ROMANO-MANIA. Numeste ROMAN pre LONGIN, SUTASUL carele au strapuns coasta lui Iisus HRISTOS, cand era rastignit pe CRUCE!...

Scris de Gabriela Stegarescu | Publicat in 24.11.2017 08:12 | Publicat in DOCUMENTAR | Tipareste pagina

24 noiembrie 1843: Mihail Kogalniceanu a rostit memorabilul "Cuvant de deschidere al celui dintai curs de istorie naţionala" la Academia Mihaileana din Iaşi, in care defineşte istoria şi rolul ei in cristalizarea conştiinţei naţionale.

Mihail Kogalniceanu, Cuvant pentru deschiderea cursului de istorie naţionala, Iaşi, 1843

„Cuvant pentru deschiderea cursului de istorie naţionala in Academia Mihaileana rostit in 24 Noemvrie 1843 de M. Kogalnicean. Iaşii. La Cantora Foaiei Sateşti. 1843.

Domnilor!

Dupa priveliştea lumii, dupa minunele naturii, nimica nu este mai interesant, mai mareţ, mai vrednic de luarea noastra aminte decat Istoria. Istoria, Domnilor mei, dupre zicerea autorilor celor mai vestiţi, este adevarata povestire şi infaţoşare a intamplarilor neamului omenesc; ea este resultatul vrastelor şi a experiinţii. Se poate dar cu drept cuvant, numi glasul saminţiilor ce au fost şi icoana vremii trecute. Karamzine in alte cuvinte o numeşte testamentul lasat de catra stramoşi stranepoţilor, ca sa le slujeasca de talmacire vremii de faţa şi de povaţuire vremii viitoare.

In aceasta privire atat de importanta, istoria, dupa Biblie, trebuie sa fie, şi a fost totdeauna, cartea de capitenie a popoarelor şi a fieştecarui om indeosebi; pentru ca fieştecare stare, fieştecare profesie afla in ea reguli de purtare, sfat la indoirile sale, invaţatura la neştiinţa sa, indemn la slava şi la fapta buna […]

Pentru mine batalia de la Rasboieni are mai mare interes decat lupta de la Termopile, şi izbanzile de la Racova şi de la Calugareni imi par mai stralucite decat acele de la Maraton şi Salamina, pentru ca sant caştigate de catra Romani. Chiar locurile patriei mele imi par mai placute, mai frumoase decat locurile cele mai clasice. Suceava şi Targoviştea sant pentru mine mai mult decat Sparta şi Atena; Baia, un sat ca toate satele pentru strain, pentru Roman are mai mult preţ decat Corintul, pentru ca in Baia avanul Riga a Ungariei, Matei Corvinul, veteazul vetejilor, Craiul Crailor, cum ii zicea Sixt IV, ranit de sabia moldovana, fu pus in fuga şi uita drumul patriei noastre.

Trebuinţa istoriei patriei ne este neaparata chiar pentru ocrotirea driturilor noastre impotriva naţiilor straine. Neavand istorie, fieştecare popor duşman ne-ar putea zice cuvintele Dlui Aaron. Inceputul ce ai este necunoscut, numele ce porţi nu este al tau, nici pamantul pe care lacueşti; soarta ta aşa a fost ca sa fii tot dupa cum eşti; leapada-te de inceputul tau, schimba-ţi numele sau priimeşte pe acesta ce ţi-l dau eu, ridica-te şi du-te din pamantul pe care lacuieşti, caci nu este al tau, şi nu te mai munci in zadar, caci tu nu poţi fi mai bine de cum eşti. Şi, in adevar, toate aceste cuvinte ni s-au zis de catra straini; inceputul nostru ni s-au tagaduit, numele ni s-au prefacut, pamantul ni s-au sfaşiat, driturile ni s-au calcat in picioare, numai pentru ca n-am avut conştiinţa naţionalitaţii noastre, numai pentru ca n-am avut pe ce sa ne intemeiem şi sa ne aparam dreptaţile […]

