Stefan cel Mare: La lucruri de razboaie mester, unde era nevoie, insusi se varaia...

Scris de Gabriela Stegarescu | Publicat in 01.07.2014 18:56 | Publicat in DOCUMENTAR | Tipareste pagina

Dupa o domnie indelungata de 47 de ani, neobişnuita pentru acele vremuri, Ştefan cel Mare a decedat la 2 iulie 1504.

Ştefan al III-lea, supranumit Ştefan cel Mare, fost Domn al Moldovei intre anii 1457 şi 1504, s-a nascut in 1433, la Borzeşti, fiu al lui Bogdan al II-lea.
A domnit 47 de ani, durata care nu a mai fost egalata in istoria Moldovei.
A dus lupte impotriva mai multor vecini, cum ar fi Imperiul Otoman, Regatul Poloniei şi Regatul Ungariei.
Biserici şi manastiri construite in timpul domniei sale sunt astazi pe lista locurilor din patrimoniul mondial.

###

Ştefan cel Mare a fost desemnat la 21 octombrie 2006 ca „cel mai mare roman al tuturor timpurilor”, in cadrul emisiunii „Mari Romani” de la TVR 1 (21.30% din vorturi).

###

Papa Sixtus al IV-lea l-a numit "Athleta Christi" (atletul lui Christos), iar poporul l-a cantat in balade: Ştefan Voda, domn cel mare, seaman pe lume nu are, decat numai mandrul soare.

###

Grigore Ureche il descrie astfel in cronica sa:

"Fost-au acest Ştefan, om nu mare la statu, manios, şi degraba a varsa sange nevinovat: de multe ori, la ospeţe omoraia fara giudeţ. Amintrelea era om intreg la fire, neleneşu şi lucrul sau ştia a-l acoperi şi unde nu gandeai, acolo il aflai. La lucruri de razboaie meşter, unde era nevoie, insuşi se varaia ca vazandu-l ai sai sa nu indarapteze şi pentru aceia raru razboiu de nu-l biruia şi unde-l biruiau alţii nu pierdea nadejdea ca ştiindu-se cadzut gios se ridica deasupra biruitorilor. Mai apoi, dupa moartea lui şi fiul sau, Bogdan-voda, urma lui luase de lucruri vitejaşti cum se tampla: den pom bun roade bune or sa iasa."

###

In vremea lui Ştefan cel Mare, Moldova se intindea de la Carpaţii rasariteni pana la Nistru. Ţaranii razeşi, proprietari de pamant, erau chemaţi la solicitarea domnului la "oaste" in schimbul unor privilegii. Alaturi de ei, un rol important il jucau cetele boierilor, care veneau cu oşteni de pe moşiile lor, şi cetele targurilor, alcatuite din targoveţi, care se puteau strange mai repede in caz de nevoie. Oastea mare a lui Ştefan era deci o ,,oaste de ţara", la vremea aceea puţini fiind lefegii (mercenari sau soldneri). Ţara era aparata de cetaţi ca Soroca, Tighina şi Cetatea Alba la Nistru, cetatea Chilia la Dunare, cetaţile Hotinului şi Sucevei la Nord, spre Carpaţi Cetatea Neamţului, iar pe Siret Cetatea Noua a Romanului.

###

Ultimii ani de domnie au fost ani de pace.
Cel care spunea in actele scrise ca este din mila lui Dumnezeu domn al Ţarii Moldovei a zidit 44 manastiri şi biserici, conform tradiţiei, dupa fiecare lupta caştigata o biserica.
Batran şi bolnav de guta, i s-a amputat un picior.
Dupa o domnie indelungata de 47 de ani - neobişnuita pentru acele vremuri - a decedat la 2 iulie 1504.

Iara prea Ştefan Voda l-au ingropat ţara cu multa jale şi plangere in manastire la Putna, care era zidita de dansul, jale era, ca plangea toţi ca pe un parinte al sau...(Grigore Ureche)

 
 

Tu ce parere ai ?


 

Ti-a placut articolul?

Daca informatia ti s-a parut interesanta, distribuie link-ul si prietenilor.