Organizatia Internationala a Francofoniei

Scris de Gabriela Stegarescu | Publicat in 01.02.2012 16:12 | Publicat in DOCUMENTAR | Tipareste pagina

Cu o populaţie de peste 890 milioane şi 220 milioane de vorbitori de limbă franceză la nivel mondial, Organizaţia Internaţională a Francofoniei (OIF) are ca misiune de a încuraja solidaritatea între cele 75 de state şi guverne care o alcătuiesc (56 de membri şi 19 de observatori)- mai mult de o treime din statele membre ale Naţiunilor Unite. 

Francofonia este un dispozitiv instituţional care organizează relaţiile politice şi de cooperare între statele şi guvernele membre OIF, având în comun utilizarea limbii franceze şi respectul pentru valorile universale.
Dispozitiviul instituţional al Francofoniei cuprinde instanţele politice decizionale dintre care cea mai înalta este Sommet-ul şefilor de stat şi de guvern care se reunesc o dată la doi ani, şi Secretarul General al Francofoniei, cheia acestui sistem. Din 2003, Secretarul general al Francofoniei este Abdou Diouf, fost preşedinte al Republicii Senegal.
Cooperare multilateralfrancofonă ă este pusă în aplicare de către Organizaţia Internaţională a Francofoniei şi patru operatori calificaţi.
ACCT, care a devenit OIF, a fost fondată în 1970, în baza Tratatului de la Niamey (Niger). Ea duce acţiuni politice şi de cooperare multilaterală pentru a da substanţă unei solidarităţi active în beneficiul popoarelor statelor şi guvernelor sale membre. Aceasta acţionează respectând diversitatea culturală şi lingvistică şi pentru promovarea limbii franceze, a păcii şi pentru dezvoltarea durabilă.
Francofonia dispune de organ consultativ, Adunarea Parlamentară a Francofoniei (APF).
Cei patru operatori specializaţi sunt: Agenţia Universitară a Francofoniei (AUF), canalul internaţional de televiziune TV5, Asociaţia Internaţională a Primarilor Francofoni (AIMF) şi Universitatea L.S. Senghor.

Obiective
Obiectivele Francofoniei sunt înregistrate în Carta sa adoptată în 1997, la Sommet-ul şefilor de stat şi de guvern la Hanoi (Vietnam) şi revizuită de către Conferinţa ministerială în 2005 la Antananarivo (Madagascar):
- instaurarea şi dezvoltarea democraţiei;
- prevenirea, gestionarea şi soluţionarea conflictelor, şi sprijinirea statului de drept şi
drepturilor omului;
- intensificarea dialogului între culturi şi civilizaţii;
- apropierea de popoare prin intermediul înţelegerii reciproce;
- consolidarea solidarităţii lor prin intermediul cooperării multilaterale pentru a
favoriza creşterea economiilor lor;
- promovarea educaţiei şi formării profesionale.

Misiuni
Misiunile Francofoniei sunt definite într-un cadru strategic pe zece ani adoptat de Sommet-ul şefilor de stat şi de guvern în 2004 în Ouagadougou (Burkina Faso), pentru perioada 2005-2014:
• Promovarea limbii franceze şi a diversităţii culturale şi lingvistice;
• Promovarea păcii, democraţiei şi drepturilor omului ;
• Sprijinirea educaţie, formării profesionale, învăţământului superior şi cercetării;
• Dezvoltarea cooperării în serviciul dezvoltării durabile

O atenţie deosebită este acordată tinerilor şi femeilor, precum şi accesului la tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor.
Termenul de "francofonie" a apărut la sfârşitul secolului al XIX-lea pentru a descrie ansamblul oamenilor şi ţărilor care utilizează limba franceză. El a dobândit sensul comun atunci când, câteva decenii mai târziu, francofonii devin conştienţi de existenţa unui spaţiu lingvistic comun, propice schimburilor şi îmbogăţirii mutuale.. Bărbaţi şi femei de litere sunt la originea acestei mişcări.