In mine veţi gasi un Roman, insa niciodata pana acolo ca sa contribuez la sporirea Romano-maniei, adica mania de a ne numi Romani, o patima care domneşte astazi mai ales in Transilvania şi la unii din scriitorii din Valahia. Petru Maior de fericita aducere aminte, prin cartea sa despre inceputul Romanilor, publicata pentru antaiaşi data la anul 1812, ca un nou Mois, au deşteptat duhul naţional, mort de mai mult de un veac; şi lui ii santem datori cu o mare parte a impulsului patriotic ce de atunce s-a pornit in tustrele provincii a vechii Dacii. Pe de alta parte, insa, au avut şi nevinovata nenorocire sa produca o scoala, destul de numeroasa, de Romani noi, carii, far’ a-şi sprijini zisele cu faptele, socot ca trag respectul lumii asupra-le-şi cand striga ca se trag din Romani, ca sant Romani şi, prin urmare, cel antaiu popor din lume. Aceasta manie s-au intins pana acolo incat unii işi insuşesc chiar şi faptele şi istoria batranilor Romani de la Romulus şi pana la Romulus-Augustul. Aşa D. Aristia, pre care il cinstesc ca bun traducator a unei parţi a Iliadii, intr-un poem epic, unic in felul seu, exaltat de un entusiasm puţin potrivit cu un Roman, D. Aristia, zic, numeşte Roman pre Longin, Sutaşul Roman carele au strapuns coasta Domnului nostru Iisus Hristos, cand era rastignit pe Cruce, şi nu-şi poate ascunde bucuriea ca cel antaiu Creştin au fost un Roman.

Sa ne ferim, Domnilor mei, de aceasta manie care trage asupra noastra risul strainilor. In posiţia noastra de faţa, cea antai datorie, cea antai insuşire trebuie sa ne fie modestia; almintrelea, am putea merita aceea ce zice D. Eliad, ca numai naţiile bancrute vorbesc necontenit de stramoşii lor, bunaoara ca şi eughenistii scapataţi […]

Inainte de a sfarşi, daţi-mi voie, Domnilor mei, sa chiem luarea voastra aminte asupra cursului meu. Daca Grecii au cazut odata subt jugul lui Filip şi in urma subt jugul Romanilor, este pentru ca au vroit sa fie Plateani, Tebani, Ateniani, Spartiaţi, şi nu Elini; tot aşa şi stramoşii nostri au vroit sa fie Ardeleni, Munteni, Banaţeni, Moldoveni, şi nu Romani; rareori ei au vroit sa se privasca intre danşii ca o singura şi aceeaşi naţie; in neunirea lor, dar, trebuie sa vedem isvorul tuturor nenorocirilor trecute, a carora urme, anca pana astazi, sant vii pe pamantul nostru. Departe de a fi partinitorul unui simtiment de ura catra celelalte parţi ale neamului meu, eu privesc ca patria mea toata acea intindere de loc unde se vorbeşte Romaneşte şi ca istoria naţionala, istoria Moldaviei intregi, inainte de sfaşierea ei, a Valahiei şi a fraţilor din Transilvania. Aceasta istorie este obiectul cursului meu; intinzandu-ma, cum se inţalege de la sine, mai mult asupra intamplarilor Moldaviei, nu voi trece subt tacere şi faptele vrednice de insemnat ale celorlalte parţi a Daciei şi mai ales a Romanilor din Valahia, cu carii santem fraţi şi de cruce, şi de sange, şi de limba, şi de legi […]”

Sursa: Biblioteca Centrala Universitara „Mihai Eminescu” din Iaşi.

 
 
 
 

Tu ce parere ai ?


 

Ti-a placut articolul?

Daca informatia ti s-a parut interesanta, distribuie link-ul si prietenilor.