineaţa de Sanziene, fetele se spaalau pe faţa cu apa neinceputa sau cu roua, ca sa fie frumoase şi sa placa la baieţi. Apoi mergeau pe camp ca sa culeaga flori de Sanziene din care impleteau cununi pentru fete şi baieţi, le puneau la poata sau le aruncau pe casa.
Daca ramanea cununa pe casa, fata respectiva se marita repede, pana in toamna iar de cadea era semn ca urma sa aştepte mult şi bine.
In acelaşi timp, daca o cununa aruncata pe casa ramanea, era semn pentru cel ce o aruncase ca va  trai mult iar de cadea era samn rau, de boala şi chiar moarte.

Alte credinţe şi mituri 

In credinţele şi obiceiurile ţaranilor exista ramaşite ale unui stravechi cult solar. O multime de tradiţii sunt asociate cu imaginea astrului ceresc:
Soarele in lungul drum spre iarna se opreşte pentru a se odihni iar la miezul zilei impietreşte. Atunci Sanzienele şi Dragaicele pazeau ca varcolacii sa nu manance soarele contracarand energiile solare negative.
Conform vechilor superstitii, oamenii nu ar trebui sa se uite in aceasta zi catre soare, caci vor orbi sau ii va durea capul tot restul verii.
Unii se feresc a se trezi dis-de-dimineata, de frica sa nu vada trei sori.
Conform altor pareri, daca te scoli in zori, vei vedea soarele la rasarit spalandu-se pe faţa şi apa curgand sub forma de raze luminoase.

In noaptea de Sanziene se deschid cerurile iar animalele prind glas

La miezul nopţii de Sanziene, pentru cateva momente, infloreşte iarba-fiarelor, cu care se pot descuia toate lacatele.
Traditia spune ca sanzienele au puterea de a indeparta raul si boala. In trecut se puneau flori de sanziene in patul femeilor ce urmau sa nasca, pentru ca se considera ca astfel vor avea o nastere mai usoara.
Sanzienele raman o sarbatoare a vitalitaţii” (Otilia Hedeşan – Lecţii despre calendar)  deoarece jocul ritualic al Sanzienelor  - cand se arunca coroniţele pe casa pentru viaţa şi moarte - reprezinta reminiscenţe ale practicilor vitale prin care zeitaţile protectoare erau solicitate sa apere culturile agrare.

Sanzienele – plante de leac pentru om şi animale

Conform cercetarilor din teren ale etnografului Marcel Lapteş, batranele considerau ca „Sanzienele is bune la vrajit ca-s flori blagoslovite de Sf. Vineri şi Maica Domnului”.
Insa Sanzienele / Dragaicele sunt posesoarele unor puteri miraculoase, in special a plantelor de leac, pentru intensificarea luptei impotriva forţelor raului.
Principala planta, sanziana, avea o mare putere cu larga gama curativa.
Sanzienele erau utilizate in farmacologia tradiţionala cu efecte terapeutice spectaculoase, in multe afecţiuni ale oamenilor: dureri de ficat, stomac, fiere, cap, ochi şi urechi, a durerilor in general, in epilepsii, afecţiuni ale plamanilor, dermatologice. Florile sanzienelor (galbene sau albe) erau culese, apoi uscate la umbra, se pastrau la loc uscat, in traistuţe din canepa, la grinda incaperii de locuit.
Cand se naştea un copil, moaşa, la scalda, punea flori de sanziene sa fie frumos, sa creasca mare şi sa aiba paru' galben ca sanziana.
Florile de sanziene mai aveau utilizare in durerile de mijloc, mai ales in timpul lucrului la holda sau la stransul fanului şi prunelor uneori: se facea infuzie de flori şi se bea rece la camp.
In Ţinutul Padurenilor cu aceste plante (arse) se afumau copiii speriaţi sau cei care nu puteau dormi noaptea sau vitele din grajd.
Pe langa sanziene, femeile mai culegeau şi alte plante de leac carora le confereau aceleaşi puteri magice şi etnoiatrice miraculoase, pentru ca, acum plantele sunt puternice, pline de seva.

Tradiţii şi obiceiuri identificate şi promovate in cadrul campaniei de comunicare online ”Cultura şi tainele painii”, derulate de Russenart Communications şi Gold Maya.

 
 

Tu ce parere ai ?


 

Ti-a placut articolul?

Daca informatia ti s-a parut interesanta, distribuie link-ul si prietenilor.