PUŢINĂ ISTORIE

Primii paşi
Scriitori iniţiază procesul în 1926, creând Asociaţia scriitorilor de limbă franceză (Adelf), urmaţi de jurnalişti, s-au regrupat în 1950 în cadrul Uniunii Internaţionale a Jurnaliştilor şi presei de limbă franceză (în prezent Uniunea presei francofone) în 1955, o comunitate a radiourilor publice francofone este lansat Radio France, Radio Suisse romande, Radio canada şi Radio belge francofon. Această comunitate oferă astăzi, cu un public tot mai mare, programare comune difuzate simultan pe undele radio membre, contribuind astfel la întărirea mişcării francofone de-a lungul lumii.
În 1960, prima instituţie interguvernamentală francofonă se naşte în urma Conferinţei Miniştrilor Educaţiei (Confemen), care cuprindea iniţial 15 ţări. Această conferinţă ministerială are acum 41 de state şi guverne membre. Acesta se întruneşte o dată la doi ani pentru a trasa direcţiile în materie de educaţie şi formare în serviciul dezvoltării.
Academicienii se amesteca la rândul său, creând un an mai târziu, Asociaţia universitarilor parţial sau în întregime de limbă franceză, care a devenit, în 1999, Agenţia Universitară a Francofoniei (AUF). AUF numără astăzi 677 de instituţii de învăţământ superior şi de cercetare din 81 de ţări. Este unul dintre operatorii specializaţi ai Francofoniei.
Mişcarea s-a extins la parlamentarii care au început asocierea lor internaţională în 1967, devenind Adunarea Parlamentară a Francofoniei (APF), în 1997. Aceasta include în prezent 65 de parlamente membre şi 11 observatori şi reprezintă, în conformitate cu Carta Francofoniei, Adunarea Consultativă a francofoniei instituţionale.
Conferinţa Miniştrilor Tineretului si Sportului (Confejes), fondată în 1969, este împreună cu CONFEMEN, a doua conferinţă ministerială permanentă a Francofoniei.

Apariţia cooperării francofone
"În urma colonialismului, am găsit acest instrument minunat, limba franceză", îi plăcea să repete poetului Léopold Sédar Senghor, fostul preşedinte al Senegalului. O formulă care reflectă filozofia părinţilor fondatori ai Francofoniei instituţionale - Senghor şi omologul său tunisian, Habib Bourguiba şi nigerian, Hamani Diori precum şi Prinţul Norodom Sihanouk din Cambodgia - care consistă în punerea în serviciul solidarităţii, dezvoltării şi înţelegerii internaţionale, prin dialog continuu permanent al civilizaţiilor.

Acesta este întregul scop de a semna la Niamey, pe 20 martie 1970, de către reprezentanţi ai 21 de state şi guverne, a Convenţiei de instituire a Agenţiei pentru Cooperare Culturală şi Tehnică (ACCT). Noua organizaţie interguvernamentală fondată în jurul partajului unei limbi comune, franceza, responsabilă pentru promovarea şi difuzarea culturilor membrilor săi şi consolidarea cooperării culturale şi tehnice între ele. Proiectul francofon a evoluat continuu de la crearea ACCT devenită în 1998 Agenţia Interguvernamentală a Francofoniei (FIA), iar în 2005, Organizaţia Internaţională a Francofoniei (OIF).


