Ziua din care nu mai canta cucul

Scris de Gabriela Stegarescu | Publicat in 30.06.2014 16:19 | Publicat in DOCUMENTAR | Tipareste pagina

La 5 zile dupa Sanziene, pe 29 iunie, in calendarul agrar al ţaranului roman se sarbatoreşte Sfantul Petru – patronul agricultorilor.

Sarbatoarea de San Petru inchide postul Sf. Petru şi Pavel (11 – 28 iunie), combinand o serie de obiceiuri şi tradiţii mai vechi, arhaice sau pagane cu obiceiuri creştine.

Despre Sfantul Petru se spune ca hotareşte starea finala a recoltelor pentru ca „leaga şi dezleaga caldura şi ploaia” atat cat trebuie pentru o recolta buna pentru cei care il venereaza şi ii respecta ziua.
De aceea, mai este considerat ”şi mai mare peste granare”. Pentru cei nerespectuoşi „cu datina” le trimite „potoapele cele mai rale şi grindina cat oul de gaina”. (Marcel Lapteş – Anotimpuri magico-religioase).

Protecţia recoltelor, in special a granelor, era grija cea mai mare a satului tradiţional, de aceea in satele romaneşti se mai pastreaza şi astazi reminiscenţe ale cultului agrar al Sf. Petru, devenind, de-a lungul timpului, obişnuinţe estivale.
Ca si in cazul altor sarbatori religioase, şi sarbatoarea Sfinţilor Petru şi Pavel s-a suprapus peste cultul moşilor şi stramoşilor, fiind sarbatoriţi acum Moşii de San Petru.

Aceasta sarbatoare era de mare insemnatate pentru calendarul agricol şi ţinea trei zile nelucratoare, pana la sfarşitul lunii iulie.
Pe durata celor 3 zile se desfasurau o suita de ritualuri şi interdicţii, urmarind protecţia recoltelor şi animalelor dar şi omagierea morţilor prin ofrande alimentare fiind combinata cu Moşii de Sf. Petru.

Obiceiuri şi credinţe de San Petru

Satenii nu lucrau in aceste zile in gospodarie sau pe camp, respectand in felul acesta şi sarbatoarea din calendarul creştin a Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel. 

Gospodinele coceau „colacii de Sampetru” (foto – Marcel Laptes) care se dadeau de pomana la cimitir, impreuna cu lumanari, coliva, capeţele sau mere varatice.

In satele din zona Haţegului era tradiţia ca in aceasta zi sa nu se scuture merele pentru a se feri holdele de caderea grindinei.
In trecut batranele credeau ca nu-i bine sa mananci mere inainte de Sanpetru pentru ca-i pacat.
In aceasta zi, in satele de pe Valea Mureşului se duceau la biserica mere, zarzare, coliva de grau, iar cei avuţi aduceau miere in faguri pentru a fi sfinţite la biserica şi date de pomana pentru morţi.
In satele de campie din zona Oraştiei, grupuri de fete mergeau in holda şi strangeau spice verzi de grau pe care le puneau la streaşina ca sa nu dea cu grindina in holda.
Oamenii credeau ca din aceasta zi nu mai canta cucul, semn ca din acest moment toate pasarile se pregatesc pentru drumul lung spre ţarile calde.

O legenda din Ţara Zarandului povesteşte ca „Sanpetru a fost naşul cucului şi cand se apropie ziua Sfantului, in semn de respect, cucul tace şi nu mai canta”
In Panteonul romanesc, Sanpetru de vara este considerat şi patron al lupilor.

De aceea, de Sampetru oamenii din satele de munte ţin şi ”Sarbatoarea lupilor”, pentru ca aceştia sunt protejaţi de sfant ca fiind slujitorii sai.
In aceasta zi, ciobanii taie o oaie stearpa şi bucaţi din ea le atarna in crengile tufişurilor de unde vin lupii la stana pentru „a-i imbuna, sa nu rupa oile şi caprele”.

De Simpetru, lupilor li se spune "cainii lui Sanpetru", femeile nu-si piaptana parul, pentru ca padurea sa le incurce cararile şi sa-i abata de la turme, nu arunca gunoiul şi cenuşa din casa, nu imprumuta nimic, nu cos, nu torc, nu impletesc etc.
In panteonul taranului roman, lupul este venerat pentru ca alunga bolile copiilor, poate vedea si prinde dracii, calauzeste sufleul mortului spre lumea cealalta.
Conform altor credinţe, de Sampetru sufletele morţilor (moşii de Sf. Petru) revin in vatra satului se impletesc cu prezenţa unor spirite care bantuie vazduhul. In unele sate aceste persoane fantastice sunt numite Alea Frumoase şi, in ajunul lui Sampetru, se intalnesc noaptea la fantani, la raspantiile drumurilor, pe dealuri şi maluri de ape.
De aceea „mamele leaga la grumazul copiilor caţei de usturoi pentru ca atunci cand trec Alea Frumoase sa nu li se intample nimica şi sa nu prinda diochi” (Marcel Lapteş – Anotimpuri magico-religioase).

Se spune ca, la marile sarbatori calendaristice (Craciun, Anul Nou, Sanziene etc.), Sanpetru poate fi vazut de pamanteni la miezul noptii, cand se deschid cerurile, stand la masa imparateasca, in dreapta lui Dumnezeu.

Tradiţii şi obiceiuri identificate şi promovate in cadrul campaniei de comunicare online ”Cultura şi tainele painii”, derulate de Russenart Communications şi Gold Maya.

 
 

Tu ce parere ai ?


 

Ti-a placut articolul?

Daca informatia ti s-a parut interesanta, distribuie link-ul si prietenilor.