TRAIAN VUIA a prezis cu un secol in urma: BANATUL si TRANSILVANIA vor fi BALCANIZATE!…

Scris de Gabriela Stegarescu | Publicat in 17.08.2017 08:14 | Publicat in DOCUMENTAR | Tipareste pagina

Inventatorul roman, pionier al aviatiei mondiale, nascut la 17 august 1872, la Surducu Mic, comitatul Caraş-Severin, pe atunci in imperiul austro-ungar, a realizat, la 18 martie 1906, primul zbor autopropulsat, fara catapulte sau alte mijloace exterioare, cu un aparat mai greu decat aerul.

Traian Vuia a murit la 3 septembrie 1950, la Bucuresti.

Mai puţin se ştie despre banaţeanul Traian Vuia ca, la 17/30 aprilie 1918, sub preşedinţia lui, s-a infiinţat, la Paris, Comitetul naţional al romanilor din Transilvania şi Bucovina”, care a militat pentru dobandirea independenţei Transilvaniei şi unirea cu Romania.

In timpul primului razboi mondial, Traian Vuia a lucrat pentru armata franceza, in cadrul Serviciului de inventii, contribuind la perfectionarea aviatiei militare aliate.
A redactat mai multe manifeste destinate soldatilor de nationalitate romana, ceha, slovaca, sarba şi alte naţionalitaţi din randul armatei austro-ungare.

Comitetul a editat si o revista, „La Transylvanie”, la care a colaborat si Traian Vuia cu mai multe articole.
Traian Vuia a fost foarte critic asupra modului in care s-a infaptuit unirea Romaniei cu Banatul şi Transilvania, considerand o mare greseala lipsa negocierii unirii provinciei cu Regatul Roman, care sa fi aparat interesele ardelenilor si sa fi permis cu timpul o „occidentalizare” a Romaniei si nu viceversa, o „balcanizare” a Transilvaniei:
”Daca guvernul din Bucureşti nu comite greşeli prea mari, nu se duce sa danseze pe ghiaţa, ca magarul, şi daca o noua comoţiune europeana nu zguduie din temelii Romania Noua, de acum 20-30 de ani, ne vom trezi balcanizaţi. Dupa ce am avut frumosul vis de a debalcaniza pe fraţii noştri de dincolo de Carpaţi. De altcum, daca amestecam fructe sanatoase cu fructe stricate, este evident ca nu cele stricate se vor insanatoşi prin contactul lor cu cele sanatoase, ci şi cele bune vor putrezi”.

”Toata Unirea s-a redus la un gest pur teatral, pe care ciocoii din Vechiul Regat l-au primit cu zambet şi au zis ca suntem naivi ca n-au avut nevoie decat de a deschide uşa casei in care noi am intrat de voie.
Cand doi indivizi se asociaza, cand doua societaţi fuzioneaza, se face un contract, un pact.
Condiţiunile Unirei trebuiau stipulate” – i-a scris Traian Vuia, in 1922, avocatului George Dobrin, intaiul prefect al Lugojului dupa Unire şi fruntaş al Partidului Naţional Roman din Banat.

Trebuie sa ramanem şi de aici inainte slugi şi cerşitori pe la uşile domnilor…

Iata ce a mai scris Traian Vuia in 1922 şi poate inţelegeţi şi ce şi de ce se intampla in prezent in societatea romaneasca:

”Cind in 1917 şi 1918 prin forţa imprejurarilor şi neimpins de nici o ambiţiune personala am fost silit sa ma ocup de prepararea Unirei noastre a trebuit sa vad virful urechilor lor. Ei nu admiteau nici macar termenul „unire”.
Baza anexarei dupa dinşii trebuia sa fie sacrificiul adus de Vechiul Regat prin participarea lui in razboiul european. Raţionamentul lor ducea drept la acea ce dreptul internaţional numeşte „droit de conquète” . Şi intr-adevar, Unirea s-a facut pe aceasta baza. Ei, ca sa nu vatame susceptibilitatea şi ştiind ca suntem naivi şi neexperimentaţi, ne-au lasat sa vorbim despre Unire, lasind ca timpul sa ne trezeasca. De altcum dinşii, evident mai iscusiţi, mai şireţi, mai inteligenţi decit noi – asta trebuie s-o recunoaştem, deşi au un fond moral inferior – au priceperea afacerilor şi experienţa, sa nu uitam proverbul maghiar: „zemesé a világ” – au avut nevoie de un timp oareşcare, ca sa se instapineasca la noi, sa se aşeze administrativ şi militareşte. Imprejurarile, in special expediţiunea contra lui Kun Béla, i-a favorizat. Proba, ca indata ce s-au simţit stapini, prin un ucaz au trimis la plimbare consiliul dirigent.
C-un cuvint, „Unirea” a fost o bataie de cuvinte, ea n-a fost decit o anexare deghizata, un hap amar invaluit in zahar. N-avem sa ne invinovaţim decit pe noi inşine: lipsa noastra de inţelepciune, de pricepere, superficialitatea noastra proverbiala, absenţa unui barbat cu pregatire europeana, o naivitate nepermisa la aceia cari pretind a conduce destinele unui popor. Vorba noastra: „mintea romanului este cea din urma”. „Denkfacilheit” a romanului despre care ne vorbea fericitul director Billmann. Ceea ce ma intristeaza mai mult şi ma face sa ma lapad de optimismul meu obicinuit este cind ma gindesc la acea ce mi-aţi repetat de atitea ori: „Suntem un popor nefericit”. Trebuie sa raminem şi de aici inainte slugi şi cerşitori pe la uşile domnilor”…

Dupa terminarea primului razboi mondial a calatorit in Romania de doua ori, in anul 1932 si in anul 1934.
In timpul celui de-al doilea razboi mondial Vuia a facut parte din miscarea de rezistenta din Franta si a fost ales presedinte al primului comitet legal al „Frontului National Roman”, unde a depus o munca asidua si a publicat o serie de articole in „La Roumanie Libre”.
Abia dupa terminarea celui de-al doilea razboi mondial s-a intors definitiv din Franta in Romania, unde a murit la 3 septembrie 1950, la Bucuresti(sursa: Biblioteca Academiei, Institutul Naţional al Patrimoniului şi alte surse).

 
 

Tu ce parere ai ?


 

Ti-a placut articolul?

Daca informatia ti s-a parut interesanta, distribuie link-ul si prietenilor.