MISTERELE DACIEI. CETATEA unde s-a gasit MASCA de BRONZ a ZEITEI LUNII, a PADURII si a FARMECELOR FOTO+VIDEO

Scris de Gabriela Stegarescu | Publicat in 08.04.2017 12:38 | Publicat in DOCUMENTAR | Tipareste pagina

Lista Patrimoniului Comun al Umanitaţii include, in prezent, şapte monumente sau locuri din Romania.  Din 1999, printre acestea se numara şi ansamblul de cetaţi dacice din Munţii Oraştiei, din provincia  istorica Transilvania.

LUNCANI PIATRA ROŞIE

Cel mai facil acces rutier se face dinspre valea Muresului, prin Calan si mai departe prin comuna  Bosorod spre sud, urmarind indicatoarele.
Turistii care viziteaza intregul complex al antichitatilor dacice din Muntii Orastiei pot alege si drumul carosabil de la Costesti prin satul Ocolisul Mic spre Bosorod si apoi, urcand tot pe Valea Luncanilor, spre cetatea de la Piatra Rosie.

Stanca Pietrei Rosii, ascunsa intre munti, a atras inca din secolul al XIX-lea atentia eruditilor si a  amatorilor de antichitati, care mentioneaza obiecte antice si ruine, dar si lacomia cautatorilor de  comori.
Primele evaluari stiintifice realiste ale obiectivului i se datoreaza lui Finàly Gàbor, care, la  inceputul secolului XX, intreprinde acolo si primele sapaturi.
El observa similitudinile dintre aspectul turnurilor cetatii de piatra cu imaginile de pe Columna lui Traian, dar si legatura dintre amplasamentul fortificatiei si ruinele de la Gradistea de Munte.
Aceeasi realitate topografica si arheologica este subliniata si de profesorul clujean D. M. Teodorescu,  care intreprinde primele cercetari de teren sistematice in intreaga regiune in 1921.
Sub conducerea profesorului C. Daicoviciu au fost intreprinse sapaturi arheologice in cetatea de la  Piatra Rosie (in 1949), publicate intr-un studiu monografic in 1954.
Tot atunci au fost facute cateva sondaje in fortificatiile liniare de la Cioclovina-Ponorici.
La inceputul anilor 2000, pregatind reluarea cercetarilor sistematice, colectivul stiintific condus de  profesorul I.
Glodariu intreprinde sapaturi de mica amploare in cetate, totodata degajand o parte dintre constructiile de piatra inecate de vegetatie si aluviuni.

Organizarea teritoriului

Cetatea de la Piatra Rosie se afla in sectorul de vest al Muntilor Orastiei si face parte din ansamblul  de fortificatii si asezari care formeaza zona centrala al Regatului Dac din secolele I a. Chr.- I p.  Chr.
De asemenea, cetatea se afla pe cuprinsul Parcului Natural Gradistea de Munte – Cioclovina.
Fortareata a fost construita pe o stanca proeminenta, flancata de doua vai.
Singurul acces inspre incinta este un drum taiat in stanca si supravegheat de turnuri.
Amplasamentul, ales la sfarsitul celei de-a doua epoci a fierului, adauga elementelor defensive artificiale o remarcabila aparare naturala.
S-a accentuat uneori caracterul militar preponderent al fortificatiei si absenta unei asezari civile,  insa este posibila schimbarea acestei imagini pe viitor.

Obiective arheologice. Fortificatia

Cetatea de la Piatra Rosie are doua incinte juxtapuse; prima este amplasata pe platoul superior, iar a  doua pe versantul de est amenajat, in prealabil, al inaltimii. Doua turnuri izolate supravegheau in  antichitate drumul de acces.
Fortificatia a fost ridicata in doua etape, folosind doua tehnici diferite. Incinta I (aflata pe  platoul din varful stancii) a fost construita dupa ce terenul a fost indreptat si terasat.

