31 lucruri de stiut despre Otelu Rosu

Scris de Stiri de Timisoara | Publicat in 25.07.2015 11:02 | Publicat in GHID UTIL | Tipareste pagina

# In marginea orasului au fost gasite obiecte de silex datand din paleoliticul superior, ca si o imitatie dupa o drahma de tip Dyrrhachium, din perioada daco-romana.
# In antichitate, pe Valea Bistrei trecea drumul roman care pornea de la Lederata pana la Ulpia Traiana Sarmisegetuza. Pe acest drum sunt inscrise numai doua localitati: Agnavae (dupa Ptolemeu) sau Agmonia (Acmonia, Agnauie, Augmonia, dupa geograful din Ravenna), asezare localizata in satul Zavoi (posibil si Ohaba Bistra) si Pons Augusti (Podul imparatului) localizata, dupa unii istorici, la Marga, iar dupa altii, la Voislova.
# In secolele VI - XI, printre cele 32 localitati banatene din care se extragea aur sunt amintite si localitatile de pe Valea Bistrei, printre care si Ohaba Bistra.
# 1430 - regele Sigismund doneaza localitatea fiilor lui Petre Stoian, Laczlo Iuga si Novac Negotha, actualul oras purtand denumirea de Negotesti, probabil dupa numele proprietarului Novak Negotha. De altfel, pe la 1449, un Negotha de Negotesti apare ca prim-pretor de Caransebes.
# Localitatea Ohaba Bistra, pe vatra careia s-a format actualul oras, este pomenita in documente inca din secolul al XIV-lea, pe atunci numindu-se Bisthere sau Bistra. Intr-un document, datat la 21 decembrie 1458 si scris la Arad, Nicolae de Bizere si Iacob de Racovita incheie o intelegere in privinta unor mosii din Comitatul Timisoarei, printre care figureaza si mosiile Alsoachowa (asezare disparuta in apropiere de Glimboca) si Zobadfalw, localitatea fiind identificata ca Ohaba Bistra.
# 1561 - Actualul cartier Mal este consemnat ca proprietate a familiei nobiliare Bizerea, iar un alt cartier al orasului, Ciresa, este mentionat in cronici din 1580, sub denumirea Cseres Bistra.
# 1658 - Aceasta parte a Banatului a fost cedata turcilor de catre principele Transilvaniei Acatiu Barcsay, pana la pacea de la Karlowitz (1699), cand Banatul trece sub stapanire austriaca.
# 1699 / 1700 - In „conscriptia” localitatilor din Banat, se gaseşte localitatea sub numele de Ohaba Bistra (“ohaba” inseamna “loc”, “asezare”).
# 1751 - administratia militara este inlocuita cu una civila, exceptie facand regiunile de granita.
# 1762 - se formeaza regimentele graniceresti constituite din tarani liberi. In 1768 ia fiinta la Ohaba Bistra compania 12-a regimentului de graniceri Valaho – Iliric nr. 13. Sediul comandamentului graniceresc de la Ohaba Bistra se afla intr-o cladire unde astazi este sediul Ocolului Silvic.
# 1795/1796 - numitul Martinschitz instaleaza o forja – mai precis un ciocan de forja – actionata hidraulic, pe vatra localitatii Ohaba Bistra, la poalele dealului lui Ferdinand, incepand prelucrarea fierului in zona; in aceeasi perioada familia Madersbach construieste o forja la Rusca Montana. Aceasta investitie necesitand forta de munca specializata, au fost adusi colonisti de la Bocsa si Resita.
# 1807 - Primii colonisti majoritari germani s-au stabilit in apropierea instalatiei metalurgice, asezarea constituind nucleul viitoarei localitati Ferdinandsberg.
# 1823 - Proprietarul coloniei este Ferdinand Hoffmann. Ia fiinta Colonia veche, zona cu case cladite in apropierea uzinei, precum si cladirile din apropierea podului de la Ciresa.
# 1848 - Guvernatorul revolutionar maghiar Fülöp Lipot schimba denumirea localitatii Ferdinandsberg in Bemhegy (dealul lui Bem), denumire care nu dainuie decat pana in 1849.
