Timisoreni celebri si uitati: Charles Bruck

Scris de Viorel Dogaru | Publicat in 15.06.2013 13:37 | Publicat in DOCUMENTAR | Tipareste pagina

Charles Bruck s-a născut la 2 mai 1911 în Timişoara, pe atunci oraş din Imperiul Austro-Ungar, şi a murit pe 16 iulie 1995 în Hancock (Maine, Statele Unite ale Americii).
În 1928, Charles Bruck a părăsit România pentru a pleca la Viena, apoi, după un an de zile, s-a mutat la Paris.
În Franţa, a studiat la Ecole Normale de Musique cu Alfred Cortot, Nadia Boulanger şi Vlado Perlemuter.
Din 1934, a devenit discipolul lui Pierre Monteux, care a creat o şcoală de dirijori sub egida Orchestrei Simfonice din Paris.
La începutul celui de-al doilea război mondial, în 1939, Charles Bruck a obţinut cetăţenia franceză şi a intrat în Rezistenţă, mai târziu fiind distins cu titlul de ofiţer al Legiunii de Onoare.
La sfârşitul războiului, Charles Bruck a fost invitat să dirijeze Orchestra Radiodifuziunii franceze.
Pentru o vreme, după aceea, s-a aflat la pupitrul orchestrei Operei olandeze din Amsterdam, între 1950 şi 1954, înainte de a fi numit şef al Orchestrei Simfonice Radio din Strasbourg în 1955.
Va asigura un ritm constant orchestei timp de un deceniu, cu concerte aproape mereu dedicate creaţiilor contemporane, chiar dacă explorările stilistice şi armonice ale compoziţiilor au stârnit o opoziţie puternică atât printre muzicieni, cât şi în public.
Charles Bruck s-a întors la Paris, în 1965, pentru a conduce Orchestra Filarmonică de ORTF (care a devenit în 1989 Orchestra Filarmonică a Radio France ), dar va fi îndepărtat cinci ani mai târziu, nu numai pentru că a impus prea multe lucrări de muzică contemporană, dar şi din cauza caracterului considerat agitat şi impulsiv.
Aşa a preluat de la maestrul său, Pierre Monteux (1875-1964), conducerea şcolii de la Hancock, în Statele Unite ale Americii, pe unde au trecut sute de muzicieni şi unde Charles Bruck a rămas director muzical şi profesor principal pentru aproape un sfert de secol.
Charles Bruck a ales mereu în cariera lui muzicală să fugă de "monotonia disperată", explorând toate meandrele muzicii contemporane, dar fără a neglija compozitorii din trecut.
La două săptămâni de la moartea lui George Enescu, pe 18 mai 1955, a avut loc la Paris un concert în care a fost interpretată opera Oedipe.
Iniţiativa, se spune, a aparţinut lui Henry Barraud, pe atunci director al Radiodifuziunii Franceze, dar la pupitrul dirijoral s-a aflat timişoreanul Charles Bruck.

 
 

Tu ce parere ai ?


 

Ti-a placut articolul?

Daca informatia ti s-a parut interesanta, distribuie link-ul si prietenilor.