19 lucruri de stiut despre Armenis

Scris de Stiri de Timisoara | Publicat in 23.01.2016 14:07 | Publicat in GHID UTIL | Tipareste pagina

# Satul este atestat documentar din anul 1428 pe locul actual al Satului Batran, iar la sfarsitul secolului XVIII respectiv anul 1791, are loc stramutarea locuitorilor de pe valea paraului Armenis din Sat-Batran pe acest platou si asa ia nastere localitatea.
# 1428 - se gaseste sub denumirea de ARMAENISCH la introducerea lui Macskasy in unele proprietati din jur, ca participant in calitate de delegat al regelui Sigismund, pe Ioan fiul lui Bogdan de Armenis.
# Tot acest rege, la 1430, dispune introducerea lui Wolkzan in proprietatile Bizere, Zavoiu, Volova, Circima, etc, ca delegat din partea regelui figurand intre altii si Andrei de Armenis.
# 1500 - Vladislav II al Ungariei confisca mosiile nobililor Mihai si Nicolae de Poreca, Poreca de Sus si Jos precum si portiunea numita Simionovici, din districtul Mehadia pentru ca au fost de religie ortodoxa, posesiunile lor au fost donate nobililor romano-catolici, Ladislau si Ludovic Fiat de Armenis.
# 1534 - Regele Ioan doneaza lui Fiat Francisc care uneori poarta si supranumele de Armenis (Ormenyesi) proprietatile Dalci, Armenis, Sadova, Fenes, Gropile, Valeamare, Secas, Slatina, Sarazan, Mesteacan, etc. O asemenea donatie se regaseste si la anul 1578. Toate aceste documente din perioada medievala, leaga numele acestor familii nobiliare, de Armenis.
# In conscrierea din 1603 se gasesc a fi aici proprietari familia Fiath (Fiat). Conscrierea din 1690-1700 o numeste Ominyes, iar la 1769 se gaseste sub numele de Armonis.
# La razboaiele austro-turce din 1716-1718, 1737-1739 si 1788-1791, au luat parte si locuitorii Armenisului. S-au dat lupte grele pe Campul Fomii (Slatina Timis), in urma carora au fost luati prizonieri armeniseni, printre care si doua femei frumoase (Catalina Simescu si Patruta Paica) duse de turci pe Valea Almajului, de unde reusesc sa evadeze.
Razboiul din 1736-1739 se incheie cu pacea de la Belgrad, prin care se hotaraste granita dintre cele doua imperii pe raul Cerna.
# 1767 - a fost infiintat in Banat „Regimentul confiniar romano-banatean nr.13”, despre care Liviu Groza in „Restituiri istorice” spune ca avea resedinta la Caransebes, el intinzandu-se teritorial de la Orsova pana la comuna Marga pe Valea Bistrei. Concentrarea localitatilor rasfirate a fost primul pas pentru intarirea securitatii in granita. Armenisul a facut parte din compania a 10-a cu sediul la Slatina. Confiniul militar a fost desfiintat in anul 1872.
# Prin patenta imperiala din 3 decembrie 1848 „Voivodina Sarbeasca si Banatul Timisan” se declara tinut unitar administrativ guvernat de Austria independent de Ungaria, organizare mentinuta pana in 1860 cand Banatul a fost alipit Ungariei.
In Armenis se naste Mihai Iacobici care, in urma vitejiilor sale din 1848, din simplu caporal este inaltat la grad de ofiter si decorat cu ordinul Coroana de fier clasa a III-a, dandu-i-se si titlul de nobil, numindu-se apoi „Mihai Cavaler de Iacobici”. Acesta a mai fost proclamat si Cive (cetatean) de onoare al orasului Timisoara. Pe urme ii calca fiul Ignatie Iacobici, colonel in armata austriaca, un inflacarat luptator pentru drepturile granicerilor, si fiica Elena Iacobici o protectoare a romanismului in vremuri grele sub stapanire straina, iar nepotul Iosif Iacobici este in 1940, colonel si adjutant al Curtii Regale.