Planul cetatii de la Piatra Rosie este unul rectangular, avand turnuri de colt (inclusiv un turn al  portii) si un turn de curtina, amintind de arhitectura forturilor elenistice. Intrarea in incinta, prin  turn, era marcata de scari monumentale si de un portal cu bolta, construit din blocuri profilate. In  timpul cercetarilor din 1949 au fost descoperite cateva tinte din fier care erau, probabil, batute in  lemnul portii, pentru a o intari, dar si pentru a o impodobi. Aspectul monumental al intrarii in cetate  era subliniat de drumul pavat cu dale de calcar, care conducea spre turnul portii. Din aceasta prima  faza de constructie dateaza cetatea patrulatera si turnurile avansate, care asigurau un aliniament de  aparare in adancime.

Construcţiile defensive sunt formate din blocuri de calcar fasonat, asezate in ziduri groase de 3 m.  Structura lor, inspirata din tehnica de constructie elenistica, este urmatoarea: au fost construiti doi  pereti paraleli din piatra cioplita (paramenti) legati intre ei cu barne de lemn fixate in blocuri cu  lacasuri adaptate. Spatiul dintre cei doi paramenti a fost umplut cu pamant si piatra compactate  (emplecton). Barnele de lemn transversale care legau cei doi paramenti asigurau coeziune si  durabilitate. O asemenea solutie tehnica ducea la obtinerea unui zid masiv, stabil si rezistent la  eventualele lovituri din partea masinilor de razboi; in acelasi timp, se realiza o importanta economie  de piatra de constructie. Nivelul superior al turnurilor a fost construit din caramizi asezate pe un  „parter” din piatra cioplita.

Scanare 3D a mastii de bronz descoperita la Piatra Rosie.

Incinta a II-a, realizata ulterior, este constituita dintr-un zid de pamant, piatra si lemn de forma  patrulatera, care include cele doua turnuri avansate preexistente. Pe terasele artificiale din interior  se aflau constructii care inca asteapta sa fie cercetate. Inaltimea zidurilor, in antichitate, poate fi  estimata la aproximativ 5-6 m, iar cea a turnurilor era probabil ceva mai mare. Nu se stie cu precizie  care era infatisarea partii superioare a zidurilor (coronamentul). C. Daicoviciu presupunea existenta  unor platforme din barne de lemn, insa nu este exclusa nici existenta crenelurilor, foarte utile in  timpul luptei.

Datele existente par sa indice functionarea cetatii cel putin incepand cu a doua jumatate a secolului I  a. Chr. si, probabil, pana la cucerirea romana. In mod traditional, dupa criterii cultural-istorice,  incinta I a fost datata in prima parte a acestui interval, in timp ce extinderea fortificatiei (incinta  a II-a) a fost plasata in perioada imediat anterioara razboaielor daco-romane. Sfarşitul cetaţii, din  aceleaşi motive, a fost legat de cucerirea romana.
Analiza descoperirilor arata ca o perioada de inflorire a cetatii a fost secolul I a Chr. si inceputul  veacului urmator.
Anumite descoperiri indica ocuparea sitului in evul mediu timpuriu.

Edificii de cult

In sectorul nordic al platoului superior, in afara zidurilor, a functionat pentru un timp un templu  (tip aliniament de coloane din lemn ridicate pe baze din calcar) din care se mai pastreaza astazi  cateva plinte (discuri de piatra). Este probabil ca el sa fi fost dezafectat, la un moment dat, pentru  a face loc celor doua cladiri cu incaperi multiple, a caror destinatie nu este inca cunoscuta.

