Un TANTAR cantareste 2,5 miligrame. Cum sa te protejezi impotriva lui? Vezi ce spun MEDICII VETERINARI!...

Scris de Gabriela Stegarescu | Publicat in 30.05.2017 12:37 | Publicat in DOCUMENTAR | Tipareste pagina

Ţanţarii fac parte din categoria de insecte care sunt considerate de departe cele mai periculoase, constituind o mare problema la nivel global, deoarece au un areal de raspandire foarte vast, sunt intalniţi aproape peste tot, mai ales acolo unde exista şi balţi, lacuri, etc, fiind specii care traiesc din suptul sangelui oricarei vietate care mişca in jurul lor, inclusiv oamenii.

In plan global exista mai mult de 3.000 de specii de ţanţari, fiecare avand particularitaţile sale, respectiv sunt specii care nu consuma sange deloc, alţii nu prefera sange uman, unele specii prefera sa se hraneasca seara, iar altele ziua.
Avand sange rece, ţanţarilor in general le este greu sa traiasca la temperaturi scazute, doar daca iarna este blanda cand unele femele reuşesc sa o petreaca fara probleme, insa activitatea cea mai intensa o desfaşoara in perioada calduroasa a anului.

Un ţanţar cantareşte in medie 2,5 miligrame, lungimea corpului este intre 3, 5 — 5 mm, corpul are o constituţie fragila de culoare gri maronie, in torace sunt inserate trei perechi de picioare subţiri, acoperite de peri fini, o pereche de aripi inguste şi lungi, precum şi o pereche de aripi posterioare, mai reduse ca dimensiune, care servesc la stabilizarea acestuia, informeaza Colegiul Medicilor Veterinari din judeţul Sibiu.

Masculii prezinta nişte antene lungi, acoperite de peri aspri, trompa lor nu este facuta pentru a inţepa, iar femelele au antene mai scurte şi o trompa folosita la inţepat.
Femela ţanţar, dupa ce se hraneşte cu sange, depune 150—300 de oua infaşurate intr-un inveliş special, lipicios, pe suprafaţa apei cu predilecţie apa statatoare, baltoace, mocirle, iazuri sau jgheaburile acoperişurilor.
Intregul ciclu evolutiv, cu durata de 2 — 3 saptamani, de la faza embrionara, faza larvara pana la pupa se desfaşoara exclusiv in apa, ţanţarii adulţi eclozeaza la suprafaţa apei şi incep imediat sa zboare. In condiţii favorabile aceasta specie tinde catre o inmulţire in masa, populaţia lor cuprinzand un numar deosebit de mare de indivizi.

Ţanţarii nu provoaca pagube alimentelor sau materialelor, sunt suparatori datorita zgomotului pe care il fac in timpul zborului, insa se regasesc in categoria agenţilor daunatorilor pentru igiena şi agenţi importanţi in transmiterea unor boli, unele extrem, de grave.
Femelele se hranesc cu sange odata la 2—3 zile, inţepaturile lor avand efecte neplacute, prin apariţia in zona de contact de eriteme, pustii roşii şi urticarie.

Intensitatea inţepaturilor la om depind de genele fiecaruia, de faptul ca imbracamintea mai inchisa la culoare, temperatura corpului şi mişcarea sunt lucruri care atrag ţanţarii.
De asemenea, exista o mulţime de compuşi emanaţi de corpul uman, din care unii au capacitatea de a respinge ţanţarii, alţii atragandu-i, in funcţie de secreţiile şi mirosul fiecarei persoane in parte, ţanţarii avand preferinţe diferite, de la specie la specie.

In general, inţepaturile de ţanţar nu pun sanatatea in pericol, insa sunt extrem de deranjante, in unele cazuri se poate ajunge la situaţii delicate prin provocarea de alergii prin iritarea zonei inţepate care provoaca dureri.
Cu toate acestea, ţanţarii sunt responsabili pentru un numar insemnat de decese inregistrate anual in intreaga lume, datorita bolilor raspandite de ei, cu predilecţie in zona tropicala, cum este malaria, encefalita sau febra galbena şi virusul West Nile (pe care il iau de la pasari şi il transmit oamenilor scazand dramatic eficienţa sistemului imunitar).
Exista insa pericolul datorita incalzirii globale a climei, ca speciile care transmit aceste boli sa se raspandeasca tot mai mult din zona tropicala spre nord.

La animale, anumite specii de ţanţari sunt vectori pentru transmiterea, la rumegatoare, a Bolii limbii albastre sau a Dermatozei nodulare contagioase, la caine - Dirofilarioza, dar şi alte boli care produc morbiditate şi mortalitate ridicata la animale, precum şi insemnate pierderi economice.

Pentru limitarea acţiunii nocive a acestor insecte asupra starii de sanatate a populaţiei umane şi animale, se impun aplicarea unor masuri de prevenire şi combatere de ordin general şi specifice prin care sa se limiteze posibilitatea de dezvoltare şi raspandire a ţanţarilor, precum şi lichidarea lor in zonele in care habiteaza.

Recomandarile in acest context se refera la:
# Identificarea zonelor favorabile dezvoltarii şi inmulţirii speciilor de ţanţari
# Responsabilitatea autoritaţilor locale şi a unitaţilor specializate privind efectuarea lucrarilor de amenajare şi intreţinere a raurilor, a lacurilor şi a zonelor limitrofe acestora pentru a impiedica baltirea apelor.
# Efectuarea lucrarilor de defrişare a resturilor vegetale excesive din parcuri, zone de agrement cu luciu de apa, gradinile din spaţiile intravilane, de pe suprafeţele de pajişti naturale, etc.

Solicitarea de catre autoritaţile locale implicate, sau de catre populaţia interesata, pentru efectuarea dezinsecţiilor in zone şi spaţii unde prezenţa ţanţarilor este evidenta, prin unitaţi cu activitate in domeniu, dar şi pentru asigurarea asistenţei de specialitate prin ingineri agronomi, medici umani, medicii veterinari,

Respectarea procedurilor de dezinsecţie prin:
# folosirea de substanţe omologate din grupa de toxicitate II şi IV, care nu sunt daunatoare omului şi animalelor şi care sunt verificate ca eficienţa;
# efectuarea dezinsecţiei in doua etape, in prima etapa se urmareşte exterminarea insectelor vii, urmarind ca la 18 — 21 de zile sa fie exterminate ouale şi larvele de insecte.

Colaborarea cu medicii veterinari pentru efectuarea acţiunilor sanitare veterinare, in special a tratamentelor antiparazitare şi a dezinfecţiilor, dezinsecţiilor şi a deratizarilor, in situaţiile in care aceste acţiuni se impun.
Protejarea spaţiilor prin plase de protecţie şi dupa caz folosirea unor aparate care emit ultrasunete pentru alungarea ţanţarilor.
Populaţia sa se protejeze purtand imbracaminte adecvata, sa evite zonele cu baltiri, impadurite sau cu vegetaţie inalta in special in perioada calda a anului.

 
 

Tu ce parere ai ?


 

Ti-a placut articolul?

Daca informatia ti s-a parut interesanta, distribuie link-ul si prietenilor.