# In 12 noiembrie 1918 la Armenis are loc „adunarea nationala a poporului roman” din comuna in cadrul careia se constituie Sfatul National Roman Comunal si Garda Nationala Romana Locala. Presedintele Sfatului National a fost ales Pr. Ilie Pepa, iar notar invatatorul Florea Bacila. Garda Nationala locala, cu 20 de membri alesi, a fost incredintata conducerii sublocotenentului Gheorghe Berzescu si invatatorului Florea Bacila. In sedinta Sfatului National Roman din Armenis tinuta la 26 noiembrie 1918, este ales Ioan Miculescu, ca barbat de incredere al comunitatii, la alegerile de delegati pentru Marea Adunare Nationala Romana, in cadrul Consiliului National Roman fixat pentru 27 noiembrie 1918 la Caransebes.
# In cele doua razboaie mondiale au fost inrolati un numar insemnat de locuitori din Armenis si au cazut pe campurile de lupta 116 persoane in primul razboi mondial si 47 persoane in cel de-al doilea.
# La prima reforma administrativa din anul 1950, comuna era cuprinsa in limitele regiunii administrativ-economice Severin, care avea resedinta la Caransebes. Cele trei modificari ale impartirii administrative care au urmat (in 1952, 1956, 1960) nu au schimbat substantial impartirea pe raioane subordonate regiunii Timisoara (Banat-incepand din 1960).
# In anul 1968 s-a reinfiintat judetul Caras-Severin, caruia ii apartine si astazi.
# Armenisul este tulburat si ingrozit in zilele de 12-15 martie 1949, cand trupul neinsufletit a lui Ion Caraiman este adus tarat dupa o masina si lasat in strada in zapada pe strada lui Ioan Nana, care a fost condamnat la opt ani de temnita grea in inchisorile comuniste.
# Localitatea Armenis este centru de comuna si are 466 cladiri, 378 gospodari si 1226 numar de locuitori stabili. Satele apartinatoare comunei sunt: Satul Batran cu: 130 cladiri, 108 gospodarii si 376 numar de locuitori; Sub Marginea cu 87 cladiri, 61 gospodari si 200 numar de locuitori; Fenes cu 237 cladiri, 203 gospodari si 581 numar de locuitori si catunul Plopu cu 35 cladiri(majoritatea salase), 5 gospodarii si 6 locuitori.
# In tara gugulanilor, din care Armenisul face parte, un loc deosebit il ocupa marul, cultivarea lui fiind cantata si in doine („Gugulan cu car cu mere”).
# Armeniş are in componenţa 5 sate: Armeniş (reşedinţa), Feneş, Plopu, Sat Batran şi Sub Margine.
# Conform recensamantului efectuat in 2011, populaţia comunei Armeniş se ridica la 2.454 de locuitori, in scadere faţa de recensamantul anterior din 2002, cand se inregistrasera 2.718 locuitori.
Majoritatea locuitorilor sunt romani (95,8%), cu o minoritate de romi (1,02%). Pentru 2,89% din populaţie, apartenenţa etnica nu este cunoscuta.
Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocşi (90,67%), cu o minoritate de baptişti (3,95%). Pentru 2,89% din populaţie, nu este cunoscuta apartenenţa confesionala.
# La o distanta de 25 de kilometri de Caransebes, spre Orsova, unde soseaua se intalneste cu apele Timisului, in stramtoarea peste care arcuieste podul de cale ferata, sta de veghe Schitul Piatra Scrisa, cu clopotnita si cladirea pentru vietuitori.
O prima mentiune documentara despre Piatra Scrisa apare pe o harta militara austriaca din anul 1788, in care pe acest loc este trecut „Stanca Sfintei Treimi”. Icoana a fost restaurata in anul 1822 de pictorul Moise Buru Scriitorul, din Caransebes. In anul 1929 familia Ana si Vasile Dragomir din Slatina Mica, a ridicat o capela in amintirea unicei lor fiice care a decedat si, probabil, ca icoana exista atunci, daca a dat denumire locului. Dimensiunile capelei sunt de 8 metri lungime in exterior si 4 inaltime, iar in interior de 3,5 metri lungime, 3 latime si 3,50 metri inaltime. In anul 1930, Episcopia Caransebesului a venit in ajutorul manastirii, construindu-i o casa cu etaj pentru personalul monahal si o clopotnita, astfel aparand asezarea monahala numita Schitul de la Piatra Scrisa. (sursa: Episcopia Caransebeşului, Primaria Armeniş, INS)

 
 

Tu ce parere ai ?


 

Ti-a placut articolul?

Daca informatia ti s-a parut interesanta, distribuie link-ul si prietenilor.