Am visat cu Iliescu

Scris de | Publicat in 19.12.2012 16:00 | Publicat in OPINII | Tipareste pagina

Cu conditia sa nu fiu foarte stresat sau sa nu mananc si sa beau prea mult inainte de culcare, de obicei, am un somn linistit, fara vise. Dimineata ma trezesc odihnit si cu chef de viata. Cosmaruri apocaliptice nu mai am de cand am realizat ca Omul Negru nu exista, iar din ziua in care americanii au ales un om negru la Casa Alba dorm si mai linistit! Perioada in care aveam vise erotice dese a cam trecut din pacate si, in afara de mici exceptii, toate visele pe care mi le-amintesc sunt, de cele mai multe ori, neplacute. Dupa cate un vis din acesta, mai intens, ma trezesc transpirat si cu pulsul ridicat, insa reusesc sa adorm destul de repede: dupa cum va spuneam, nu mai visez filme de groaza de ceva vreme. Ba mai mult, uneori, in timpul unui cosmar care sfideaza logica, realizez ca sunt in mijlocul unui vis, ma linistesc si privesc detasat, ca la cinematograf. Personajele se agita in jurul meu si, cu toate ca nu-mi pot controla constient actiunile (celalalt eu din vis pare ca face intotdeauna altceva decat as fi facut eu in realitate), sunt destul de linistit si pasiv.
Cu atat mai ciudat m-am simtit zilele trecute cand m-am visat la pescuit pe malul baltii din Sanmartinu Sarbesc. N-am mai fost la pescuit de doi-trei ani si nici in Sanmartinu Sarbesc nu am calcat de vreo douazeci de ani. Eram asezat confortabil intr-un fotoliu pliant cu trei undite in fata si la cativa metri de mine imbracat in costum de vanatoare, cu o rubasca in culori de camuflaj, pe cap, asezat pe un scaun asemanator cu al meu, cu trei undite in fata, Ion Iliescu. Acesta aranjase partida de pescuit cu fostul presedinte de CAP, prietenul sau, si, nu ma intrebati cum si nici nu ma analizati va rog, m-a chemat si pe mine!
Balta, cat vedeai cu ochii, goala. Un vanticel usor batea intr-o zi racoroasa dar nu foarte mohorata de toamna, cateva rate salbatice se leganau pe apa tragand cu ochiul la costumul de vanator al fostului presedinte. Baietii de la SPP intr-un ARO (sic), in spatele nostru deasupra, pe mal, dar dincolo de raza noastra vizuala. Doua vaci pasc linistite pe malul celalalt. Un catel jigarit scotoceste stufarisul de langa mine.
La un moment dat, il vad pe Iliescu agitandu-se cu o undita in mana. A prins ceva mare! Ma cheama si fug imediat sa-l ajut, cu minciogul in mana. Din cauza vegetatiei, nu poate sa aduca pestele mai aproape de mal, iar bratul minciogului meu e prea scurt. „Intra in apa!” imi spune, categoric, poruncitor ca de la sediul CPEx in 89, iar la protestele mele ca malul este prea abrupt si ca afara e prea frig ca sa ma ud tot, imi raspunde ca baietii de la SPP ar fi facut-o. Nervos, fostul presedinte se apropie de mal si ma indeamna sa intru macar pana la genunchi in apa. Isi doreste atat de mult pestele de la capatul celalalt al firului incat imi da ordine ca unei slugi de la palata, se agita necontrolat si gesticuleaza mult.
Niciunul dn baietii de la SPP nu ne sare in ajutor. Atunci realizez ca acestia pur si simplu nu ne vad, si nu au idee ce situatie ne confruntam. Ma uit scurt catre Iliescu si un gand nebunesc imi trece prin minte. Suntem doar noi doi pe malul baltii. As putea sa-i storc o marturisire. Poate imi spune impreuna cu cine a organizat lovitura de stat impotriva lui Ceausescu, de ce au murit atatia oameni la Revolutie, de ce au murit oameni la mineriade, cum a permis securistilor ce conduc tara acum, sa acumuleze averi impresionante si sa ajunga sa detina intreaga putere in tara asta nenorocita! Am o ocazie unica de a-l interoga pe Ion Iliescu sub presiune! Ar face orice ca sa isi scoata pestele la mal.
Insa Iliescu, parca intelegandu-mi privirea, isi afiseaza celebrul zambet condescendent, de „bunicuta”. Acel zambet cinic cu care a vrajit o generatie intreaga de gospodine si de lumpenproletariat obisnuiti sa sustina o figura patriarhala, oricine le-ar da ceva de barfit si ceva de pus in oala. Se insenineaza la fata si se linisteste imediat. Calm, ma priveste in ochi si cu mana stanga scoate din buzunar o forfecuta de unghii cu care taie firul intins al lansetei.
Apoi se intoarce cu spatele si incepe sa-si stranga sculele tacticos, fara sa ma mai bage in seama, iar eu ma trezesc transpirat in patul meu de acasa, mai frustrat decat atunci cand, in adolescenta, visam ca am o intalnire cu un fotomodel dar, cand sa trecem la treburi mai serioase, imi suna ceasul de pe noptiera ca sa ma duc la scoala.
Mi-e teama ca vom ramane cu totii frustrati. In martie, Ion Iliescu va implini optzeci si trei de ani si, cu toate ca se bucura de o sanatate buna, nu exista niciun semn ca, spre sfarsitul vietii, va vrea sa spuna adevarul despre evenimentele istorice in miezul carora s-a aflat. Individul continua sa se comporte ca un agent de contraspionaj care nu spune nimic, de teama sa nu-si deconspire colegii. In afara cazului, putin probabil, in care se va imbolnavi de Alzheimer si va delira in fata unor jurnalisti seriosi, noi nu vom afla adevarul din gura lui niciodata.
Mai exista insa o speranta, foarte slaba, ca inainte sa moara, acestui monstru sa-i defileze prin fata fantomele tuturor oamenilor de a caror moarte s-a facut vinovat in mod direct sau cu moartea carora si-a justificat aparitia in fruntea puterii postdecembriste. Poate ca fetele triste ale eroilor revolutiei, mai ales ale celor morti dupa fuga lui Ceausescu, fetele victimelor mineriadelor sau privirea dojenitoare a adversarului sau politic ciuruit de gloante in decembrie 1989, il vor face ca, pe patul de moarte, sa astearna cateva randuri cu adevaruri, pe langa sutele de pagini de minciuni pe care le-a publicat.
Avem nevoie doar de cateva randuri, spuse cu sinceritate si resemnare. Restul se va putea recostitui cu usurinta! Acum, cat Iliescu mai e in viata, acum cat mai traiesc si personajele implicate in acele evenimente ... E singurul mod in care poate apare adevarul prin cartile de istorie. In manualele scolare macar! E mai important ca adevarul sa fie cunoscut de generatiile ce vor veni, decat sa putrezeasca prin tratatele sterile de istorie contemporana. 

 
 

Tu ce parere ai ?


 

Ti-a placut articolul?

Daca informatia ti s-a parut interesanta, distribuie link-ul si prietenilor.