Cu ACCT, cooperaţia se angajează în domeniile culturii şi educaţiei.
Partener de la începutul anilor 70 Fespaco, Festivalul panafrican de Film şi Televiziune din Ouagadougou (Burkina Faso), agenţia a creat în 1988, Fondul francofon pentru producţii audiovizuale din Sud, care au ajutat până în prezent, la realizarea a 1400 de lucrări de cinema şi de televiziune.
În 1986 a fost inaugurat primul Centrul pentru lectură şi activităţi culturale - Clac - care dau acces populaţiilor din mediul rural şi zonele defavorizate la cărţi şi cultură. Acum numărul acestora este 295, localizate în 21 de ţări. În 1993, primul MASA, Piaţa artelor spectacolului african este organizat la Abidjan (Coasta de Fildeş). În paralel, un program pentru a sprijini mişcarea artiştilor şi a operelor acestora s-a lansat deschizând frontiere pentru crearea artelor: teatru, dans, muzică. În 2001, Agenţia a creat un premiu literar nou, Premiul celor cinci continente ale Francofoniei, care consacră în fiecare an un roman de limbă franceză. Nume mari ale literaturii franceze sunt de acord cu el: Jean-Marie Gustave Le Clésio, René de Obaldia, Vénus Khoury Ghatta, Lionel Trouillot fac parte din juriu. Scriitori, cum ar fi Mathias Esnard şi Alain Mabanckou, câştigători în 2004 şi 2005, s-au afirmat în domeniul literar.
În anii 70 şi 80, reţelele francofone se organizează. Un Consiliu internaţional al posturilor de radio-televiziune francofonă (CIRTEF) a fost creat în 1978. Astăzi, alcatuit din 44 de canale de radiodifuziune si de televiziune utilizând în întregime sau parţial limba franceză, el dezvoltă cooperarea dintre ele, prin schimbul de emisiuni, prin co-producţie şi formarea personalului. În 1979, la iniţiativa lui Jacques Chirac, primar al Parisului, primarii din capitalele şi metropolele parţial sau complet francofone s-a creat reţeaua lor: Asociaţia Internaţională a primarilor Francofoni (AIMF) care va deveni, în 1995, un operator al Francofoniei.
În 1984, canalul francez de televiziune TV5 ia naştere prin alianţa a cinci canale de televiziune publice: TF1, Antenne 2 şi FR3 în Franţa, RTBF pentru Comunitatea franceză din Belgia şi TSR pentru Elveţia, s-au alăturat în 1986 prin Consorţiul de Televiziunea Publică Quebec Canada. TV5Afrique şi TV5 Amérique Latine sunt în curs de dezvoltare în 1992, urmate de TV5 Asie în 1996, apoi TV5Etats-Unis şi TV5Moyen Orient în 1998. Canalul numit TV5MONDE din 2001, are acum şapte canale de televiziune şi TV5 Quebec-Canada. Transportat de către 44 de sateliţi, primit în 189 milioane de case din întreaga lume, este vectorul principal al Francofoniei: limba franceză, în diversitatea exprimărilor şi culturilor pe care le poartă.

O nouă dimensiune politică
Summit-ul şefilor de stat şi de guvern a ţărilor care împart limba franceză, numit "Sommet -ul Francofoniei", are loc pentru prima dată în 1986, la Versailles (Franţa), la invitaţia Preşedintelui Republicii Franceze François Mitterand. 42 de state şi guverne participă şi sunt reţinute patru domenii cheie de cooperare multilaterală:: dezvoltarea, industriile culturale şi comunicarea, industriile lingvistice şi dezvoltarea tehnologică cuplate cu cercetarea şi cercetarea ştiinţifică. Din 1986, 12 Summit-uri ale Francofoniei au fost convocate: 1986 la Paris (Franţa) 1987, în Quebec (Canada-Quebec), 1989 la Dakar (Senegal), 1991 în Paris (Franţa), programată iniţial în Kinshasa (RD Congo) 1993 la Grand Baie (Mauritius), 1995 la Cotonou (Benin), 1997 în Hanoi (Vietnam), 1999 în Moncton (Canada-New Brunswick), 2002 la Beirut (Liban), 2004 în Ouagadougou (Burkina Faso), 2006 Bucureşti (România), 2008, în Quebec City (Canada-Quebec), 2010 în Montreux (Elveţia).
Aceste consultări la cel mai înalt nivel politic au consolidat treptat poziţia Francofoniei pe scena internaţională, extinzând domeniile sale de acţiune şi îmbunătăţirea structurilor sale şi modurilor de operare.
Pentru a fi mai în concordanţă cu dimensiunea politică pe care a dobândit-o, Francofonia si-a luat in urma deciziei Sommit-ului de la Cotonou (1995, Benin), un post de Secretar General, cheia sistemului instituţional francofon. Primul Secretar General este ales la Sommet-ul de la Hanoi (Vietnam) în 1997, în persoana lui Boutros Boutros-Ghali, fostul secretar general al ONU - a deţinut acest post până în 2002. În timpul aceluiaşi Sommet, Carta Francofoniei, textul de referinţă principal, a fost adoptat.
Abdou Diouf, fost preşedinte al Republicii Senegal, a fost ales Secretar General al al Francofoniei la Sommet-ul din Beirut în 2002. El promovează o nouă dinamică a Organizaţiei în două componente ale sale: acţiunea politică şi de cooperare pentru dezvoltare. O nouă Cartă a Francofoniei adoptată de către Conferinţa ministerială a Francofoniei în Antananarivo (Madagascar) în 2005, simplifică structurile Francofoniei şi modurile sale de funcţionare şi stabileşte denumirea de Organizaţia Internaţională a Francofoniei.
În domeniul crucial de promovare a democraţiei, OIF trimite prima sa misiune de observare a procesului electoral în 1992, în timpul alegerilor prezidenţiale şi legislative din România. Asistenţa electorală este oferită ca răspuns la cererea statelor membre în cauză, nu se limitează la observarea alegerilor. Acesta acoperă diferite tipuri de asistenţă instituţională şi juridică, formarea personalului electoral, asistenţă tehnică şi materială.
În anul 2000, în Mali, "Declaraţia de la Bamako", primul text normativ a Francofoniei în practicile democratice, drepturilor şi libertăţilor este adoptat. Francofonia este înzestrată cu puteri împotriva membrilor care nu respectă valorile democratice comune.

