Pastele Cailor, o sarbatoare romaneasca?...

Scris de Gabriela Stegarescu | Publicat in 09.04.2015 20:02 | Publicat in DOCUMENTAR | Tipareste pagina

Expresia „la paştele cailor” pare ca nu e de regasit in alte spaţii culturale decat cel romanesc, zona de provenienţa fiind Transilvania.

O legenda spune ca, atunci cand Fecioara Maria il naştea pe Isus, caii faceau mare galagie.
Aceasta i-ar fi blestemat sa fie animale mereu flamande, cu excepţia unei singure zile pe an: Paştele cailor.

Paştele cailor este o sarbatoare care pica in aceeaşi zi cu Inalţarea Domnului sau ziua de Ispas, adica exact la 40 de zile dupa Paşti (joia din saptamana a şasea dupa Paşti).
Mai este cunoscuta drept Joia iepelor.

Aceasta zi mai este numita, in popor, si Ispas.
Legat de aceasta a doua denumire populara a zilei, traditia locurilor a pastrat o alta legenda.
Se zice ca Ispas era un om ce a participat, alaturi de cei trei Apostoli, la Inaltarea Domnului.
Tinand seama ca Ispas era un om bun si vesel, oamenii cauta in aceasta zi sa fie bine dispusi si sa nu-si caute pricini de suparare.
Vorba poporului spune ca acel om care moare de Ispas ajunge direct in Rai.
Pentru a aminti de aceasta credinta populara, cum ca cel mort in aceasta zi ajunge direct in Rai, oamenii isi legau de mijloc un sir de frunze de nuc.
Pe alocuri se tin „Mosii de Ispas”, casele si mormintele cimitirului fiind impodobite cu crengi de pom tanar (paltin, nuc), iar la ferestre punandu-se frunze de leustean.

Despre leustean se crede ca ar fi crescut la piciorul Crucii lui Hristos.
Acum se fac pomeni pentru morti, impartindu-se in mod special paine calda, branza, ceapa verde si rachiu.
Aceasta este ultima zi in care se mai pot rosi oua.
Sarbatoarea este prilej pentru organizarea de targuri şi pentru incheierea unor afaceri.
De Paştele lor, caii nu sunt puşi la caruţa, iar in trecut, in unele zone, se faceau slujbe religioase pentru sanatatea animalelor .

Paştele cailor provine din Transilvania şi este sarbatorit in zilele cand Paştele Ortodox coincide cu cel Catolic.
Explicaţia este ca, in Evul Mediu, pe cand in Ardeal exista o componenta multietnica si religioasa, sarbatoarea Invierii Domnului avea loc la date diferite.
Mai exact, cand ungurii isi serbau Pastele, romanii cereau de la ei caii, ca sa-si lucreze pamantul, iar cand venea randul romanilor sa-si serbeze Pastele, acestia isi imprumutau caii ungurilor.
Potrivit calculelor calendarului, se intampla ca o data la 4 sau 7 ani sarbatorirea Pastilor sa cada in aceeasi zi.

Expresia „la paştele cailor” mai are şi sensul de "La calendele grecesti" ("Ad calendas graecas" in limba latina).
Expresia fusese atribuita de Suetoniu imparatului roman Augustus.
Acesta ar fi afirmat despre cei rai-platnici ca işi achita datoriile "ad calendas graecas" (la calendele grecesti); referire ironica la faptul ca grecii - spre deosebire de romani - nu aveau prima zi a lunii din calendar (numita calendae), zi obişnuita de restituire a datoriilor.
Calendele reprezinta o sarbatoare a romanilor şi nu apare la greci.
Din acest motiv "calendele grecesti" reprezinta o sarbatoare care nu a avut loc şi nu va avea loc vreodata. (sursa: wikipedia)

 
 

Tu ce parere ai ?


 

Ti-a placut articolul?

Daca informatia ti s-a parut interesanta, distribuie link-ul si prietenilor.