ZIUA in care au murit VISELE IMPERIALE ale UNGARIEI. Si cand BANATUL ISTORIC si-a incetat existenta...

Scris de Gabriela Stegarescu | Publicat in 04.06.2017 08:02 | Publicat in DOCUMENTAR | Tipareste pagina

4 iunie 1920. Tratatul de la Trianon a fost semnat intre Puterile Aliate invingatoare in Primul Razboi  Mondial şi Ungaria, in calitate de stat succesor al Imperiului Austro-Ungar, stat invins in Primul  Razboi Mondial.
Tratatul a fost semnat in Palatul Marele Trianon de la Versailles de catre 16 state aliate, inclusiv  Romania, pe de o parte, şi de Ungaria, de alta parte.

Tratatul a fost semnat pentru a stabili frontierele noului stat Ungaria cu vecinii sai: Austria, Regatul Sarbilor, Croaţilor şi Slovenilor (stat devenit ulterior Iugoslavia), Romania şi Cehoslovacia.
Tratatul de la Trianon a facut parte din seria tratatelor incheiate la finalul Primului Razboi Mondial,  celelalte fiind tratatele de pace incheiate de Puterile Aliate cu Germania (la Versailles, in 28 iunie  1919), Austria (la Saint Germain en Laye, in 10 septembrie 1919), Bulgaria (la Neuilly, in 27 noiembrie  1919) şi cu Turcia (la Sèvres, semnat la 4 iunie 1920 şi repudiat apoi, fiind inlocuit cu tratatul de  la Lausanne).

Tratatul este divizat in patru parţi.

Prima parte include Pactul Ligii Naţiunilor, parte comuna pentru toate tratatele de pace incheiate dupa  Primul Razboi Mondial.
Partea a doua (articolele 27-35) defineşte frontierele Ungariei cu statele vecine.
In principiu, acestea sunt actualele frontiere ale Ungariei.
Frontiera romano-ungara este descrisa in secţiunea a doua a articolului 27 (traseul actualei frontiere intre Romania şi Ungaria).

In principiu, Tratatul consfinţea includerea teritoriului Croaţiei-Slavoniei (partea de nord a  Croaţiei) şi Voivodinei (inclusiv treimea de vest a Banatului) in cadrul Regatului Sarbilor, Croaţilor  şi Slovenilor, a Slovaciei şi Ruteniei (azi: Republica Slovacia şi, respectiv, Regiunea Transcarpatia  din Ucraina) in cadrul Cehoslovaciei, a Transilvaniei şi parţii rasaritene a Banatului in cadrul  Romaniei şi a Burgenlandului in cadrul Republicii Austriei.

Partea a treia (articolele 36-78), intitulata "Clauze politice pentru Europa", conţinea o serie de  clauze privind, pe de o parte, cadrul bilateral al relaţiilor dintre Ungaria şi statele vecine,  recunoaşterea unor clauze politice privind anumite state din Europa (Belgia, Luxemburg etc.),  dispoziţii referitoare la cetaţenie, protecţia minoritaţilor naţionale.
Partea a patra (articolele 79-101), intitulata "Interesele Ungariei in afara Europei", conţinea  prevederi referitoare la renunţarea de catre Ungaria la tratatele incheiate de catre Dubla Monarhie cu  Maroc, Egipt, Siam (Thailanda de azi) şi China.

Frontierele Ungariei cu statele vecine, astfel cum au fost descrise in tratat, au fost delimitate in  anii imediat urmatori.

Singura excepţie a fost oraşul Sopron, in limba germana Ödenburg, din Burgenland, care, in urma unui  plebiscit ţinut la data de 14 decembrie 1921, a decis sa ramana parte a Ungariei.
Dispoziţiile tratatului referitoare la minoritaţile din Ungaria au fost aplicate parţial, astfel ca  procesul de asimilare a acestora a continuat, Ungaria fiind, in prezent, unul din statele cele mai  omogene etnic din Europa.

Tratatul de la Trianon a consfinţit existenţa unui stat maghiar independent, ideal al revoluţionarilor  maghiari de la 1848 şi al oamenilor politici maghiari in perioada de sfarşit a Dublei Monarhii, chiar  daca nu in frontierele imaginate de aceştia.

In ciuda acestui fapt, Tratatul a fost şi continua sa fie perceput in mentalul colectiv maghiar drept o  catastrofa.
Din aceasta perspectiva Tratatul de la Trianon reprezinta doar actul care a consfinţit sfarşitul  regatului Sfantului Ştefan, regat care, de facto, disparuse in secolul al XVI-lea, prin infrangerea de  la Mohács şi divizarea teritoriilor sale intre Imperiul Otoman şi Sfantul Imperiu Roman (devenit  ulterior Austria şi, in 1867, Dubla Monarhie, Austro-Ungaria), dar care, formal, a continuat sa existe,  imparaţii de la Viena purtand pana la sfarşit şi titlul de regi apostolici ai Ungariei.

Tratatul de la Trianon a consfinţit trecerea catre statele succesoare sau vecine a 71% din teritoriul  Transleithaniei (partea ungara a Dublei Monarhii) şi a 63% din populaţie, aceasta din urma, in  majoritatea ei, alcatuita din etnici ne-maghiari.
Totuşi, traseul noilor frontiere, in multe cazuri, nu s-a suprapus graniţelor etnice, din motive  obiective, data fiind imposibilitatea delimitarii exacte a regiunilor cu populaţie amestecata.
Peste sau 2.535.000 de etnici maghiari au ajuns in afara teritoriului Ungariei, majoritatea lor traind  de-a lungul graniţelor din statele succesoare noi.

In principiu, pentru populaţia statelor succesoare sau  vecine, Tratatul de la Trianon a consfinţit realizarea dreptului la autodeterminare al popoarelor din Transleithania (partea ungara a Dublei Monarhii) şi a consfinţit o  realitate existenta pe teren, majoritatea teritoriilor fusesera deja ocupate de catre forţele armate  ale Romaniei, Cehoslovaciei şi Regatului Sarbilor, Croaţilor şi Slovenilor.

Regatul Ungariei, statul rezultat in urma Primului Razboi Mondial, a urmarit revizuirea, fie şi  parţiala, a Tratatului de la Trianon, aliindu-se, in acest scop, cu statele revizioniste, Germania şi  Italia.

Deşi in perioada 1938-1941 s-a reuşit anexarea unor teritorii care aparţinusera Dublei Monarhii (1938 -  sudul Slovaciei, 1939 - Ucraina Subcarpatica, 1940 - nordul Transilvaniei, 1941 - teritorii aflate azi  in Serbia, Croaţia şi Slovenia), frontierele de la Trianon au fost consfinţite din nou in anul 1947,  prin Tratatul de Pace de la Paris (10 februarie 1947), incheiat intre Puterile Aliate şi Ungaria. (sursa: Wikipedia)

 
 
 
 

Tu ce parere ai ?


 

Ti-a placut articolul?

Daca informatia ti s-a parut interesanta, distribuie link-ul si prietenilor.