# 1850 - Se atribuie terenuri, de catre Asociatia brasoveana de mine si metalurgie, angajatilor de la uzina Ferdinandsberg pentru construirea de case in zona Colonia Noua.
# 1867 - Noua asezare va primi numele de Nandorhegy, care va administra si localitatile din jur, pana la Valea Bistrei, mai putin Glimboca, intre 1895-1937.
# 1872 - existau 724 locuitori in Ohaba Bistra si 301 locuitori in Ciresa.
# 1878  - populatia din Ferdinandsberg era de 625 suflete, cu 129 proprietari de case si 18 familii de zilieri. Se cunoaste si ca la 1886 in Ohaba Bistra erau 666 locuitori, in Mal 482, iar in Ciresa 404.
# La sfarsitul secolului al XIX-lea, pe langa germani, la Ferdinandsberg traiau si slovaci, unguri si italieni (proveniti din nordul Italiei, zonele Tolmezzo si Ponteba).
# 9 iunie 1919 - Se renunta la denumirea de Nandorhegy, revenindu-se la vechea denumire de Ferdinandsberg
# 1924 - se schimba denumirea in Ferdinand. Populatia bastinasa nu i-a zis niciodata Ferdinand, ci „La Pod” datorita podului de beton de proportii mari si oarecum modern pentru timpul acela.
# In timpul celui de-al doilea razboi mondial, datorita greutatilor economice, administratia celor doua localitati Ohaba Bistra si Ferdinand se contopeste (in 1943) si se formeaza localitatea Ferdinand – Bistra, dar dupa 1945 cele doua comune revin la forma lor initiala.
# 1948 - numarul locuitorilor atinge cifra de 3979 de suflete. Din acest numar 2442 erau romani, 1108 germani, 362 maghiari, 2 cehi, 24 slovaci, 3 sarbi, 11 rusi si 27 italieni.
# 8 iunie 1948 - Autoritatile comuniste din Ferdinand au hotarat schimbarea denumirii in Otelu Rosu.
# 1956 - Populatia a ajuns la 6088 locuitori. Din acestia 4073 erau romani, 1268 germani, 580 maghiari, 12 cehi, 36 slovaci, 12 sarbi, 25 rusi, 32 italieni si 42 evrei. Din numarul total de 6088 de suflete, de sex masculin erau 3310, iar de sex feminin 2778, majoritatea fiind populatie activa.
# 1960 - Otelu Rosu este declarat oras cu subordonare raionala (avand o populatie de 8500 locuitori), iar in componenta lui sunt trecute cele doua localitati invecinate, Ciresa si Mal.
# 1966 - sunt inregistrati 8584 locuitori.
# 1985 - orasul avea 14910 locuitori.
# 2002  - Conform recensamantului, populatia orasului atinge un numar de 11.767 persoane.
# Principalul agent economic al oraşului Oţelul Roşu a fost, pentru o lunga perioada de timp, Intreprinderea Oţelul Rosu, avand un numar de angajaţi care a fluctuat intre 3500 si 5500. In anul 2002, a fost declarat falimentul, marea majoritate a celor peste 3000 de angajaţi din acel moment pierzandu-şi locurile de munca.
# Conform recensamantului efectuat in 2011, populaţia oraşului Oţelu Roşu se ridica la 10.510 locuitori, in scadere faţa de recensamantul anterior din 2002, cand se inregistrasera 11.749 de locuitori.
Majoritatea locuitorilor sunt romani (82,24%). Principalele minoritaţi sunt cele de maghiari (1,99%) şi germani (1,43%). Pentru 13,36% din populaţie, apartenenţa etnica nu este cunoscuta.
Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocşi (70,15%), dar exista şi minoritaţi de romano-catolici (6,92%), penticostali (4,1%) şi baptişti (3,48%). Pentru 13,35% din populaţie, nu este cunoscuta apartenenţa confesionala.(sursa: Primaria Oţelu Roşu, INS)

 
 

Tu ce parere ai ?


 

Ti-a placut articolul?

Daca informatia ti s-a parut interesanta, distribuie link-ul si prietenilor.