Baronatele coruptiei

Scris de Laurentiu Stefanescu | Publicat in 18.04.2017 07:50 | Publicat in OPINII | Tipareste pagina

A intrat in uzul comun folosirea sintagmei de “baronat” pentru  judetele sau zonele sarace, dominate de lideri politici controversati.
Dincolo de eufemismul unei exprimari libere, aceasta titulatura are o semnificatie mult mai profunda decat ar parea la prima vedere.
Ea releva un mediu politic si economic puternic controlat, injust, neconcurentional, in total nonsens cu retorica trinfalista a politicienilor.

Trebuie explicat de la bun inceput ca ceea ce se intampla in Mehedinti, Olt, Teleorman, Caras Severin, Neamt, Suceava etc. n-are nicio legatura cu capitalismul sau economia functionala de piata.
Conditiile care definesc capitalismul sau economia de piata nu functioneaza in aceasta Romanie “profunda”, regulile dupa care se misca “lumea” din “baronate” fiind altele.
Reguli vechi adaptate la noile conditii si moravuri, care continua sa fie setate pe specificul unei societati care are ca prim scop supravietuirea.
In ciuda discursului pro-european, politicile publice aplicate acestor zone par forme fara fond, paleative ce trateaza structuri economice, sociale si politice  revolute, lipsite de orice atribut al dezvoltarii.

Intr-o economie de piata ar trebui sa se manifeste in mod liber cererea si oferta de bunuri sau servicii, prin intermediul, pe de-o parte, a producatorilor de produse si servicii iar pe de alta parte a beneficiarilor acestora.
Pentru ca o piata sa fie functionala, atat cererea cat si oferta trebuie sa fie dominate de un numar cat mai mare de operatori, multi si in concurenta, astfel incat pretul de schimb sa fie rezultanta fireasca a negocierii dintre acestia.
In “baronate” cererea e reprezentata doar de un operator, care e statul roman, multiplicat prin numeroasele institutii sau companii publice ce sunt intr-un judet.
Nu exista investitori privati mari sau mijloci, nu exista investitii straine semnificative, nu exista un capital relevant care sa contribuie la dezvoltarea zonei. In termeni de specialitate, vorbim de un monopson, o structura disfunctionala a pietei, specifica mai degraba, autocratiilor medievale.
Oferta e reprezentata de un numar de mici firme private, controlate de clientela de partid si conectate la resurse prin relatii oneroase si deseori frauduloase.
Orice intrare in acest sistem e aproape imposibila.
Prin urmare, capitalismul zonei e definit doar de mica proprietatea privata,  fragila si depinzand, asa cum vom demonstra, de capriciile reprezentantilor statului.  

Statul e reprezentat local de politicieni care provin din partide diferite dar care au interese dincolo de orice ideologie.
Ei se rotesc in functii, pastrand in interiorul sistemului persoane care sunt instruite si care functioneaza dupa regulile celui mai pur mercantilism.
Baronii locali sunt inscaunati dupa niste alegeri in care nu exista alternative, fiind inzestrati, ca si vechii dregatori  fanarioti cu functii dar si cu dreptul “cutumiar” de-a taxa orice miscare de capital.
Astfel, daca intentionezi sa faci o afacere mai mare decat o langoserie trebuie sa dai “dreptul”, exprimat printr-o suma sau prin diverse servicii ce trebuie sa le oferi “baronetului”.
Aceste resurse se impart  mai mult sau mai putin “cinstit”, parte mergand catre partid, o alta parte catre “voievod” sau catre oligarhia de la Bucuresti iar o alta parte in buzunarele baronetilor.
Acest “obicei al locului” a facut aproape imposibila orice investitie straina.
Sistemul ierarhic e piramidal, fiecare din sefii si sefuletii locali oprindu-si partea, dupa un algoritm stabilit in functie de pozitiile de putere pe care le au in  sistem.

Baronatele sunt structuri administrativ-teritoriale asistate aproape in totalitate de stat.
In aceste zone eficienta economica e la nivelul genunchiului broastei, aproape toti actorii, inclusiv micile firme private, depinzand de stat.
Implicit de “baronul” local, care prin modul de organizare al sistemului devine “ordonatorul” resurselor in judet.
Intr-un astfel de sistem functiile sunt primite ca urmare a unei atitudini de obedienta si ascultare fata de partid.
Nu conteaza studiile, competentele sau experienta, ci doar apartenenta la partid, gradul de rubedenie si ... o mare disponibilitate de a incalca legea !

Presupunand prin absurd ca la conducerea vreunui “baronat” ar ajunge un incoruptibil, consecintele unei astfel de alegeri nu ar rezolva problemele. De ce ?  
Sansele ca el sa ramana in functie multa vreme sunt minime, presiunile atat din interiorul sistemului cat si din afara fiind uriase.
Cei mai multi, fie se adapteaza sistemului, fie sunt expulzati sau invinsi de sistem. Daca cumva vom intalni un consecvent care va rezista mult timp, el va avea, in curand, o mare problema de constiinta. Licitatiile corecte pe care se presupune a le impune structurilor locale vor genera o mare problema sociala.  
Majoritatea firmelor abonate la serviciile institutiilor statului sunt ineficiente si isi fac treaba prost, nefiind obisnuite cu concurenta.  
Astea sunt motive serioase sa nu castige licitatiile si cum contracte cu alti parteneri privati nu au, e de presupus ca in curand o sa intre in faliment.
Falimentul inseamna concedieri masive si …… implicit somaj la scara judeteana.

O astfel de situatie am urmarit-o atunci cand in Mehedinti, de exemplu, au inceput arestarile capilor politici locali.
Vestitul presedinte al Consiliului Judetean Duicu a fost arestat impreuna cu o liota de talhari care-i erau locotenenti.
Totul s-a impietrit o perioada destul de lunga, culminand cu blocarea intregului sIstem.
A urmat o epidemie de falimente si o crestere a somajului care a adus Mehedintiul pe primul loc in tara.
De altfel, auziti des justificarea aceasta din gura coruptilor, ca sistemul se blocheaza din cauza justitiei.
Acest blocaj e determinat de faptul ca in in astfel de zone, oamenii sistemului nu stiu sa lucreze decat in afara legi, fiind dependenti de-un stil de lucru fraudulos, specific “baronatelor”.

In “baronate” coruptia e principalul factor al saraciei si al migratiei.
Efectul acestui fenomen e mai distrugator decat terorismul sau decat cel mai cumplit razboi pe care l-am purtat vreodata.
O schimbare a paradigmei social-politice in “baronate” poate fi pusa in practica doar printr-o inlocuire totata a “elitelor” politice locale.
Printr-un program special care sa redifineasca fluxurile financiare ale statului si care sa permita reintrarea capitalurilor private.
Altfel cercul vicios al coruptiei si saraciei va continua sa functioneze, generand si mai multa coruptie, si mai multa saracie.
Aceste zone asistate se vor decupla de la economia tarii ingreunand competitivitatea la nivel national si creand un profil local de societate profund alienata si in disonanta cu modelul cultural european.

 
 

Tu ce parere ai ?


 

Ti-a placut articolul?

Daca informatia ti s-a parut interesanta, distribuie link-ul si prietenilor.