Mai aproape de oameni
Cu primele Jocuri ale Francofoniei în 1989, Francofonia instituţională ia o dimensiune populară şi începe să asculte tineretul: Marocul găzduieşte 1700 de tineri din 31 de ţări în jurul concursurilor francofone culturale şi sportive. De atunci, jocurile sunt organizate la fiecare patru ani: Franţa (1994), Madagascar (1997), Canada-Quebec (2001), Niger (2005) şi Liban (2009). A şaptea ediţie a Jocurilor Francofone va avea loc la Nisa (Franţa) în 2013.
O Conferinţa francofonă a Organizaţiilor instituţionale non guvernamentale a avut loc în 1993, cu participarea a 31 ONG uri, organisme acreditate de către instanţele Francofoniei care implică acum societatea civilă în procesul de dezvoltare, implementare şi evaluare a cooperării francofone multilaterale. Conferinţa ONG-urilor se întruneşte o dată la doi ani la convocarea Secretarului General al Francofoniei. În 2009, 63 ONG-uri internaţionale şi alte organizaţii ale societăţii civile, implicate în diferite domenii de activitate ale Francofoniei sunt acreditate.
Un drum lung a fost parcurs de la primele reuniuni de scriitori francofoni, de la începutul secolului trecut, până la difuzarea lucrărilor lor în întreaga lume, în bibliotecile instalate de OIF. Lăudaţi pe toţi cei care au făcut şi continuă să facă să trăiască limba franceză şi apără valorile Francofoniei.
Cu toate acestea, noi provocări aşteaptă Francofonia: integrarea perfectă a tuturor ţărilor francofone într-o mondializare mai fericită şi să continue lupta pentru respectul diversităţii culturilor.

Adrese utile :
1- TINERET - JOCURI
www.jeunesse.francophonie.org
a- Volontariat international de la Francophonie
b- Ecole d’été de la Francophonie
c- Les jeux de la francophonie
http://jeux.francophonie.org/

2- FONDURILE SPECIALE
• Fonds francophone de production audiovisuelle du Sud
http://www.francophonie.org/Fonds-francophone-de production,28896.html?var_recherche=Fonds

• Fonds francophone d’initiatives pour la démocratie, les droits de l’Homme et la paix
http://www.francophonie.org/Fonds-francophone-d-initiatives.html?var_recherche=Fonds

• Fonds francophone des inforoutes
http://www.francophonie.org/Fonds-francophone-des-inforoutes,35311.html?var_recherche=Fonds

• Fonds d’appui à la presse francophone du Sud
http://www.francophonie.org/Fonds-d-appui-a-la-presse.html?var_recherche=Fonds

• Fonds d’aide à la circulation des artistes
http://www.francophonie.org/Fonds-d-aide-a-la-circulation-des.html?var_recherche=Fonds

Adresă de contact :

Organisation internationale de la Francophonie (OIF)
19-21 avenue Bosquet
75007 PARIS
Franţa

Tel. : (33) 1 44 37 33 00

Site Internet : www.francophonie.org

 

 
 

Tu ce parere ai ?


 

Ti-a placut articolul?

Daca informatia ti s-a parut interesanta, distribuie link-ul si prietenilor.