Constructii / amenajari civile

Marea cladire cu pridvor, in forma de absida, de pe platoul superior ocupa o buna parte din suprafata  utila a Cetatii I, ceea ce demonstreaza locul central si importanta ei. Construita din barne de lemn,  asezate pe baze din blocuri de piatra, ea era probabil locuinta stapanului cetatii, dupa cum par sa  indice obiectele descoperite acolo.
Drumul pavat cu dale de calcar traverseaza incinta II, urca inspre intrarea in incinta I, iar o ramura  ingusta a lui se indreapta inspre constructia cu absida de pe terasa I.
Constructia cu absida de pe prima terasa a fost construita din barne amplasate pe baze din piatra.  Descoperirea in incaperea semicirculara a discului din fier forjat („scutul de la Piatra Rosie”), bogat  impodobit, ar putea sugera functionalitatea religioasa a edificiului. Specificul activitatilor rituale  din antichitate arata adesea ca nu exista intotdeauna o distinctie clara intre cele doua laturi ale  existentei – sacrul si profanul.

Artefacte

Descoperirile sunt neobisnuit de bogate, vorbind despre statutul inalt al stapanului cetatii.
Obiecte importate din lumea mediteraneeana constituiau asemenea simboluri de statut social: vase si  lampi din bronz, precum si fragmentul de bol de sticla „millefiori”.
O piesa aparte o reprezinta masca de bronz a unui personaj feminin (cunoscut ca „Bendis de la Piatra  Rosie”), foarte probabil de factura celtica, in care a fost identificata o divinitate.
Piesele de armament si harnasament sugereaza profilul razboinic al aristocratiei dacice de la sfarsitul  epocii fierului.
Discurile de fier forjat („scuturi”) gasite in cladirea cu absida de pe terasa I si intr-o groapa  antica din apropiere par sa fie obiecte decorative cu implicatii religioase.
Alte descoperiri (unelte, tipare pentru turnat obiecte din bronz) indica prezenta unor mesteri din  anturajul stapanului cetatii si intregesc peisajul complex al vietii de acum aproximativ 2000 de ani de  la „curtea” unui asemenea aristocrat.(sursa: Cetaţile Dacice din Munţii Oraştiei, program coordonat de Muzeul National de Istorie a Transilvaniei)

Herodot menţioneaza zeiţa Bendis ca fiind imprumutata de traci de la daci

Bendis (Béndis, Mendis) este o zeiţa din mitologia dacica adorata ca zeiţa a Lunii, a padurilor, a farmecelor, a nopţii şi poate ca zeiţa magiciana. Unele reprezentari plastice (precum bustul de bronz de la Piatra Roşie) o arata cu sani proeminenţi, ceea ce conduce la presupunerea ca era o zeiţa adorata in primul rand de femei de aceea este probabil sa fi fost patroana dragostei şi maternitaţii.
Zeiţa a casatoriei care veghea asupra legaturilor matrimoniale.
Numele ei este derivat din indo-europeanul *bhendh-, „legatura”.
Din secolul al V-lea a. C., Bendis era obiectul unui cult statal in Atena.
In ceremonii numite Bendideia aveau loc doua procesiuni, una formata din atenieni, alta din tracii bogaţi din Pireu.[3] Templul zeiţei, Bendideion, era situat pe dealul Munychia.
La inceputul secolului al II-lea a. C., un templu consacrat lui Bendis sau Mendis exista pe ţarmul vestic al Hebrului. Ulterior, alt templu este menţionat langa Ptolemais, in Egipt.
De asemenea, cultul ei este atestat in Asia Mica, in Bithinia.

Pe reliefuri şi statuete mici, Bendis este reprezentata purtand veşminte trace şi cu un coif ascuţit (frigian). Adesea are o suliţa in mana stanga şi o cupa sacrificiala in mana dreapta. Insa pe diverse monezi ea apare fie ţinand doua suliţe şi un pumnal, fie purtand doua torţe sau o torţa şi o patera.
A fost identificata cu Artemis sau cu Hecate.
Cultul Dianei la soldaţii romani din Dacia şi din sudul Dunarii nu are in mod necesar vreo legatura cu Bendis.(sursa: Wikipedia)

 
 
 
 

Tu ce parere ai ?


 

Ti-a placut articolul?

Daca informatia ti s-a parut interesanta, distribuie link-ul si prietenilor.